Primele dimineți reci readuc în casele românilor aceeași întrebare: cât de grea va fi iarna care stă să înceapă. Bătrânii îi caută răspunsul în natură. După ei, un ger cumplit se poate ghici din graba cu care rozătoarele își fac provizii sau, mai târziu, din splina porcului tăiat de Ignat.
Pentru meteorologi și specialiști, lucrurile sunt limpezi: e vorba numai de folclor, fără nicio bază științifică. O recunosc până și publicațiile dedicate acestor tradiții, care își trec semnele la capitolul credințe despre vreme. Prognozele oficiale descriu, între timp, cu totul altă iarnă decât cea din semnele bătrânilor.
Rozătoarele și proviziile de toamnă
Folclorul românesc păstrează o listă lungă de semne ale unei ierni grele. Etnologa Antoaneta Olteanu, profesoară la Universitatea din București, a adunat multe dintre ele în „Calendarele poporului român”, lucrare publicată în 2001, printre care și zicala „Când şoarecii adună spice va fi iarnă foarte grea”. Tot acolo, belșugul de toamnă trece drept semn de frig: „Când sunt alune multe, înseamnă iarnă grea pe viitor”. În aceeași logică a rodului bogat, tradiția din mai multe zone ale țării pune pe seama unui ger apropiat și toamnele în care pomii sunt încărcați de gutui.
Veverițele, care toamna strâng și ascund nuci și semințe pentru lunile în care hrana se găsește greu, sunt și ele socotite vestitoare ale frigului. Dacă se apucă de treabă mai devreme decât de obicei, credința populară vede aici semnul unui sezon lung și friguros. Publicația Mirror relatează că și în Marea Britanie circulă o versiune a mitului: dacă veverițele par mai plinuțe ori sunt văzute strângând cantități mari de hrană, atunci s-ar pregăti pentru geruri mari. În realitate, cele două semne populare se explică unul pe celălalt: rozătoarele nu anticipează gerul lunilor următoare, ci reacționează la oferta momentului — când pomii și pădurile rodesc din belșug, animalele strâng mai mult și iau în greutate pentru că…au ce aduna.
Păianjenii din case și ciclul lor de viață
La începutul toamnei, păianjenii apar tot mai des prin locuințe, un fenomen pe care tradiția îl leagă tot de venirea frigului. Pânzele mai mari decât de obicei ar semnala schimbarea anotimpului, iar unii citesc în simpla apariție a păianjenilor promisiunea unei ierni grele.
Biologia are o altă explicație. În această parte a anului, masculii unor specii se maturizează și ies în căutarea femelelor, așa că îi întâlnim mai des prin case. Cât privește pânzele mai mari, în spatele lor pot sta exemplare adulte. Din ciclul de viață al păianjenilor nu se poate deduce însă temperatura lunilor următoare.
Păsările care pleacă spre sud
Vechile credințe despre anotimpuri nu le-au ocolit nici pe păsări. Oamenii au văzut multă vreme în plecarea lor spre sud un semn că se apropie frigul. Culegerea Antoanetei Olteanu păstrează și o zicală românească legată de luna decembrie: „De se arată multe gâşte sălbatice şi iepurii se apropie de sat, va fi iarna grea”.
E adevărat că păsările răspund la variațiile de presiune atmosferică și la alte semnale ale mediului. Din faptul că pleacă mai devreme nu rezultă însă automat o iarnă mai grea decât de obicei, fiindcă data plecării depinde de mai multe condiții, de la hrana disponibilă la ciclurile sezoniere.
Splina porcului, semnul citit de Ignat
Dincolo de comportamentul sălbăticiunilor, satul românesc își avea propriul calendar de prognoză, împărțit pe marile sărbători ale sfârșitului de an. Primul control avea loc pe 26 octombrie, de Sfântul Dumitru — ziua care, în credința pastorală, „închide vara și deschide iarna”. Ciobanii își așezau atunci cojocul pe iarbă, în mijlocul turmei: dacă pe el se culca o oaie albă, se pregăteau de viscol și troiene; dacă se așeza una neagră, așteptau o iarnă blândă.
Următoarele praguri priveau cerul: o noapte înnorată sau geroasă de Sfântul Andrei (30 noiembrie), socotit „Cap de iarnă”, prevestea nămeți grei, în timp ce lipsa ninsorii de Sfântul Nicolae (6 decembrie) însemna, în vorba bătrânilor, că „a întinerit Sfântul” și că frigul se lasă așteptat.
