24 Octombrie în Istorie: de la prăbușirea Wall Street la prima fotografie a Pământului din spațiu

Pe 24 octombrie 51 s-a născut la Roma Titus Flavius Domitianus, cel care a condus Imperiul Roman între anii 81 și 96. Fiul împăratului Vespasian și fratele împăratului Titus, Domițian a consolidat apărarea frontierelor imperiale, dar domnia sa a fost marcată și de un regim autoritar care i-a atras ostilitatea Senatului și, după asasinarea sa, pedeapsa de damnatio memoriae — ștergerea numelui din inscripțiile publice. Chiar în timpul domniei sale, confruntările de la Tapae au dus la pacea din anul 89 cu regele Decebal, prin care Dacia devenea regat clientelar al Romei, dar primea în schimb din partea împăratului subvenții bănești, ingineri și meșteri militari romani cu care Decebal și-a întărit sistemul de fortificații din Munții Orăștiei.

În data de 24 octombrie 69, în timpul Anului celor Patru Împărați, armatele loiale lui Vespasian au înfrânt forțele împăratului Vitellius în luptele începute lângă Cremona și continuate pe tot parcursul nopții. Victoria a pregătit instaurarea dinastiei Flavienilor, iar la confruntare au participat și legiuni din provinciile dunărene ale Imperiului Roman, sosite din Moesia și Pannonia. Potrivit istoricului Tacitus, momentul care a decis soarta bătăliei de noapte s-a produs în zorii zilei următoare, la răsăritul soarelui: soldații Legiunii a III-a Gallica, care slujiseră în Siria și se aflau în tabăra lui Vespasian, s-au întors spre est pentru a saluta soarele după un obicei oriental, iar trupele epuizate ale lui Vitellius au crezut că adversarii își salută întăririle sosite pe câmpul de luptă și și-au pierdut brusc voința de a mai rezista.

La 24 octombrie 996 — dată tradițional acceptată, deși unele surse istorice o consideră aproximativă — a murit Hugo Capet, rege al francilor din anul 987 și întemeietorul dinastiei care avea să domine istoria Franței timp de secole. Prin urmașii săi, inclusiv ramurile Valois și Bourbon, familia capețiană a influențat profund istoria politică a Europei. Deși în timpul vieții autoritatea sa efectivă abia depășea o fâșie îngustă de teritoriu între Paris și Orléans, linia masculină pe care a deschis-o nu s-a stins niciodată: opt secole mai târziu, în timpul Revoluției Franceze, regele detronat Ludovic al XVI-lea a fost judecat și ghilotinat sub numele de „Cetățeanul Louis Capet”, iar actualul rege al Spaniei, Felipe al VI-lea, și marele duce al Luxemburgului sunt descendenți direcți pe linie paternă ai monarhului din 996.

În data de 24 octombrie 1360, Tratatul de la Brétigny, ratificat solemn la Calais, a pus capăt temporar conflictului dintre Anglia și Franța. Regele englez Eduard al III-lea a obținut importante concesii teritoriale în sud-vestul Franței, iar regele francez Ioan al II-lea cel Bun, capturat cu patru ani în urmă în bătălia de la Poitiers, a fost eliberat în schimbul unei răscumpărări uriașe de 3 milioane de coroane de aur. Pentru a plăti prima tranșă a acestei sume, Coroana franceză a bătut câteva săptămâni mai târziu, în decembrie 1360, o monedă nouă din aur pur, a cărei inscripție latină — Johannes Dei Gratia Francorum Rex („Ioan, prin grația lui Dumnezeu, regele francilor”) — a dat numele „francului”, moneda națională a Franței timp de peste șase secole.

Pe 24 octombrie 1537, la Palatul Hampton Court, a treia soție a regelui Henric al VIII-lea a murit la numai 12 zile după nașterea fiului mult dorit de monarh, viitorul rege Eduard al VI-lea. Istoricii consideră că decesul a fost provocat, cel mai probabil, de o infecție postnatală (febră puerperală). Dintre toate cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea, Jane Seymour a fost singura care a primit funeralii regale și singura alături de care monarhul a cerut pe patul de moarte să fie înmormântat, în cripta Capelei St. George de la Castelul Windsor, tocmai pentru că fusese singura care îi dăruise un moștenitor masculin supraviețuitor.

În ziua de 24 octombrie 1596 a început Bătălia de la Keresztes (Mezőkeresztes), desfășurată până pe 26 octombrie, una dintre cele mai importante confruntări ale Războiului cel Lung dintre Imperiul Otoman și forțele creștine. Armata sultanului Mehmed al III-lea a învins coaliția habsburgică și transilvăneană, din care făceau parte trupele principelui Sigismund Báthory și ale arhiducelui Maximilian al III-lea de Austria. În ultima zi a luptei, creștinii cuceriseră deja tabăra otomană și îl puseseră pe fugă pe sultan, însă victoria s-a transformat în dezastru în câteva zeci de minute: soldații imperiali au rupt rândurile pentru a jefui corturile pline cu aur ale lui Mehmed al III-lea, moment în care au fost surprinși și împrăștiați nu doar de cavaleria otomană, ci și de grăjdarii, bucătarii și îngrijitorii de cămile ai taberei sultanului.

În data de 24 octombrie 1632 s-a născut la Delft, în Țările de Jos, cercetătorul Antoni van Leeuwenhoek, cel care a perfecționat microscoapele simple și a observat pentru prima dată microorganisme, bacterii, fibre musculare și alte structuri invizibile ochiului liber. Descoperirile sale au dezvăluit existența unei lumi microscopice necunoscute și au schimbat definitiv studiul vieții. Van Leeuwenhoek nu avea însă studii științifice și nu cunoștea limba latină, ci era un negustor de postavuri care a început să șlefuiască lentile de sticlă cu o putere de mărire de peste 250 de ori doar pentru a inspecta mai bine calitatea firelor de țesătură din prăvălia sa; născut în același oraș și în aceeași săptămână cu pictorul Johannes Vermeer, el a fost desemnat chiar curator (administrator) al succesiunii artistului după moartea acestuia în 1675.

