În văile arctice unde comunitățile locale depind direct de migrația peștilor și de puritatea apei, malurile râurilor au început să își piardă vegetația, iar aciditatea apei a coborât până la valori comparabile cu ale oțetului.
La sute de metri sub pământ, în ceea ce a fost cândva un ocean preistoric, bule microscopice de gaz au rămas sigilate în piatră timp de două miliarde de ani.