„Spuneţi-mi adevărul, domnule, de ce mergem în România?” Marea ducesă Olga, fiica cea mare a lui Nicolae al II-lea, ultimul țar al Rusiei, i-a pus această întrebare lui Pierre Gilliard, profesorul care îi învăța limbi străine pe cei 5 copii ai familiei imperiale. Plecarea spre Constanța era aproape, iar pe fată nu o interesa explicația de protocol. Gilliard a păstrat discuția în cartea sa de amintiri, „13 ani la curtea Rusiei”, unde Olga continuă: „Nu mă refer la motivul oficial. Ştiu că toată lumea vorbeşte. Dar dacă eu nu vreau, nu se va întâmpla. Tata mi-a promis că nu mă va forţa, iar eu nu vreau să părăsesc Rusia. Aş fi o străină în ţara mea. Sunt rusoaică şi aşa vreau să rămân!”
În rândul de mijloc: la capete, cele două fiice mijlocii ale Țarului, dintre care Marea Ducesă Tatiana ține în brațe pe Principele Mircea.
Între Principesa Maria și Țarină se află Olga.
Jos: Țareviciul Alexei și Principele Nicolae al României
Logodna de care vorbea toată lumea
Zvonul la care se referea Olga privea o căsătorie. Se spunea că ea ar fi fost promisă drept soție prințului Carol, viitorul rege Carol al II-lea, fiul cel mare al principelui moștenitor Ferdinand. Tânărul prinț fusese deja oaspete în Rusia, împreună cu părinții săi, la Sankt Petersburg, în martie 1914. Câteva gafe făcute cu acel prilej o determinaseră însă pe Olga să respingă fără rezerve ideea unei nunți.
Motivul oficial pe care Olga îl dădea la o parte era unul de protocol: țarul răspundea vizitei făcute de regele Carol I la Sankt Petersburg în 1898. Proiectul căsătoriei ascundea în schimb o miză politică. România era încă legată de Tripla Alianță, blocul Germaniei și al Austro-Ungariei, iar Rusia, membră a Antantei, încerca să o atragă de partea sa. Planul unei uniri între cele două case domnitoare făcea parte din această încercare de apropiere.
De la Livadia, sub escorta flotei Mării Negre
Drumul a pornit din Livadia, reședința de vară a țarului din Crimeea. La bordul iahtului imperial „Standard” urcase întreaga familie: Nicolae al II-lea, țarina Alexandra Feodorovna, marile ducese Olga, Tatiana, Maria și Anastasia și țareviciul Alexei.
Iahtul nu a navigat singur. De o parte și de alta îl însoțeau două crucișătoare, „Cahul” și „Almaz”, iar în apropierea Constanței staționa aproape toată flota rusă a Mării Negre.
1/14 iunie 1914: pâine și sare pe o tavă de aur
„Standard” a intrat în portul Constanța pe 1 iunie 1914 după calendarul iulian, adică pe 14 iunie după calendarul gregorian, cel folosit astăzi. Salutul i l-au dat 31 de salve de tun trase de pe bricul „Mircea”. Manevra de intrare a fost condusă de un ofițer român, căpitanul Eugeniu Botez. Numit în noiembrie 1913 căpitan al portului Constanța, Botez era cunoscut în literatură sub pseudonimul Jean Bart.
Oaspeții au coborât lângă Pavilionul Regal, căruia i se spunea Cuibul Reginei. Acolo i-au întâmpinat suveranii României, care i-au condus apoi către un alt pavilion din apropiere, amenajat anume pentru această vizită. Primarul Constanței, Virgil Andronescu, i-a urat bun venit lui Nicolae al II-lea cu pâine și sare, așezate pe o tavă din aur masiv pe care era gravat „România – iunie 1914”. Zeci de mii de oameni se strânseseră să vadă momentul.
Nici pentru prințul Carol vizita nu cădea bine. La Eforie Sud îl aștepta tocmai atunci iubita lui, Ella Filliti, iar sosirea familiei imperiale îi strica planurile.