Pe 24 octombrie 1648, tratatele semnate la Münster și Osnabrück au încheiat Războiul de Treizeci de Ani, unul dintre cele mai devastatoare conflicte europene. Pacea a redesenat echilibrul politic și religios al continentului și a devenit un reper în dezvoltarea sistemului modern al statelor suverane. Pentru că delegațiile puterilor catolice și ale celor protestante au refuzat vreme de cinci ani să se așeze la aceeași masă din motive de protocol și rang, negocierile s-au purtat simultan în două orașe diferite din Westfalia, aflate la aproximativ 50 de kilometri distanță, curierii călare făcând neîncetat naveta între ele cu proiectele de articole.

În data de 24 octombrie 1795, prin tratatele celei de-a treia împărțiri a Poloniei, Rusia, Prusia și Austria au desființat statul polono-lituanian. Polonia avea să-și recâștige independența abia în noiembrie 1918, după 123 de ani de dominație străină. Pentru a șterge până și amintirea juridică a statului desființat, cele trei puteri au convenit ulterior, prin convenția de la Sankt Petersburg din ianuarie 1797 care definitiva împărțirea, să elimine pentru totdeauna denumirea de „Regatul Poloniei” din titulaturile oficiale, în timp ce însemnele regale și coroanele poloneze din tezaurul de la Wawel, luate de trupele prusace chiar în octombrie 1795, au fost topite în 1809 din ordinul regelui Prusiei pentru a bate monede din aurul și argintul lor.

Pe 24 octombrie 1812, trupele franceze și ruse s-au confruntat la Maloiaroslaveț pentru controlul unei rute de retragere spre sud, prin regiuni încă neatinse de război. După o bătălie încrâncenată în care micul oraș și-a schimbat stăpânii de opt ori într-o singură zi, Napoleon a decis să-și retragă armata pe drumul deja devastat al Smolenskului, alegere care a agravat pierderile uriașe ale Marii Armate. În zorii zilei imediat următoare luptei, împăratul și suita sa restrânsă au fost la un pas de a fi capturați de un detașament de cazaci; zdruncinat de acest episod, Napoleon i-a cerut medicului său personal, baronul Alexandre Yvan, o doză de otravă pe care a purtat-o apoi într-un săculeț la gât pe tot parcursul retragerii din Rusia, ca să nu poată fi luat prizonier în viață.

În data de 24 octombrie 1813, Imperiul Rus și Persia au încheiat războiul început în 1804 prin semnarea Tratatului de la Gulistan, Persia recunoscând pierderea unor teritorii importante din Caucaz, între care Daghestanul, Georgia răsăriteană și cea mai mare parte a hanatelor din actualul Azerbaidjan. Tratatul a consolidat expansiunea rusă în regiunea Mării Caspice — unde Rusiei i s-a recunoscut dreptul exclusiv de a deține o flotă militară —, la numai un an după anexarea Basarabiei prin Pacea de la București din 1812. Granițele trasate atunci în Caucaz (și desăvârșite în 1828 prin Tratatul de la Turkmenchay) au împărțit populația azeră între Imperiul Rus și statul persan, acesta fiind motivul istoric pentru care și astăzi trăiesc mai mulți etnici azeri în nord-vestul Iranului decât în însăși Republica Azerbaidjan.

În confruntările desfășurate între 22 și 24 octombrie 1848, conflictul dintre gărzile românești și maghiare a degenerat în incendierea orașului Zlatna și uciderea unui mare număr de civili maghiari în localitate și pe câmpul de la Presaca Ampoiului. Evenimentele au evidențiat caracterul dramatic al tensiunilor naționale și politice din Transilvania revoluționară. Zlatna nu era un simplu târg montan, ci centrul administrativ al mineritului aurifer din Munții Apuseni și sediul topitoriilor imperiale; în haosul declanșat după dezarmarea gărzii orășenești a fost prădată și casieria plină cu aur și argint a administrației miniere, iar prefectul român Petru Dobra, care încercase fără succes să oprească vărsarea de sânge, a organizat ulterior recuperarea metalelor prețioase și predarea lor sub inventar garnizoanei austriece din Cetatea Alba Iulia.

Pe 24 octombrie 1851, astronomul britanic William Lassell a identificat doi dintre cei mai importanți sateliți naturali ai lui Uranus — Ariel și Umbriel —, folosind un telescop cu oglindă construit pentru propriile observații lângă Liverpool. Descoperirea a contribuit la extinderea cunoștințelor despre sistemul solar exterior. Lassell nu era însă un astronom profesionist de catedră, ci un prosper fabricant de bere care și-a finanțat cercetările din propria afacere, iar cei doi sateliți au primit nume propuse de John Herschel după o regulă unică în astronomie: spre deosebire de sateliții celorlalte planete, botezați după personaje din mitologia greco-romană, lunile lui Uranus poartă numele unor spirite din literatura engleză, din operele lui William Shakespeare și Alexander Pope (The Rape of the Lock).

