Maria Mandl, gardiană în lagărele naziste, a trimis la moarte aproximativ 500.000 de oameni – și a făcut-o cu plăcere

Maria Mandl este cunoscută drept una dintre cele mai nemiloase gardiene din timpul Holocaustului, iar violența ei imprevizibilă i-a adus porecla „Bestia”. Pe măsură ce se simțea tot mai în largul ei în acest rol, mâna grea și temperamentul exploziv au ajutat-o să urce în ierarhia mai multor lagăre de concentrare naziste, până când a ajuns să conducă lagărul de femei de la Auschwitz-Birkenau.

A plătit în cele din urmă pentru crimele comise împotriva miilor de prizonieri evrei aflați în puterea ei, dar cei care au supraviețuit sunt încă bântuiți de amintirea Mariei „Bestia” Mandl.

Fiica unui cizmar, voluntară în lagărele naziste

Maria Mandl, fiica unui cizmar, s-a născut pe 10 ianuarie 1912 și a crescut în Austria Superioară. Când Germania nazistă a anexat Austria, în 1938, s-a mutat la München. Tot în acel an a făcut parte din primul grup de femei care s-au oferit voluntare să intre în personalul lagărelor de concentrare naziste, prin programul Ligii Fetelor Germane.

Și-a început cariera ca Aufseherin, adică gardiană, la Lichtenburg, unul dintre primele lagăre de concentrare și primul destinat exclusiv deținutelor. A lucrat acolo un an, alături de alte 50 de femei, apoi a fost trimisă la Ravensbrück, un lagăr deschis de curând lângă Berlin, tot numai pentru femei.

În 1941 s-a înscris oficial în Partidul Nazist și a fost promovată rapid la rangul de Oberaufseherin, adică gardian-șef, după ce arătase încă de la început un entuziasm deosebit pentru această muncă. Brutalitatea o deosebea de celelalte femei angajate. Mandl recurgea cu ușurință la violența fizică pentru a menține ordinea printre deținute, iar cele pe care le-a maltratat au rămas profund marcate.

Violența care i-a adus porecla „Bestia”

În cartea Irma Grese — „Bestia de la Belsen” și alte gardiene perverse din lagărele de concentrare, apărută în 2017, supraviețuitoarea Holocaustului Lina Haag și-a amintit că deținutele de la Lichtenburg erau bătute pentru cea mai mică abatere. Prizonierele erau dezbrăcate complet și legate de stâlpi de lemn. Acolo, Maria Mandl „ne bătea apoi fără milă până când nu-și mai putea ridica brațul”.

Într-o altă carte, Ravensbrück: Viață și moarte în lagărul de concentrare pentru femei al lui Hitler, publicată în 2015, o deținută a povestit că Mandl și colega ei, gardiana Dorothea Binz, „preferau să bată ele însele oamenii decât să pună pe altcineva să o facă”. Atâta violență i-a adus porecla „Bestia”.

Mandl ținea cu tot dinadinsul să găsească motive ca să le bată cu sălbăticie pe deținute. Una dintre metodele ei preferate era să le caute pe femeile care își ondulaseră părul, lucru interzis de regulamentul lagărului. Dacă descoperea la o deținută fie și o singură șuviță ondulată, o lovea cu piciorul până o doborâ la pământ și o bătea peste cap. Iar când era într-o dispoziție deosebit de rea, îi rădea capul și o plimba prin lagăr cu o pancartă atârnată de gât, pe care scria: „Am încălcat regulile și mi-am ondulat părul”.

Supraviețuitoarea Maria Bielicka a povestit că a văzut-o odată pe Mandl lovind cu piciorul până la moarte o colegă de detenție, pentru că aceasta făcuse „ceva greșit”.

Pianul de la Ravensbrück și orchestra de la Auschwitz

Setea nepotolită de sânge contrasta cu felul în care era descrisă Maria Mandl: o femeie extrem de inteligentă și rafinată. Îi plăceau literatura și mâncarea fină, dar era cunoscută, probabil, mai ales pentru gusturile ei muzicale.

Ciudat e ce a povestit o prietenă a lui Bielicka: făcea curățenie în camerele gardienilor când a auzit „cea mai frumoasă muzică”, la scurt timp după ce Bielicka o văzuse pe Mandl ucigând fără milă o deținută la apel. Un gardian cu vechime de la Ravensbrück avea un pian, iar prietena a găsit-o pe Mandl cântând la el, „pierdută în lumea ei proprie – în extaz”.

În 1942, Mandl a fost trimisă la Auschwitz II-Birkenau, lagărul de tristă faimă, unde supraveghea toate deținutele. Acolo și-a dat frâu liber pasiunii pentru muzica clasică: a înființat Orchestra Femeilor de la Auschwitz, alcătuită din deținute muziciene care erau adesea scutite de camera de gazare. Orchestra cânta pe orice vreme, ore în șir, în timpul apelurilor, al selecțiilor, al transporturilor și al execuțiilor.

Se spune că Heinrich Himmler admira mult orchestra lui Mandl, iar sadicul dr. Josef Mengele ar fi fost mișcat până la lacrimi de unele dintre piesele pe care le cântau deținutele.

Șefa lagărului de femei de la Auschwitz

La Auschwitz, Maria Mandl a preluat funcția de SS-Lagerführerin, adică de conducătoare a lagărului de femei de la Birkenau, cea mai înaltă poziție la care putea ajunge o femeie în sistemul lagărelor naziste. Deținutele și subordonații se aflau în întregime sub controlul ei. Nu putea avea niciodată un grad mai mare decât un bărbat, dar răspundea doar în fața comandantului.

Pe lângă aplicarea pedepselor, Mandl hotăra și care dintre deținuți urmau să fie trimiși în camerele de gazare. Cât a stat la Auschwitz, ar fi trimis la moarte aproximativ 500.000 de oameni. Cifra apare frecvent în relatările despre ea, însă documentele oficiale nu îi atribuie direct aceste morți. Sarcina de a alege femei și, mai ales, copii pentru gazare îi aducea o plăcere sălbatică.

În cartea The Beast of Belsen, supraviețuitorii au povestit că uneori Mandl își alegea deținuți pe post de „animale de companie” și îi punea să lucreze pentru ea personal, doar ca să-i trimită la moarte de îndată ce se plictisea de ei.

Unul dintre ei și-a amintit că Mandl a ales odată un copil și l-a îmbrăcat „în haine elegante, etalându-l ca pe o marionetă”. Copilul stătea mereu lângă ea, ținând-o de mână, până când Mandl s-a plictisit și l-a aruncat pe cel mic în camera de gazare.

Capturarea, procesul de la Cracovia și execuția

Teroarea impusă de Maria Mandl a luat sfârșit odată cu înaintarea Aliaților în Germania.

În 1945, după ce încercase să fugă în Bavaria, a fost capturată de forțele americane. În cele din urmă, a trebuit să dea socoteală pentru crimele sale la procesul de la Auschwitz, desfășurat la Cracovia în 1947.

Mandl a fost declarată criminală de război pentru rolul pe care l-a avut în torturarea și uciderea a nenumărați prizonieri. A fost executată prin spânzurare pe 24 ianuarie 1948. Avea 36 de ani.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU