Mercurul sau „argintul viu”, aşa cum mai este denumit, a fost folosit de secole în procesul de extragere a aurului datorită capacității sale unice de a se lega cu acest metal prețios. Deși a fost o unealtă esențială în minerit, această practică tradițională vine la pachet cu riscuri majore. Dar cum exact funcționează acest proces și ce implicații are? De ce este mercurul numit „argint viu”?
Argintul viu în istorie: de la medicament la metal toxic
Utilizarea mercurului datează încă din jurul anului 1500 î.Hr., când era predominant folosit în Egipt ca medicament, în ciuda toxicității sale ridicate. Este singurul metal care rămâne lichid la temperatura camerei, iar denumirea de „argint viu” provine din latinescul argentum vivum, care face referire la starea sa fluidă și la culoarea argintie caracteristică.
Se presupune că mercurul a fost utilizat în minerit încă din anul 750 î.Hr., în procesul de amalgamare a metalelor prețioase precum aurul și argintul. Deși tehnicile au evoluat și s-au diversificat în funcție de regiune, multe aspecte ale acestei metode au rămas similare de-a lungul mileniilor.[sursa]
Cum este folosit mercurul pentru extragerea aurului?
Procesul de extragere a aurului cu ajutorul mercurului este aplicat în special în cazul rocilor care conțin aur sub formă de particule fine, unde alte metode de extracție sunt ineficiente. Mercurul lichid se amestecă cu roca, dizolvând fragmentele de aur și formând un aliaj cunoscut sub numele de amalgam de aur.
Următorul pas implică separarea amalgamului de mercurul nereacționat. Acest lucru se face prin stoarcerea lichidului printr-un material poros, cum ar fi pielea de capră-neagră (Rupicapra rupicapra), care este favorizată datorită porozității și durabilității sale.
După filtrare, amalgamul trebuie încălzit la o temperatură de peste 356,7°C pentru a evapora mercurul, lăsând aurul pur în urmă. Mercurul se evaporă mult mai ușor, având un punct de fierbere mult inferior aurului, care este de 2.836°C.[sursa]
Mercurul: pericol toxic
Deși eficient în separarea aurului, acest proces generează vapori de mercur extrem de toxici, care pot afecta grav sistemele respirator, digestiv și nervos central. Inhalarea vaporilor de mercur poate provoca simptome precum dificultăți de respirație, vărsături și dureri de cap severe. Din cauza acestor riscuri, utilizarea mercurului în mineritul industrial a fost interzisă în multe regiuni.
Totuși, mercurul continuă să fie utilizat pe scară mică și în mineritul artizanal, unde efectele sale toxice rămân la fel de periculoase. Un studiu realizat în 2018 a identificat mineritul artizanal drept cea mai mare sursă de poluare cu mercur din lume, eliberând peste 1.000 de tone de mercur vaporizat anual.
Regiunile unde această metodă de extracție este încă folosită sunt, în general, zone sărace și exploatate. Se estimează că între 10 și 19 milioane de persoane din peste 70 de țări utilizează mercur pentru a extrage aurul. Din păcate, vaporii de mercur nu afectează doar sănătatea minerilor, ci și mediul înconjurător, contaminând sursele de apă, solul și fauna locală. Acest lucru duce la probleme grave de sănătate pe termen lung pentru comunități întregi, care sunt expuse indirect la mercur prin alimente și apă.
Soluții pentru reducerea expunerii la mercur
Cu toate acestea, există soluții simple și inovatoare pentru a reduce riscurile de expunere la vapori de mercur. De exemplu, emisiunea Rough Science, produsă de BBC și Open University, a demonstrat cum bucăți de cartofi pot fi folosite în procesul de încălzire pentru a absorbi o parte din vaporii de mercur eliberați.[sursa]
În plus, introducerea de senzori portabili, accesibili ca preț, care pot detecta mercurul, ar putea contribui semnificativ la reducerea expunerii minerilor. Oamenii de știință, chimiști și experți în sănătatea publică lucrează la dezvoltarea unor tehnici de minerit fără mercur, care să fie ieftine și scalabile. De asemenea, cercetările avansează în identificarea unor metode pentru a preveni absorbția mercurului de către pești și culturile alimentare.
Eforturile continue de conștientizare a impactului devastator pe care poluarea cu mercur îl are asupra comunităților și mediului sunt cruciale. Odată cu adoptarea unor soluții alternative și mai sigure, există speranța că practicile de minerit fără mercur vor deveni norma în viitorul apropiat, protejând atât sănătatea umană, cât și ecosistemele fragile ale planetei.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