În data de 24 octombrie 1853 s-a născut în localitatea Provița de Sus (județul Prahova) Petru Georgescu, viitorul mitropolit Pimen Georgescu, care a condus Mitropolia Moldovei între 1909 și 1934 și a avut un rol important în sprijinirea armatei și populației în timpul Primului Război Mondial. El a organizat spitale pentru răniți și bolnavi de tifos în mănăstiri, a încurajat călugării și călugărițele să slujească drept infirmieri pe front și a susținut efortul național din anii care au precedat Marea Unire. În zilele dramatice ale refugiului de la Iași, mitropolitul Pimen a propus în Senat ca bronzul clopotelor din bisericile românești să fie topit pentru a turna tunuri și obuze pentru armată, spunând că după victorie „vom face clopote mai mari și mai frumoase”, iar după război a fost unul dintre inițiatorii ridicării Mausoleului de la Mărășești și a Crucii Eroilor de pe vârful Caraiman.

Pe 24 octombrie 1857, Nathaniel Creswick și William Prest au fondat în Anglia Sheffield Football Club, recunoscut oficial de FIFA drept cel mai vechi club de fotbal existent. Apariția sa a reprezentat un pas decisiv în organizarea unui sport care avea să devină cel mai popular din lume. Cei doi fondatori erau de fapt jucători ai unui club local de crichet care căutau o activitate sportivă pentru a se menține în formă pe timpul iernii, însă regulamentul elaborat de clubul lor — „Regulile de la Sheffield” — a dat fotbalului mondial trei invenții fundamentale: lovitura de la colț (cornerul), lovitura liberă acordată după fault și bara transversală solidă a porții.

În data de 24 octombrie 1860, Imperiul Qing, reprezentat de prințul Gong, a semnat cu Marea Britanie Convenția de la Beijing, care confirma concesii teritoriale și comerciale impuse Chinei după înfrângerea militară din Al Doilea Război al Opiului. Printre acestea s-au numărat legalizarea comerțului cu opiu și cedarea părții sudice a peninsulei Kowloon, care avea să devină parte a Hong Kongului colonial. În săptămânile premergătoare tratatului, trupele anglo-franceze jefuiseră și, pe 18 octombrie, incendiaseră Vechiul Palat de Vară (Yuanmingyuan) din Beijing, iar printre bunurile luate din palat de un căpitan britanic s-a aflat și un cățel imperial pechinez, dăruit ulterior reginei Victoria sub numele de „Looty” („Pradă de război”) — primul exemplar din această rasă adus vreodată în Marea Britanie.

Pe 24 octombrie 1861, prin conectarea firelor în Salt Lake City (Utah), rețeaua telegrafică americană a unit coasta Atlanticului cu cea a Pacificului, permițând transmiterea aproape instantanee a mesajelor pe întregul continent. Inovația a accelerat sfârșitul serviciului Pony Express și a revoluționat comunicațiile la mare distanță. Finalizarea liniei în plin Război Civil American a avut o miză strategică majoră, primul mesaj oficial transmis din San Francisco fiind adresat președintelui Abraham Lincoln pentru a-l asigura că statul California rămâne loial Uniunii; la doar două zile după conectarea telegrafului, celebrul serviciu de ștafetă călare Pony Express — care avea nevoie de zece zile pentru a duce o scrisoare pe distanța străbătută acum de semnalul electric în câteva secunde — și-a anunțat închiderea definitivă.

La 24 octombrie 1894, pictorul Gheorghe Tattarescu s-a stins din viață la București, lăsând o operă importantă de portrete, compoziții istorice și picturi religioase. Împreună cu Theodor Aman, a contribuit la fondarea Școlii de Belle-Arte din București, în 1864. Deși publicul larg îl asociază îndeosebi cu celebrul portret al lui Nicolae Bălcescu și cu alegoria Deșteptarea României, Tattarescu a fost cel mai prolific pictor de biserici din arta românească a secolului al XIX-lea, zugrăvind în stil academic-neoclasic peste 50 de lăcașuri de cult — între care Catedrala Mitropolitană din Iași și Biserica Albă din București —, după ce își finanțase studiile la Academia San Luca din Roma printr-o bursă acordată chiar de Episcopia Buzăului.

În data de 24 octombrie 1912, în Primul Război Balcanic, armata sârbă a obținut o victorie decisivă împotriva forțelor otomane în Bătălia de la Kumanovo, începută cu o zi înainte în nordul Macedoniei. Confruntarea a accelerat retragerea influenței otomane din Balcani și a contribuit la schimbările teritoriale care au influențat politica regională a României în preajma celui de-Al Doilea Război Balcanic și a Păcii de la București din 1913. Din punct de vedere tactic, Kumanovo a fost o „bătălie de întâlnire” purtată aproape în orb: atât comandamentul sârb condus de Radomir Putnik, cât și generalul otoman Zeki Pașa estimaseră greșit poziția adversarului și au intrat în luptă fără să știe că aveau în față grosul armatei inamice, iar în imaginarul colectiv sârb victoria a fost trăită drept revanșa istorică directă pentru înfrângerea de la Kosovo Polje din 1389.

Pe 24 octombrie 1916, după opt luni de ocupație germană, francezii au reușit să recucerească Fortul Douaumont, una dintre cele mai importante fortificații ale frontului de la Verdun. Victoria a avut o mare valoare militară și simbolică într-una dintre cele mai sângeroase bătălii ale Primului Război Mondial. Ironia tragică a fortăreței considerate inexpugnabile a fost că, în februarie 1916, ea căzuse în mâinile germanilor în câteva minute și aproape fără niciun foc de armă, fiind ocupată de un mic detașament german de pionieri pentru că fusese lăsată cu o garnizoană de doar 57 de artileriști rezerviști; recucerirea ei în octombrie, având în avangardă trupele coloniale din Maroc, a venit însă după opt luni de lupte crâncene care au costat viața a aproximativ 100.000 de soldați în jurul fortului.

