Lobul geloziei, zona din creier care controlează impulsurile de gelozie

Un grup de cercetători japonezi au descoperit lobul geloziei, regiunea din creier care controlează impulsurile de gelozie.

Conform studiului acestora, acceaşi regiune a creierului care detectează durerea fizică este responsabilă şi de percepţia sentimentelor de gelozie. Poate de aceea se explică motivul pentru care trăirile de acest gen ne par atât de dureroase.

Ce este gelozia şi unde se află lobul geloziei

Gelozia este o emoție comună și adesea neplăcută. Aceasta apare atunci când percepem o amenințare la adresa relației noastre romantice sau a statutului nostru social. Gelozia ne poate motiva să protejăm ceea ce prețuim, dar ne poate determina și să avem comportamente iraționale și dăunătoare, cum ar fi violența, urmărirea sau delirul. Însă nu este complet clar ce se întâmplă în creierul nostru atunci când simțim gelozie. De asemenea, nu se cunoaşte de ce unele persoane resimt o gelozie mai intensă decât altele.

Cercetătorii au încercat să lămurească aceste lucruri prin studierea mecanismelor neurale și moleculare ale geloziei la oameni și animale. Una dintre regiunile creierului care a fost implicată în gelozie este lobul temporal, care se află pe părțile laterale ale capului și este implicat în procesarea informațiilor auditive, vizuale și emoționale. Studiile au arătat că stimularea sau deteriorarea lobului temporal poate induce sau reduce gelozia.^[sursa]

De exemplu, un studiu a constatat că aplicarea unui curent electric slab pe lobul temporal stâng al voluntarilor sănătoși a crescut gelozia raportată de aceștia după ce au fost excluși de un partener dorit într-un joc virtual. Un alt studiu a raportat că pacienții cu epilepsie lob temporală, o afecțiune care provoacă convulsii recurente în această regiune a creierului, aveau niveluri mai ridicate de gelozie și agresivitate decât persoanele sănătoase.

O altă regiune a creierului care a fost legată de gelozie este cortexul insular, care este ascuns adânc în lobul temporal și este implicat în integrarea informațiilor senzoriale, emoționale și cognitive. Cortexul insular este activat și de durere, dezgust, empatie și dragoste, sugerând că joacă un rol în evaluarea semnificației și valenței stimulilor sociali. Studiile au arătat că cortexul insular este activat atunci când oamenii simt gelozie sau când își imaginează scenarii care ar putea provoca gelozie. Mai mult, activitatea cortexului insular corelează cu intensitatea geloziei și gradul de insecuritate relațională.

Alţi factori care influeţează senzaţia de gelozie

Pe lângă aceste regiuni ale creierului, gelozia implică și alți factori neurali și moleculari, cum ar fi hormonii, neurotransmițătorii, genele și trăsăturile de personalitate. De exemplu, oxitocina, un hormon care este cunoscut pentru a promova legătura socială și încrederea, are efecte opuse asupra geloziei, în funcție de context și de individ.

În unele cazuri, oxitocina poate amplifica gelozia prin creșterea atașamentului față de partener și a sensibilității la potențialele amenințări. În alte cazuri, oxitocina poate reduce gelozia prin creșterea încrederii în relație și a empatiei pentru ceilalți. Similar, serotonina, un neurotransmițător care reglează starea de spirit și controlul impulsurilor, poate modula gelozia în diferite moduri în funcție de nivelul și disponibilitatea sa în creier.

Studiul geloziei nu este important doar pentru a înțelege această emoție complexă. Este important şi pentru a dezvolta potențiale intervenții pentru persoanele care suferă de gelozie excesivă sau patologică. Astfel de intervenții ar putea include tratamente farmacologice care vizează anumiți hormoni sau neurotransmițători implicați în gelozie. Totodată, pot fi dezvoltate terapii psihologice care să-i ajute pe oameni să facă față insecurităților și emoțiilor negative. Prin descifrarea misterelor din lobul geloziei, știința ne-ar putea ajuta să îmbunătățim relațiile și bunăstarea în general.