Ultimele semne se citeau abia în pragul Crăciunului și al Anului Nou. Pe 20 decembrie, de Ignat, gospodarii tăiau porcul, obicei cu rădăcini vechi în pregătirile de Crăciun, și cercetau splina animalului. O splină îngroșată la capăt însemna iarnă grea, cu zăpadă multă. Una subțire arăta că omătul va fi puțin, iar anul nou, lipsit de belșug. În fine, în noaptea de Sfântul Andrei sau în Ajunul Anului Nou, în satele din Transilvania, Moldova și Oltenia se punea pe pervaz „calendarul din foi de ceapă”: 12 foi presărate cu sare, câte una pentru fiecare lună. Foile în care sarea lăsa multă apă peste noapte anunțau luni bogate în zăpadă sau ploi — deși, fizic, sarea nu face decât să extragă apa din țesutul cepei și umezeala din aerul odăii în acea noapte.
Când începe iarna pentru meteorologi și pentru astronomi
Calendarul popular își citea așadar ultimul semn chiar în jurul datei de 20 decembrie — însă nici începutul oficial al iernii nu cade în aceeași zi pentru toată lumea. Meteorologii socotesc iarna de la 1 decembrie până la sfârșitul lui februarie, după o împărțire pe luni întregi fixată de Organizația Meteorologică Mondială, valabilă și în România. Mirror amintește aceeași delimitare pentru Marea Britanie și o pune lângă calendarul astronomilor, în care iarna pornește odată cu solstițiul, în jurul lui 21 decembrie, și se încheie aproape de echinocțiul de primăvară, în martie.
Diferența vine din criteriile folosite. Meteorologii au nevoie de luni calendaristice întregi ca să poată pune față în față datele climatice, iar astronomii se ghidează după poziția Pământului față de Soare. În 2026, solstițiul cade pe 21 decembrie, la 23:50, ora României, a doua zi după Ignat.
Ce arată prognozele pentru iarna 2026–2027
Pe termen scurt, estimarea pe patru săptămâni a Administrației Naționale de Meteorologie, actualizată pe 16 octombrie 2026, arată că între 19 octombrie și 16 noiembrie vremea ar urma să intre treptat în tiparul obișnuit al sfârșitului de toamnă. La scara întregii țări, media temperaturilor nu s-ar îndepărta semnificativ de normal. Estimarea lucrează cu mediile săptămânale și nu garantează vremea fiecărei zile.
Pentru iarna propriu-zisă, meteorologii se uită la modelele sezoniere. Actualizarea din octombrie a celor 6 modele analizate de portalul Severe Weather Europe, le aliniază pe toate în aceeași direcție: mai puțină zăpadă decât în mod normal în cea mai mare parte a Europei. Principala cauză invocată este un episod foarte puternic de El Niño, fenomen cu efecte asupra circulației atmosferice la scară largă.
România nu face excepție de la acest tablou: ninsorile ar fi sub medie. Decembrie ar putea aduce puțină zăpadă, iar episoadele de iarnă mai consistente ar avea șanse mai mari după începutul anului, în a doua parte a sezonului. Estimarea se referă la zăpada adunată pe tot parcursul iernii, așa că perioadele reci și ninsorile abundente rămân posibile, iar scenariul se poate schimba odată cu apropierea sezonului.
De la alunele strânse de veverițe și păianjenii intrați în case până la splina cercetată pe 20 decembrie, semnele bătrânilor nu citesc iarna care vine, ci rezumă toamna care tocmai se încheie — câtă hrană a lăsat în urmă, ce specii au ajuns la maturitate și cum a fost hrănit animalul din gospodărie. Pentru lunile de după Ignat și solstițiu, reperele se mută din curte în circulația atmosferică, unde un episod puternic de El Niño indică deocamdată un decembrie cu zăpadă puțină și amână eventualele ninsori consistente pentru a doua parte a sezonului.
Ce s-a mai descoperit în Natură & Geografie?
Zăpada a dispărut chiar și la 3.500 de metri, iar ghețarii Elveției au pierdut pe alocuri până la 10 metri de gheață
Păsările se tem mai mult de femei decât de bărbați. Cercetătorii nu știu de ce
NASA a descoperit incendii ascunse sub frunzișul pădurii amazoniene
Un studiu arată că Moartea Neagră a lovit dramatic diversitatea speciilor, odată ce oamenii au abandonat terenurile agricole