În zorii zilei de 24 octombrie 1917, la ora 2:00 dimineața, forțele germane și austro-ungare au declanșat la Caporetto o ofensivă devastatoare împotriva armatei italiene, folosind baraje scurte cu gaze toxice și tactici de infiltrare rapidă prin văile alpine. Înfrângerea a determinat o retragere amplă de 150 de kilometri a trupelor italiene până pe râul Piave și a devenit simbolul unuia dintre cele mai mari dezastre militare ale Primului Război Mondial. În avangarda asaltului montan s-a remarcat atunci un tânăr locotenent german de 25 de ani, Erwin Rommel, decorat pentru această acțiune cu cel mai înalt ordin militar prusac (Pour le Mérite), în timp ce haosul retragerii italiene a fost imortalizat de Ernest Hemingway în romanul Adio, arme; de atunci, în limba italiană, cuvântul Caporetto a intrat în dicționar ca substantiv comun pentru o înfrângere catastrofală.

La 24 octombrie 1918, armata italiană, sprijinită de divizii britanice și franceze, a lansat ofensiva finală de la Vittorio Veneto împotriva Imperiului Austro-Ungar. Înfrângerea suferită de imperiu în zilele următoare a accelerat prăbușirea monarhiei habsburgice, deschizând calea reorganizării Europei Centrale și realizării Marii Uniri a Transilvaniei cu România. Comandamentul italian a fixat declanșarea atacului exact în ziua în care se împlinea un an de la dezastrul de la Caporetto, pentru a șterge umilința din 1917, iar în timp ce frontul de pe Piave ceda, numeroase unități austro-ungare alcătuite din cehi, slovaci, croați, maghiari și români ardeleni au refuzat să mai lupte pentru Viena, forțând semnarea armistițiului de la Villa Giusti zece zile mai târziu.

Pe 24 octombrie 1920, marea ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, ducesă de Edinburgh și de Saxa-Coburg-Gotha, s-a stins din viață la Zürich. Fiică a țarului Alexandru al II-lea și mamă a reginei Maria a României, ea a reprezentat una dintre legăturile dinastice directe dintre familiile imperiale rusă, britanică și română. Crescută în luxul Palatului de Iarnă ca singura fiică supraviețuitoare a țarului, marea ducesă a văzut în ultimii trei ani de viață prăbușindu-se simultan ambele imperii de care îi era legat destinul — atât Rusia țaristă, unde bolșevicii îi confiscaseră averea și îi executaseră ultimul frate în viață și numeroși nepoți, cât și Imperiul German, unde își pierduse ducatul de Saxa-Coburg-Gotha —, murind într-un hotel din Elveția; tot de la numele ei provine însă și denumirea celebrilor biscuiți „Marie”, creați în 1874 de brutăria londoneză Peek Freans pentru a sărbători nunta sa cu prințul Alfred, fiul reginei Victoria.

În data de 24 octombrie 1929, rămasă în istorie drept „Joia Neagră”, Bursa din New York a fost cuprinsă de panică, investitorii încercând să vândă într-o singură ședință un număr record de aproape 12,9 milioane de acțiuni. Prăbușirea pieței, care s-a agravat în zilele de luni și marți din săptămâna următoare, a devenit simbolul începutului Marii Crize Economice, cu efecte devastatoare inclusiv asupra economiei României, unde prețurile cerealelor și ale petrolului s-au prăbușit, împingând finanțele publice în cunoscutele „curbe de sacrificiu”. Avalanșa ordinelor de vânzare din acea zi de 24 octombrie a fost atât de mare încât aparatele telegrafice care afișau cotațiile pe bandă de hârtie (ticker tape) au rămas în urmă cu peste patru ore și s-au oprit abia la ora 19:08, iar la prânz cei mai puternici bancheri de pe Wall Street, reuniți de urgență la sediul J.P. Morgan, l-au trimis în ringul bursei pe vicepreședintele instituției, Richard Whitney, să cumpere demonstrativ pachete uriașe de acțiuni peste prețul pieței, reușind să oprească panica doar pentru patru zile.

Pe 24 octombrie 1930, președintele brazilian Washington Luís a fost înlăturat de la putere de o juntă militară la Rio de Janeiro, în contextul revoluției braziliene din 1930. Evenimentul a pus capăt vechii ordini politice a „Primei Republici” și a pregătit instalarea, câteva zile mai târziu, a lui Getúlio Vargas, una dintre figurile dominante ale istoriei Braziliei moderne. Lovitura de stat a destrămat așa-numitul regim café com leite („cafea cu lapte”), un pact nescris prin care oligarhia cultivatorilor de cafea din São Paulo și cea a producătorilor de lactate și crescătorilor de vite din Minas Gerais își împărțiseră prin rotație influența asupra președinției țării timp de trei decenii; izolat în Palatul Guanabara, Washington Luís a refuzat inițial să cedeze în fața generalilor și a acceptat să părăsească sediul, pentru a fi dus în arest și apoi în exil, doar la intervenția personală a cardinalului-arhiepiscop de Rio de Janeiro, Sebastião Leme.

În data de 24 octombrie 1931, celebrul gangster american Al Capone a primit la Chicago sentința de 11 ani de detenție în închisoarea federală, alături de amenzi și cheltuieli de judecată usturătoare, după ce autoritățile au reușit să dovedească încălcarea legislației fiscale. Condamnarea a devenit un exemplu celebru al modului în care statul poate combate criminalitatea organizată prin investigarea banilor. Întregul dosar s-a întemeiat pe o decizie din 1927 a Curții Supreme a SUA (United States v. Sullivan), care stabilise că și câștigurile obținute din activități ilegale, precum contrabanda cu alcool, sunt supuse impozitului pe venit, iar verdictul a fost posibil datorită unei mutări de ultim moment a judecătorului James H. Wilkerson: informat că oamenii lui Capone mituiseră și intimidaseră lista potențialilor jurați, magistratul a schimbat pe loc, chiar în dimineața începerii procesului, întregul corp de jurați cu cel al unui alt proces din tribunal.

