Pentru păsările din orașe nu pare să fie totuna cine se apropie de ele: un bărbat sau o femeie. O echipă internațională de cercetători a descoperit că pițigoiul mare, vrabia de casă, mierla și alte păsări urbane tind să-și ia zborul mai devreme când vine spre ele o femeie. Bărbații au putut ajunge, în medie, cu aproximativ un metru mai aproape de ele decât femeile.

Comportamentul acesta surprinzător ridică întrebări noi despre felul în care păsările îi percep pe oamenii din jurul lor, iar cercetătorii încă se străduiesc să-l explice.
Studiul s-a desfășurat în 5 țări europene. Participanții, bărbați și femei de înălțime apropiată și îmbrăcați asemănător, au mers direct spre păsări prin parcurile orașelor și prin alte spații verzi. Ca să măsoare reacția păsărilor, cercetătorii au înregistrat cât de aproape putea ajunge o persoană înainte ca pasărea să plece, o valoare numită distanța de inițiere a zborului. Când se apropia o femeie, distanța a fost, în medie, cu aproximativ 1 metru mai mare decât atunci când se apropia un bărbat.
Potrivit rezultatelor, publicate în revista People and Nature a Societății Ecologice Britanice, tiparul a fost același în Cehia, Franța, Germania, Polonia și Spania. Diferența a apărut și la toate cele 37 de specii examinate, de la coțofene, care se sperie ușor, până la porumbei, care de obicei îi lasă pe oameni să vină mult mai aproape.
Păsările par să deosebească bărbații de femei, dar nu se știe după ce
Cercetătorii consideră că rezultatele lor indică un lucru: păsările din oraș pot distinge bărbații de femei. Ce anume recunosc la oameni și de ce par mai precaute în preajma femeilor nu au stabilit încă.
Profesorul Daniel Blumstein de la Universitatea din California, Los Angeles, care a contribuit la cercetare, a declarat că rezultatele sunt convingătoare chiar și așa. „Am deplină încredere în rezultatele noastre: păsările urbane reacționează diferit în funcție de sexul persoanei care se apropie de ele. Doar că, deocamdată, nu le pot explica. Am folosit tehnici de analiză comparativă de ultimă generație, care au arătat că descoperirile noastre se mențin în toate orașele și la toate speciile, dar pur și simplu nu avem încă o explicație concludentă.”
Dr. Yanina Benedetti de la Universitatea Cehă de Științe ale Vieții din Praga, un alt membru al echipei, a spus că descoperirea i-a contrazis așteptările despre felul în care păsările reacționează la observatorii umani. „Ca femeie care lucrează în acest domeniu, am fost surprinsă că păsările au reacționat altfel față de noi. Studiul pune în evidență felul în care animalele din orașe «văd» oamenii, ceea ce are implicații pentru ecologia urbană și pentru egalitatea în știință. Multe studii de comportament pornesc de la premisa că un observator uman e neutru, dar, în cazul păsărilor urbane din studiul nostru, lucrurile nu au stat așa.”
Feromoni, forma corpului sau felul de a merge
Oamenii de știință au propus mai multe explicații posibile. Păsările ar putea reacționa la semnale chimice, cum ar fi feromonii, la variațiile formei corpului sau la diferențele dintre felul în care merg bărbații și femeile. Deocamdată însă, aceste ipoteze rămân speculative, iar adevărata cauză nu va putea fi identificată fără experimente suplimentare.
„Aceasta este poate cea mai interesantă parte a studiului nostru. Am identificat un fenomen, dar nu știm cu adevărat de ce. Totuși, rezultatele noastre arată cât de sofisticat își pot evalua păsările mediul înconjurător”, a spus dr. Federico Morelli de la Universitatea din Torino, coautor al lucrării, despre întrebarea rămasă fără răspuns.
Benedetti a sugerat și o cale prin care s-ar putea afla răspunsul: „Păsările urbane reacționează clar la semnale subtile, pe care oamenii nu le observă cu ușurință. Studiile viitoare s-ar putea concentra pe factori individuali, precum tiparele de mișcare, indiciile olfactive sau trăsăturile fizice, testându-i pe fiecare separat, în loc să-i grupeze după sexul observatorului. Așa s-ar putea identifica indiciile concrete pe care le detectează păsările.”
O pistă spre felul în care animalele sălbatice evaluează pericolul
Rezultatele deschid o posibilitate intrigantă: păsările care împart orașele cu noi ar putea fi sensibile la diferențe subtile între oameni, trăsături pe care noi înșine le observăm rar și pe care știința nu le-a înțeles încă pe deplin. Dacă specialiștii vor reuși să identifice aceste semnale, ar putea înțelege mai bine cum își evaluează animalele sălbatice pericolele potențiale acolo unde trăiesc alături de oameni.
Cercetătorii subliniază însă că, deși studiul a inclus 2.701 observații, rezultatele sunt încă preliminare. Vor fi necesare studii suplimentare pentru a stabili dacă diferența apare în mod constant și în alte contexte, precum și la alte populații.