Alaiul prin oraș și spaima țarinei
Printre cei care urmăreau cortegiul se afla Petru Vulcan, poet, romancier și ziarist din Constanța, de origine aromână. Notațiile lui încep cu atmosfera străzii și cu portretul țarului: „Este o sărbătoare cum nu am mai văzut la Constanţa. Cu ochii îl urmăm pe ţar. Tăietura barbişonului îi prezintă faţa cam lunguiaţă. Are ochii mari, albaştri, părul şi barba blonde ca spicul grâului. Un adevărat rus.”
Gazetarul a observat și cum reacționa țarul la mulțimea din jurul trăsurii: „E cam emoţionat şi cam galben la faţă, se vede că nu e obişnuit cu atâta lume, atât de aproape de cortegiu, aclamându-l.” Iar despre ce le atrăgea atenția vizitatorilor scria: „Şi se minunează Ţarul şi Augusta-i familie de libertatea noastră, de popularitatea de care se bucură suveranii noştri şi întreaga familie regală”.
Familia imperială se temea de atentate, iar pe traseu s-a petrecut un incident care, pentru câteva clipe, a părut să confirme această temere. În plin entuziasm, caii s-au oprit dintr-odată și oamenii s-au îmbulzit. Țarina, albă la față, s-a ridicat în picioare și a șoptit, vizibil panicată: „L’empereur, l’empereur!”. Regina Elisabeta, soția regelui Carol I, a prins-o ușor de mână și i-a zâmbit, ca să o liniștească.
Nimic nu amenința alaiul în Dobrogea, provincie pestriță ca populație și, în ziua aceea, pe deplin pașnică. Oprirea fusese decisă de regele Carol I, care voia să facă un anunț. Regimentul 5 Roșiori, unitate de cavalerie distinsă în război, aflată la arcul de triumf pentru a da onorul, urma să poarte numele țarului Nicolae al II-lea.
Ședința foto și teama unui pistol ascuns
La pavilionul de primire a urmat ședința foto. În fața mulțimii de reporteri și fotografi, Carol I și-a păstrat expresia senină. Printre fotografi, un loc de onoare îi fusese rezervat constănțeanului N. Ioanid.
Nicolae al II-lea nu a reușit să-și ascundă nervozitatea. Aparatele erau cu burduf, iar cei care le mânuiau își vârau capul în ele. Țarul era conștient că într-un asemenea aparat putea fi ascuns un pistol.
Discuțiile purtate între ceremonii
Sub aparența unei vizite de curtoazie, ziua a avut și o parte politică. Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu s-a întâlnit cu țarul, care a cerut insistent ca România să rămână neutră sau să se alăture Antantei. Regelui Carol I, Nicolae al II-lea i-a declarat că nu va sta deoparte în cazul unui război împotriva Serbiei.
Cina la care Olga și-a câștigat partida
Seara, la masă, Olga și Carol au fost așezați unul lângă altul. Cei doi și-au spus foarte puține, iar Gilliard avea să noteze că marea ducesă câștigase.
14 ore, apoi războiul
Vizita a durat în total 14 ore. După aceea, țarul s-a retras cu familia la bordul iahtului și a părăsit apele Constanței. Ministrul său de externe, Serghei Sazonov, a rămas în România, unde a continuat convorbirile cu Brătianu la București și la Sinaia. Două săptămâni mai târziu, pe 15/28 iunie 1914, asasinatul de la Sarajevo avea să împingă întreaga Europă în război.
Logodna despre care se vorbise înaintea drumului la Constanța nu s-a mai făcut. Nicolae al II-lea și întreaga lui familie au fost uciși de bolșevici la Ekaterinburg, în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918. Olga nu a ajuns niciodată principesă a României: a rămas în Rusia, cum îi spusese profesorului ei, și a murit acolo împreună cu toți ai ei.
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Meretneith, una dintre primele regine ale Egiptului antic, recunoscută după 5.000 de ani
Mii de desene uriașe în deșertul peruan și nicio explicație unică: ce știu cercetătorii despre Liniile Nazca
Văduva lui Mao, de la vârful puterii în China la condamnarea la moarte
Maria Mandl, gardiană în lagărele naziste, a trimis la moarte aproximativ 500.000 de oameni – și a făcut-o cu plăcere