La 24 octombrie 1933 s-a născut la București Draga Olteanu-Matei, actrița care avea să devină o figură emblematică a teatrului și cinematografiei românești de-a lungul unei cariere de peste o jumătate de secol. A interpretat roluri memorabile în Coana Chirița, Nea Mărin miliardar, Iarna bobocilor și numeroase alte producții de film, televiziune și scenă, devenind una dintre personalitățile artistice reprezentative ale României. Puțină lume știe însă că în celebrele filme Chirița în Iași (1987) și Chirița în provincie (1988) Draga Olteanu-Matei nu a fost doar interpreta rolului titular, ci și autoarea scenariilor cinematografice adaptate după Vasile Alecsandri, iar după pensionarea de la Teatrul Național din București s-a stabilit la Piatra Neamț, unde a fondat „Teatrul Vostru” — prima companie teatrală privată de actori amatori din România postcomunistă.

Pe 24 octombrie 1944, industriașul francez Louis Renault, cofondatorul companiei care îi poartă numele, a murit la o clinică din Paris, la vârsta de 67 de ani. Arestat după eliberarea Franței și încarcerat la închisoarea Fresnes sub acuzația de colaborare economică cu Germania nazistă — ale cărei autorități îi folosiseră uzinele pentru a repara tancuri și a fabrica camioane —, el a murit înainte să fie judecat, în circumstanțe care au rămas controversate, familia reclamând traumatisme și rele tratamente suferite în detenție. Destinul său a închis un arc istoric plin de contraste: același constructor ale cărui faimoase „taxiuri de pe Marna” transportaseră în 1914 trupele franceze pe front pentru a salva Parisul de armata germană a sfârșit în 1944 sub acuzația de colaboraționism, iar la mai puțin de trei luni după moartea sa guvernul provizoriu condus de Charles de Gaulle a naționalizat fără despăgubiri întregul grup Renault.

În seara de 24 octombrie 1944, militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei și au început luptele de stradă împotriva forțelor germane și ungare. Orașul a fost eliberat în dimineața zilei de 25 octombrie, moment care a devenit simbolul eliberării Transilvaniei de Nord și al întregului teritoriu național, fiind comemorat drept Ziua Armatei Române. Unitățile Diviziei 9 Infanterie care au dat asaltul din noaptea de 24 spre 25 octombrie — între care Regimentul 34 Infanterie Constanța — erau trupe dobrogene care plecaseră de la țărmul Mării Negre și străbătuseră prin luptă toată țara până la granița de nord-vest; cu toate acestea, în primul deceniu și jumătate de regim comunist, Ziua Forțelor Armate a fost sărbătorită pe 2 octombrie (data înființării în URSS a Diviziei „Tudor Vladimirescu”), abia prin Decretul nr. 381 din octombrie 1959 sărbătoarea fiind mutată la 25 octombrie, în cinstea eliberării Careiului.

În zorii zilei de 24 octombrie 1945, la ora 2:40, în fortăreața Akershus din Oslo, fostul conducător al regimului colaboraționist din Norvegia, Vidkun Quisling, a fost executat de un pluton de execuție pentru înaltă trădare, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Numele său a devenit sinonim cu trădarea și colaborarea cu un ocupant străin, intrând chiar în vocabularul mai multor limbi europene. Paradoxul biografiei sale este că, în anii ’20, înainte de a îmbrățișa fascismul, Quisling fusese principalul colaborator al exploratorului și laureatului Nobel Fridtjof Nansen în misiunile umanitare care au salvat de la foamete sute de mii de oameni în Ucraina și Rusia; transformarea numelui său în substantiv comun (a quisling) s-a produs încă din 19 aprilie 1940, la doar zece zile după invazia germană în Norvegia, printr-un editorial publicat de cotidianul britanic The Times.

Pe 24 octombrie 1945, Carta ONU a intrat oficial în vigoare, marcând apariția organizației create pentru menținerea păcii și cooperării internaționale după devastările celui de-Al Doilea Război Mondial. România a devenit membră zece ani mai târziu, în decembrie 1955, iar ziua de 24 octombrie este celebrată anual drept Ziua Națiunilor Unite. Actul de naștere al organizației a devenit efectiv în acea după-amiază la Washington în clipa în care Uniunea Sovietică a depus cel de-al 29-lea instrument de ratificare necesar intrării în vigoare a Cartei, însă însăși denumirea de „Națiunile Unite” fusese inventată în decembrie 1941 de președintele american Franklin D. Roosevelt: entuziasmat de găsirea formulei care să înlocuiască termenul de „Puterile Asociate”, Roosevelt a intrat fără protocol în apartamentul de la Casa Albă în care oaspetele său, premierul britanic Winston Churchill, își făcea baia, pentru a-i cere pe loc acordul asupra numelui.

În data de 24 octombrie 1946, o rachetă V-2 lansată de cercetătorii americani de la poligonul White Sands (New Mexico) a transportat o cameră fotografică la aproximativ 105 kilometri altitudine, dincolo de limita convențională de 100 de kilometri a spațiului cosmic (linia Kármán). Imaginile alb-negru obținute au oferit prima perspectivă fotografică a omenirii asupra planetei văzute din spațiu, cu 11 ani înainte de lansarea primului satelit artificial, Sputnik 1. Racheta folosită era chiar o armă germană V-2 capturată la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar la întoarcere s-a prăbușit în deșert cu peste 500 de kilometri pe oră, fără parașută; aparatul de 35 de milimetri, care făcuse câte un cadru la fiecare secundă și jumătate, a fost găsit zdrobit în craterul impactului, însă pelicula a rămas intactă fiindcă inginerii o protejaseră într-o casetă blindată din oțel.

