1 din 10 decese prin infecție la nivel global sunt legate de obezitate – iată de ce sistemul imunitar cedează

Un studiu masiv, realizat pe un eșantion de peste jumătate de milion de persoane, a scos la iveală o realitate îngrijorătoare: persoanele care trăiesc cu obezitate sunt mult mai predispuse să fie spitalizate sau să își piardă viața din cauza infecțiilor severe. Mai exact, cercetarea indică faptul că această categorie are o probabilitate cu 70% mai mare de a suferi complicații fatale în urma unei infecții față de persoanele fără această afecțiune.

Cercetarea, publicată pe 9 februarie în prestigioasa revistă The Lancet, a descoperit că 1 din 10 decese atribuite infecțiilor la nivel mondial au fost înregistrate în rândul persoanelor obeze. Ceea ce face această descoperire și mai frapantă este faptul că legătura a persistat chiar și în cazul persoanelor care nu sufereau de sindrom metabolic sau diabet. Pericolul pare să fie independent de statutul socio-economic sau de nivelul de activitate fizică al individului.

De ce este sistemul imunitar în dificultate?

Motivele pentru care organismul persoanelor obeze luptă mai greu cu agenții patogeni sunt complexe. Autorul principal al studiului, Mika Kivimäki, epidemiolog la University College London, a explicat mecanismele biologice pentru Live Science: „Grăsimea corporală în exces poate afecta sistemul imunitar în mai multe moduri, inclusiv prin afectarea funcției limfatice, reducerea funcției pulmonare și creșterea inflamației cronice de grad scăzut.”

Sistemul limfatic joacă un rol crucial, fiind responsabil atât de echilibrul fluidelor, cât și de antrenarea și transportul celulelor imunitare. Când acesta este compromis, răspunsul defensiv al corpului încetinește.

O lecție învățată în timpul pandemiei

Vulnerabilitatea crescută în fața infecțiilor a devenit extrem de evidentă în timpul crizei COVID-19. Datele noului studiu arată că, în anul 2021, 15% din totalul spitalizărilor și deceselor cauzate de infecții au fost direct legate de obezitate. Această observație i-a determinat pe Kivimäki și echipa sa să investigheze dacă periculozitatea era specifică coronavirusului sau dacă riscul se extindea la toate tipurile de infecții – de la cele bacteriene și virale, până la cele fungice și parazitare. Concluzia? Pericolul este universal.

1 din 10 decese prin infecție, legate de obezitate: metodologia din spatele cifrelor

Pentru a obține aceste rezultate, cercetătorii au apelat la baze de date gigantice: UK Biobank (care conține secvențieri genetice și dosare medicale din Marea Britanie) și două studii de amploare din Finlanda (Finnish Public Sector și Health and Social Support). În total, au fost analizate datele a peste 540.000 de persoane.

Metodele de măsurare au fost riguroase. În timp ce în cohorte finlandeze s-a folosit Indicele de Masă Corporală (IMC), participanții din UK Biobank au fost supuși unor măsurători mai precise ale compoziției corporale și ale circumferinței taliei. În cadrul studiului, obezitatea a fost definită prin:

• Un IMC de 30 sau mai mare;
• O circumferință a taliei de peste 102 cm la bărbați sau 88 cm la femei;
• Un raport talie-înălțime de 0,6 sau mai mare.

Cu cât gradul de obezitate este mai mare, cu atât crește riscul

Rezultatele au evidențiat o corelație directă între severitatea obezității și riscul de deces:

• IMC 30 – 34,9: risc cu 50% mai mare de infecție severă;
• IMC 35 – 39,9: risc de două ori mai mare;
• IMC 40+: risc de trei ori mai mare.

Interesant este că riscul este dinamic: participanții care au slăbit între măsurători au înregistrat o scădere a vulnerabilității, în timp ce cei care s-au îngrășat au văzut o creștere a acesteia. Totuși, Mika Kivimäki a avertizat că natura studiului nu permite demonstrarea unei cauzalități absolute sau determinarea precisă a modului în care obezitatea dictează aceste riscuri.

Interconectarea dintre grăsime și imunitate

Nikhil Dhurandhar, profesor de științe nutriționale la Texas Tech University, care nu a fost implicat în cercetare, subliniază că țesutul adipos nu este doar un depozit de energie. Celulele care se transformă în grăsime pot acționa similar celulelor imune, iar unele dintre ele secretă substanțe proinflamatorii. Mai mult, studii anterioare sugerează o relație bidirecțională: nu doar greutatea influențează infecția, ci și anumiți germeni ar putea determina creșterea grăsimii corporale (fenomen observat momentan clar doar la animalele de laborator).

Obezitatea poate duce la o disfuncție imunitară care face ca vaccinurile să fie mai puțin eficiente. De asemenea, este legată de lipsa de sensibilitate la leptină, un hormon care reglează apetitul, dar care are și un rol esențial în protecția imunitară.

Dincolo de voință: obezitatea ca boală cronică

Dhurandhar atrage atenția că aceste statistici nu ar trebui să pună o presiune nerealistă pe pacienți, deoarece pierderea în greutate și menținerea acesteia sunt provocări majore.

„Obezitatea este o boală. Este o boală cronică. Nu este o chestiune de voință; nu este o chestiune de disciplină.”, a declarat el.

Viitorul tratamentelor și al prevenției

Apariția agoniștilor GLP-1 (cum sunt semaglutida din Ozempic și Wegovy) oferă noi speranțe. Un studiu separat din august 2025 a arătat că utilizarea semaglutidei a redus cu 10% riscul de infecții severe. Totuși, există o notă de precauție: aceste medicamente pot duce la pierderea masei musculare. Deoarece țesutul muscular furnizează glutamină (un combustibil pentru celulele imunitare) și produce interleukina-6 (antiinflamator), efectul net asupra imunității pe termen lung rămâne de monitorizat.

„În cercetările noastre viitoare, vrem să înțelegem mai bine de ce obezitatea crește riscul de infecții severe”, a concluzionat Kivimäki, „și, mai important, ce se poate face pentru a reduce acest risc”.