Astăzi în Istorie

În data de 4 noiembrie 1465 a încetat din viață Maria Oltea, mama unuia dintre cei mai importanți domnitori ai Moldovei. Data exactă a morții sale — „În anul 6973 [1465], noiembrie 4, a răposat roaba lui Dumnezeu Oltea, mama domnului Io Ștefan Voievod” — este consemnată în limba slavonă pe piatra sa funerară, aflată astăzi la Mănăstirea Probota, unde a fost adusă în anul 1904 din biserica Mirăuților. Înainte de sfârșitul vieții, aceasta îmbrăcase haina monahală sub numele de Maria. Deși figura sa a rămas în memoria colectivă și prin legenda „Mumei lui Ștefan cel Mare”, popularizată în literatura română de Dimitrie Bolintineanu — care o înfățișează în anul 1476 la porțile Cetății Neamțului, refuzând să-și primească fiul învins de otomani în bătălia de la Valea Albă (Războieni) —, inscripția de pe lespedea funerară demonstrează că, la data acelei bătălii, mama domnitorului era deja moartă de 11 ani.

Pe 4 noiembrie 1576, în timpul Războiului de 80 de Ani, trupele spaniole răsculate din cauza neplății soldelor au atacat și au jefuit timp de trei zile Anversul, unul dintre cele mai bogate orașe comerciale ale Europei. Mii de oameni (aproximativ 7.000–8.000 de locuitori) au fost uciși, iar numeroase clădiri, inclusiv splendida primărie renascentistă, au fost distruse de incendii. Revolta mercenarilor spanioli a izbucnit direct din cauza falimentului de stat declarat de regele Filip al II-lea al Spaniei, a cărui vistierie secătuise în ciuda corăbiilor cu argint venite din Lumea Nouă. Masacrul a devenit un simbol al brutalității războiului și a contribuit decisiv la intensificarea opoziției față de dominația spaniolă: la numai patru zile după măcel (pe 8 noiembrie 1576), provinciile Țărilor de Jos au semnat Pacificarea de la Gent, iar exodul în masă al bancherilor și negustorilor din Anversul ruinat către nord, într-un port secundar numit Amsterdam, a declanșat involuntar „Secolul de Aur” olandez.

La 4 noiembrie 1650 (data din calendarul iulian folosit atunci în Anglia; în calendarul gregorian corespunde zilei de 14 noiembrie 1650), la Haga s-a născut William al III-lea de Orania, viitor rege al Angliei, Scoției și Irlandei. El avea să joace un rol decisiv în Revoluția Glorioasă din 1688, care a dus la înlăturarea regelui catolic Iacob al II-lea și la consolidarea monarhiei constituționale britanice. Copilul a venit pe lume într-o încăpere a palatului Binnenhof drapată integral în doliu și a devenit principe de Orania chiar în secunda nașterii, întrucât tatăl său, William al II-lea, murise de variolă cu doar opt zile înainte. Mai mult, data de 4 noiembrie i-a urmărit destinul ca un ceasornic: exact de ziua lui, pe 4 noiembrie 1677, s-a căsătorit la Londra cu verișoara sa Maria (viitoarea regină Maria a II-a), ceea ce i-a conferit dreptul la coroana britanică, iar nevoia sa ulterioară de a finanța războaiele contra lui Ludovic al XIV-lea a determinat Parlamentul englez să înființeze, în 1694, Banca Angliei.

La 4 noiembrie 1715, în prezența oficialităților habsburgice, au început lucrările de construcție a Cetății Alba Carolina, ridicată în cinstea împăratului Carol al VI-lea. Construită după principiile fortificațiilor stelare de tip Vauban, după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, cetatea cu șapte bastioane a devenit cea mai importantă fortificație habsburgică din Transilvania și unul dintre simbolurile orașului în care, peste două secole, avea să se proclame Unirea de la 1 Decembrie 1918. Data punerii pietrei de temelie a fost aleasă cu precizie simbolică: în calendarul romano-catolic, 4 noiembrie este sărbătoarea Sfântului Carol Borromeo, ziua onomastică a împăratului Carol al VI-lea. Deși lucrările au durat 23 de ani (până în 1738) și au costat aproximativ două milioane de florini de aur, această fortăreață de război nu a fost cucerită niciodată prin luptă, singurul ei asediu având loc abia în 1849, în timpul revoluției pașoptiste.