La 24 octombrie 1946, cântăreața și actrița Anda Călugăreanu (pe numele real Anca Miranda Călugăreanu) s-a născut la București, devenind în deceniile următoare una dintre figurile reprezentative ale muzicii ușoare, folkului și divertismentului românesc. Vocea sa inconfundabilă și aparițiile televizate — inclusiv celebrele momente muzical-umoristice alături de Toma Caragiu și Dan Tufaru — au transformat-o într-o personalitate emblematică pentru mai multe generații. Deși era deja o vedetă consacrată la nivel național încă de la mijlocul anilor ’60, artista nu a renunțat niciodată la visul din adolescență de a avea studii superioare de teatru, astfel că s-a întors pe băncile facultății și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1984, la aproape 38 de ani.

În zorii zilei de 24 octombrie 1956, la numai o zi după izbucnirea marii manifestații anticomuniste, trupele și tancurile sovietice au intervenit militar în capitala Ungariei. Revoluția a avut un ecou puternic și în România, unde au izbucnit mișcări studențești de solidaritate la Timișoara, Cluj și București, iar regimul comunist condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej a intensificat represiunea împotriva studenților și intelectualilor suspectați de simpatii pentru mișcarea maghiară. Luptele de stradă din 24 octombrie au scos la iveală o vulnerabilitate tehnică a blindatelor sovietice trimise în oraș: transportoarele BTR-152 nu aveau plafon blindat deasupra compartimentului trupelor, ceea ce le-a permis tinerilor insurgenți budapestani să arunce cocktailuri Molotov direct în interiorul vehiculelor de la ferestrele etajelor superioare; după a doua intervenție sovietică din noiembrie, premierul maghiar Imre Nagy și colaboratorii săi au fost deportați în secret chiar în România și deținuți sub pază la Snagov, înainte de a fi readuși la Budapesta și executați în 1958.

Pe 24 octombrie 1957, celebrul designer francez Christian Dior a murit în stațiunea italiană Montecatini Terme, la vârsta de 52 de ani, în urma unui atac de cord. Fondatorul casei Dior transformase moda feminină postbelică prin stilul opulentei siluete „New Look”, lansat în 1947, iar dispariția sa subită a deschis drumul ascensiunii tânărului său asistent, Yves Saint Laurent, care a preluat conducerea artistică a casei la vârsta de numai 21 de ani. În momentul morții sale, imperiul vestimentar pe care Dior îl crease în doar zece ani realiza deja mai mult de jumătate din totalul exporturilor de haute couture ale Franței (și aproximativ 5% din toate veniturile din export ale țării), iar cu șapte luni înainte, în martie 1957, el devenise primul creator de modă bărbat din istorie apărut pe coperta revistei americane Time.

În data de 24 octombrie 1958, actrița Magda Catone s-a născut la București, construind de-a lungul deceniilor o carieră remarcabilă în teatru, film și televiziune. A devenit cunoscută pentru interpretările sale expresive și pentru rolurile de comedie și dramă, fiind una dintre figurile familiare publicului român. Formată la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București la clasa profesorilor Amza Pellea și Ion Cojar (promoția 1982), Magda Catone a debutat în cinematografie încă din studenție, fiind distribuită în 1981 de regizorul Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică? — un film de referință care a fost însă interzis imediat de cenzura comunistă și a putut fi văzut de public abia după aproape un deceniu, în toamna anului 1990.

Pe 24 octombrie 1960, o rachetă balistică intercontinentală R-16 a explodat pe rampa de lansare de la cosmodromul Baikonur, provocând moartea a zeci de militari, ingineri și tehnicieni (estimările istorice indicând între 78 și peste 120 de victime), inclusiv a comandantului forțelor strategice de rachete, mareșalul Mitrofan Nedelin. Accidentul, cel mai grav din istoria programelor spațiale și de rachete, a fost ascuns timp de aproape trei decenii de autoritățile URSS, care au anunțat atunci că Nedelin murise într-un „accident de avion”. Presat de Moscova să lanseze prototipul înainte de aniversarea Revoluției Bolșevice din 7 noiembrie, mareșalul ignorase normele de siguranță și își instalase un scaun chiar lângă baza rachetei pline cu combustibil extrem de toxic, pentru a-i grăbi pe ingineri; în timp ce Nedelin a fost dezintegrat de deflagrație, proiectantul-șef al rachetei, Mihail Iangel, a supraviețuit dintr-o întâmplare: cu câteva minute înainte de aprinderea accidentală a motoarelor treptei a doua, se îndepărtase în spatele unui buncăr ca să fumeze o țigară.

În data de 24 octombrie 1962, la ora 10:00 dimineața (ora Washingtonului), măsura ordonată de președintele John F. Kennedy a intrat în vigoare pentru a împiedica livrarea de noi arme ofensive sovietice către Cuba. Confruntarea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică a reprezentat unul dintre cele mai periculoase momente ale Războiului Rece, când lumea s-a apropiat la maximum de un război nuclear. Administrația americană a evitat cu grijă cuvântul „blocadă” în documentele oficiale și a numit operațiunea „carantină” navală, deoarece în dreptul internațional o blocadă reprezenta un act de război; tot în acea zi de 24 octombrie, Comandamentul Aerian Strategic al SUA a ridicat starea de alertă la nivelul DEFCON 2 — singura dată în întreaga istorie documentată a Războiului Rece când forțele strategice americane s-au aflat la un singur pas de războiul termonuclear iminent (DEFCON 1).

Pe 24 octombrie 1975, într-o acțiune fără precedent, aproximativ 90% dintre femeile islandeze au întrerupt atât activitatea profesională, cât și munca domestică și îngrijirea copiilor, pentru a demonstra contribuția lor esențială la funcționarea societății. Protestul a devenit un moment simbolic în istoria mișcării internaționale pentru egalitatea de gen. În acea vineri — numită oficial „Ziua Liberă a Femeilor” pentru a le proteja pe participante de concedieri —, școlile, creșele și fabricile de pește s-au închis, ziarele nu au apărut deoarece toate zețarele erau femei, iar bărbații, rămași singuri să aibă grijă de copii acasă și în birouri, au epuizat în câteva ore stocurile de cârnați din magazinele din Reykjavík, singurul preparat pe care majoritatea știau să îl gătească rapid; la mai puțin de cinci ani după acest șoc social, în 1980, Islanda a ales-o pe Vigdís Finnbogadóttir drept prima femeie din lume ajunsă președinte de stat prin vot democratic direct.

În data de 24 octombrie 1983, inginerul și academicianul Elie Carafoli s-a stins din viață la București, după o carieră dedicată cercetărilor aeronautice și învățământului politehnic. A contribuit decisiv la dezvoltarea aviației și a studiilor de aerodinamică ale vitezelor mari din România, iar Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială îi poartă astăzi numele. Născut în 1901 într-o familie de aromâni din Veria (Grecia), Carafoli a intrat în manualele internaționale de aviație prin teoria profilelor aerodinamice cu vârf rotunjit — cunoscute în literatura științifică mondială drept „profile Carafoli” — și prin conceperea primelor avioane românești de vânătoare cu aripă joasă la IAR Brașov, realizări care i-au adus în 1968 alegerea ca președinte al Federației Internaționale de Astronautică și în 1970 prestigioasa medalie „Carl Friedrich Gauss”.

Pe 24 octombrie 1990, Curtea Constituțională a Ungariei a decis că pedeapsa capitală încălca dreptul fundamental și indivizibil la viață și demnitatea umană, abolind-o definitiv pentru orice infracțiune. Hotărârea a reprezentat un moment important al transformării democratice a Europei Centrale după prăbușirea regimurilor comuniste. Această schimbare istorică nu a fost însă adoptată de Parlament — unde politicienii ezitau să o voteze din cauza sondajelor de opinie —, ci a fost declanșată de petiția unei organizații civice fondate de un profesor de literatură, iar argumentația juridică redactată atunci la Budapesta de președintele Curții Constituționale, László Sólyom, a avut un asemenea impact internațional încât a fost citată ca precedent cinci ani mai târziu de Curtea Constituțională a Africii de Sud post-apartheid atunci când aceasta a abolit, la rândul ei, pedeapsa cu moartea.

La 24 octombrie 1991, scenaristul și producătorul american Gene Roddenberry s-a stins din viață în California, la vârsta de 70 de ani, lăsând în urmă una dintre cele mai influente creații science-fiction din istoria televiziunii. Star Trek a inspirat generații de oameni de știință, ingineri și pasionați de explorarea spațiului, anticipând tehnologii de la telefoanele mobile cu clapetă până la tablete. Înainte de a scrie scenarii la Hollywood, Roddenberry fusese pilot decorat de bombardier B-17 în războiul din Pacific, supraviețuise în 1947 prăbușirii unui avion de linie Pan Am în deșertul sirian și lucrase ca ofițer de poliție în Los Angeles; după decesul său, el a devenit unul dintre primii oameni din istorie ale căror rămășițe au ajuns efectiv în cosmos, o capsulă cu o parte din cenușa sa fiind purtată pe orbită de naveta spațială Columbia în 1992 și lansată apoi pe orbită terestră în 1997.

În data de 24 octombrie 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a confirmat pe Petru Păduraru ca Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor. Evenimentul a reprezentat un moment important în reorganizarea vieții religioase românești din Republica Moldova după prăbușirea Uniunii Sovietice, iar confirmarea a avut loc chiar de ziua sa de naștere, Petru Păduraru fiind născut la 24 octombrie 1946, în satul Țiganca (raionul Cantemir). Titulatura istorică de „Exarh al Plaiurilor” i-a conferit jurisdicție canonică și asupra comunităților ortodoxe românești din diasporă de pe întregul teritoriu al fostei URSS, iar refuzul autorităților de la Chișinău de a recunoaște Mitropolia Basarabiei a generat un proces istoric la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, câștigat în decembrie 2001 printr-o hotărâre de referință în jurisprudența europeană a libertății religioase.

Pe 24 octombrie 1996, una dintre cele mai importante interprete ale muzicii lăutărești românești s-a stins din viață la Spitalul de Urgență Floreasca din București, la cinci zile după un grav accident rutier produs pe șoseaua spre Constanța. Romica Puceanu a rămas în memoria publicului prin interpretări precum Șaraiman și Inimioară, inimioară, devenind un simbol al muzicii tradiționale urbane și al cântecului de mahala. Nepoată a celebrului țambalist Ion Puceanu și lansată pe scenă la doar 14 ani alături de vestitul taraf al fraților Gore, artista nu a folosit niciodată partituri sau caiete cu versuri, ci își memora și își șlefuia repertoriul exclusiv după ureche, cu un timbru grav și o tehnică vocală pe care etnomuzicologii străini au comparat-o cu cea a marilor cântărețe americane de blues și a fadistelor din Lisabona.

