Crucea de pe Caraiman: povestea fascinantă a misteriosului monument unic în Europa

În anul 1928, la inaugurare, „Crucea de pe Caraiman“ era cea mai înaltă structură metalică amplasată într-o zonă montană, la 2291 m altitudine. De-a lungul timpului, acest monument unic în Europa, prin amplasament și dimensiuni, a devenit bine cunoscut. Cu toate acestea, istoria sa rămâne parțial învăluită în mister, numeroase detalii fiind încă disputate.

Chiar și numele sub care este cunoscut acest simbol al arhitecturii și ingineriei din prima jumătate a secolului XX a generat controverse. Studiul arhivelor și lucrărilor publicate în ultimul secol scoate la iveală trei denumiri diferite.

Crucea de pe Caraiman, un monument unic în Europa

Cea mai frecvent menționată în documentele oficiale aflate în Arhivele Naționale ale României este „Monumentul Eroilor“, în timp ce în limbajul popular, din 1933, se păstrează denumirea „Crucea de pe Caraiman“. O a treia variantă – „Crucea Eroilor Ceferiști“ – apare în surse bibliografice secundare, fiind asociată cu faptul că monumentul a fost ridicat de lucrătorii Direcției de Poduri din cadrul Direcției Generale C.F.R. între anii 1926 și 1928.

Majoritatea publicațiilor de-a lungul timpului au păstrat doar detalii vagi despre construcția propriu-zisă, ceea ce a alimentat o altă controversă, legată de semnificația istorică a monumentului.^[sursa]

Două Monumente ale Eroilor la Bușteni

Pornind de la inscripția de pe placa comemorativă – „Ridicatu-s-a acest monument întru slava și memoria eroilor prahoveni căzuți în Primul Război Mondial 1916-1918 pentru apărarea patriei – construit între anii 1926-1928“, cercetătorii au găsit credibile sursele care atribuie inițiativa Societății „Cultul Eroilor“.

Această societate, înființată în anul 1919 sub patronajul Prințesei Maria, devenită ulterior regină a României, a avut ca scop comemorarea eroilor căzuți în război. Studiind puținele documente rămase în arhivele județului Prahova și corelându-le cu prevederile „Legii asupra regimului juridic al mormintelor de război“, cercetătorii au descoperit un paradox: orașul Bușteni găzduiește două „Monumente ale Eroilor“.

Cel de-al doilea monument este statuia din fața Gării Bușteni, inaugurată la 9 septembrie 1928. Cunoscută și sub denumirea de „Monumentul Ultimei Grenade“, această operă a sculptorului Ion C. Dimitriu Bârlad, realizată în anul 1927 cu ajutorul antreprenorului italian Carlo Costa, a eclipsat în mod surprinzător „Crucea de pe Caraiman“.

Deși se credea că inaugurarea Crucii a avut loc pe 14 septembrie 1928, de Ziua Sfintei Cruci, lipsa documentației clare și discrepanțele între mărturiile rămase au ridicat semne de întrebare. În plus, multe dintre fotografiile vechi surprind monumentul într-o formă foarte similară cu cea actuală, ceea ce aduce în discuție ipoteza modificării ulterioare a soclului din piatră, sau a amplasării inițiale a crucii direct pe stâncă.

Contribuțiile care au făcut posibilă Crucea de pe Caraiman

În ciuda acestor incertitudini istorice, știm astăzi că proiectul monumental a fost opera arhitecților români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Studiile de rezistență au fost realizate de inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, iar construcția a fost supervizată de dirigintele de șantier Nicolae Stănescu și șeful de șantier V. Bumbulescu. Eforturile lucrătorilor din cadrul Direcției Generale C.F.R., secțiile L1 și L5, au făcut posibilă ridicarea monumentului, inclus pe lista patrimoniului național cu codul PH-IV-mon-A-16887.

Un sprijin important a venit și din partea fraților Schiel, care au pus la dispoziție funicularul fabricii lor de hârtie din Bușteni, folosit pentru transportul elementelor metalice necesare construcției. De asemenea, locuitorii Bușteniului au contribuit, folosind atelajele și animalele de povară pentru a transporta materialele pe platoul Bucegi.

Neglijată în mare parte în a doua jumătate a secolului XX și amenințată chiar cu distrugerea – la un moment dat fiind propusă secționarea brațelor laterale pentru a face loc unei stele roșii în vârful coloanei metalice – Crucea de pe Caraiman a supraviețuit. Deși vandalizată de-a lungul anilor, acest simbol național pare să-și fi recâștigat statutul de reper cultural și istoric.