În data de 24 octombrie 2003, celebrul avion supersonic franco-britanic Concorde a încheiat ultima cursă comercială regulată de pasageri, între New York și Londra (zborul British Airways BA002, care a aterizat la Heathrow în secvență cu alte două aparate Concorde), punând capăt unei epoci spectaculoase de 27 de ani a aviației civile. Concorde putea traversa Atlanticul în aproximativ trei ore și jumătate, zburând cu o viteză de peste două ori mai mare decât cea a sunetului (Mach 2,04, adică circa 2.180 km/h). Pentru că zbura spre vest mai repede decât viteza de rotație a Pământului la acea latitudine, avionul „întrecea soarele”, astfel încât pasagerii care decolau de la Londra aterizau la New York la o oră locală mai devreme decât cea la care plecaseră; în plus, în timpul zborului la 18.000 de metri altitudine, frecarea cu aerul încălzea fuzelajul la peste 100 de grade Celsius, dilatând aliajul de aluminiu și alungind avionul în zbor cu până la 25 de centimetri.

La 24 octombrie 2005, activista americană Rosa Parks s-a stins din viață la Detroit, la vârsta de 92 de ani, după ce devenise una dintre figurile emblematice ale luptei împotriva segregării rasiale. Refuzul său de a ceda locul unui pasager alb într-un autobuz, la 1 decembrie 1955, a contribuit la declanșarea boicotului autobuzelor din Montgomery — întins pe 381 de zile — și la afirmarea mișcării pentru drepturile civile din Statele Unite, condusă de tânărul pastor Martin Luther King Jr. Contrar imaginii simplificate că ar fi fost doar o croitoreasă obosită care a acționat dintr-un impuls de moment, Rosa Parks era de 12 ani secretara filialei din Montgomery a organizației pentru drepturile civile NAACP și o militantă experimentată; după decesul ei, Congresul SUA i-a acordat o onoare fără precedent, Rosa Parks devenind prima femeie din istoria Statelor Unite al cărei sicriu a fost depus pentru omagiere națională sub cupola Rotondei Capitoliului din Washington.

Pe 24 octombrie 2007, sonda Chang’e 1 a fost lansată de la centrul spațial Xichang, marcând începutul programului chinezesc de explorare robotică a Lunii. Misiunea a avut drept obiective cartografierea tridimensională a suprafeței lunare și studierea compoziției acesteia, deschizând drumul viitoarelor realizări spațiale chinezești, inclusiv primei aselenizări din istorie pe fața nevăzută a Lunii (Chang’e 4) și aducerii de eșantioane de sol lunar pe Pământ. Pe lângă realizarea celei mai detaliate hărți 3D de până atunci a întregii suprafețe lunare, unul dintre obiectivele științifice majore ale sondei numite după zeița chineză a Lunii a fost evaluarea depozitelor de heliu-3 din regolitul selenar — un izotop extrem de rar pe Pământ, dar considerat de fizicieni drept combustibilul nepoluant ideal pentru viitoarele reactoare de fuziune nucleară.

În dimineața zilei de 24 octombrie 2018, complexul maritim de poduri, insule artificiale și tuneluri subacvatice Hong Kong–Zhuhai–Macao, cu o lungime totală de aproximativ 55 de kilometri, a început să fie utilizat de autovehicule. Construcția, în care s-au încorporat 400.000 de tone de oțel (echivalentul a circa 60 de Turnuri Eiffel), a devenit cel mai lung sistem de traversare maritimă din lume, reducând durata călătoriei dintre Hong Kong și Zhuhai de la patru ore la 45 de minute. Dincolo de tunelul imersat de 6,7 kilometri construit pe sub canalul de navigație pentru a nu bloca porturile și habitatul delfinului alb chinezesc, proiectanții au trebuit să rezolve un paradox unic de trafic: întrucât în Hong Kong și Macao se circulă pe partea stângă a șoselei (moștenire britanică și portugheză), iar în China continentală pe partea dreaptă, la punctele de trecere au fost ridicate viaducte gigantice împletite în spirală, care inversează din mers sensul de circulație al mașinilor.

Pe 24 octombrie 2019, autoritățile spaniole au mutat rămășițele fostului dictator Francisco Franco din monumentul cunoscut drept Valea Celor Căzuți (Valle de los Caídos), reînhumându-le alături de soția sa într-o criptă din cimitirul Mingorrubio, în apropierea Madridului. Evenimentul, aprobat de Parlament, guvern și Curtea Supremă a Spaniei, a reprezentat un gest simbolic important în confruntarea Spaniei democratice cu moștenirea dictaturii franchiste, la 44 de ani de la moartea generalului. Bazilica subterană din Valea Celor Căzuți fusese săpată în munte și cu munca deținuților politici republicani învinși în Războiul Civil Spaniol și adăpostea osemintele a aproape 34.000 de victime din ambele tabere; paradoxul istoric înlăturat prin exhumarea din 2019 era acela că Franco fusese singura persoană îngropată în giganticul monument al celor căzuți în război care nu murise în timpul conflagrației, ci în patul de spital, în 1975.

În data de 24 octombrie 2023, la exact 48 de ani după protestul istoric din 1975, zeci de mii de femei și persoane non-binare din Islanda au întrerupt activitatea profesională și munca domestică neremunerată pentru a cere eliminarea decalajului salarial și combaterea violenței de gen. La acțiune a participat inclusiv prim-ministra Katrín Jakobsdóttir, care a rămas acasă și a amânat ședința de guvern, protestul devenind un nou reper internațional al mișcării pentru drepturile femeilor. Deși în anii precedenți mai avuseseră loc opriri simbolice ale lucrului timp de câteva ore, protestul din 24 octombrie 2023 a fost prima grevă de o zi întreagă organizată după 1975 și a atras atenția întregii lumi tocmai prin contrastul său: mișcarea a paralizat țara clasată de Forumul Economic Mondial pe primul loc pe glob la egalitatea de gen timp de 14 ani la rând, participantele demonstrând că până și în statul cel mai avansat din lume în această privință femeile câștigau încă, în medie, cu aproximativ 10% mai puțin decât bărbații.