În inima muntelui Jinzi, în sud-vestul Chinei, muncitorii au scobit în stâncă o sală înaltă de aproape 80 de metri, destinată unui reactor. În jurul ei au săpat camere, tuneluri și puțuri, toate parte dintr-un complex nuclear care urma să producă plutoniu pentru arme. La proiect au lucrat peste 60.000 de soldați, muncitori și specialiști, iar construcția a durat din anul 1966 până în 1984.
Centrala n-a fost însă pusă niciodată în funcțiune. Acolo nu s-a produs plutoniu și nu s-a depozitat material nuclear. 18 ani de muncă au lăsat în urmă spațiile unei baze de producție nucleare, dar baza propriu-zisă n-a intrat în producție.
Complexul, cunoscut drept Proiectul 816, se află lângă râul Wu, în Baitao, localitate care face astăzi parte din districtul Fuling al orașului Chongqing. Timp de decenii, scopul lui a rămas secret. Acum, turiștii intră în munte și se plimbă prin sala reactorului și prin galeriile care altădată erau închise străinilor.
O fabrică de plutoniu ascunsă sub stâncă
Proiectul s-a născut din Al Treilea Front, campania prin care China voia să mute în interiorul țării industria de importanță strategică, în plin Război Rece. După ruptura sino-sovietică, liderii chinezi se temeau de un atac asupra instalațiilor industriale și militare ale țării.
China avea deja un complex de producție nucleară în Gansu, cunoscut drept Proiectul 404. Instalația 816 trebuia să-i ofere încă o bază de producție, de data aceasta ascunsă sub un munte. Amplasamentul avea două avantaje: roca îi oferea protecție, iar râul Wu putea furniza apa pentru răcire.
Secretul nu s-a oprit la marginea șantierului. Locuitorii din apropierea cavernelor au fost mutați, iar Baitao a dispărut de pe hărți. Muncitorii nu puteau vorbi liber despre ce lucrau, nici măcar între ei. Scrisorile treceau printr-o căsuță poștală numerotată din Chongqing, pentru ca adresa să nu dezvăluie unde se afla locul de muncă.
Cea mai mare peșteră săpată de om
Echipele au scos din munte aproximativ 1,5 milioane de metri cubi de rocă, iar Cartea Recordurilor Guinness consideră situl cea mai mare peșteră artificială. Instalația a fost proiectată să reziste unei explozii nucleare și unui cutremur de magnitudine 8.
În subteran, complexul se întinde pe aproximativ 104.000 de metri pătrați și cuprinde 18 caverne mari și peste 130 de galerii, drumuri și puțuri. Cea mai mare cameră are 79,6 metri înălțime, cam cât o clădire cu 20 de etaje.
Soldații care au săpat aceste spații au muncit în praf și în fumul explozivilor, sub amenințarea prăbușirilor. În 2017, AFP relata că bilanțul oficial era de 76 de victime, în timp ce foștii muncitori se întrebau dacă cifra cuprinde toate pierderile. Veteranul Chen Huaiwen a povestit despre problemele pulmonare ale celor care au respirat aerul din subteran.
Un alt fost soldat, Li Gaoyun, s-a întors după 42 de ani și a plâns privind fotografiile din tuneluri. Tot în 2017, el a declarat pentru AFP că mulți foști muncitori nu beneficiau de pensii sau de prestații sociale, în ciuda sacrificiilor făcute pentru proiect.
Depășit înainte să fie gata
Lucrările au fost încetinite în aprilie 1981, reluate în octombrie același an și încetinite din nou în mai 1982. Până atunci, o cronologie a uzinei ajunsese să descrie producția planificată drept mai mare decât avea nevoie țara. Proiectul își pierdea rațiunea de a exista chiar în timp ce era construit.
Durata lucrărilor i-a știrbit și ea utilitatea. Fostul inginer Li Jiaru a declarat în 2010 că tehnologia nucleară a instalației se învechise. Cât timp s-a construit această bază de producție la adăpost, contextul strategic și tehnologic pentru care fusese gândită se schimbase.
Consiliul de Stat și Comisia Militară Centrală au aprobat oficial oprirea lucrărilor în iunie 1984. Fuseseră încheiate aproximativ 85% din lucrările de construcție, dar doar 60% din cele de montaj, așa că transformarea complexului excavat într-o instalație nucleară funcțională mai cerea mult de lucru.
Investițiile în construcție ajunseseră la aproximativ 740 de milioane de yuani, fără cheltuielile militare și fără costurile cu forța de muncă. Au rămas în urmă camerele și tunelurile, împreună cu echipamentele instalate pentru un proces de producție care n-a început niciodată.
De la secret de stat la obiectiv turistic
Întreprinderea din spatele Proiectului 816 s-a reprofilat în cele din urmă pe producția chimică civilă și a devenit Jianfeng. O mică parte din complexul subteran a servit drept depozit, iar destinația nucleară inițială a cavernelor a fost abandonată.
Situl a fost desecretizat în 2002, deschis turiștilor chinezi în 2010, iar la sfârșitul lui 2016 a început să primească și vizitatori străini. În 2025, l-au vizitat aproape 900.000 de oameni, a declarat pentru China Daily directorul general adjunct Feng Jun.
Turiștii de azi văd ce a rămas dintr-un plan al Războiului Rece: un munte scobit ca să pună la adăpost de un posibil atac producția de plutoniu, lăsat neterminat atunci când producția ajunsese să depășească nevoile țării, iar tehnologia se învechise. La suprafață, din muntele Jinzi se ridică un coș de ventilație. Dedesubt, vizitatorii străbat sala de aproape 80 de metri construită pentru un reactor care n-a funcționat niciodată.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Creierul, format de fapt din două sisteme nervoase unite? Un nou studiu spune că da
Prea multă sare poate afecta și memoria. Cercetătorii au descoperit un compus natural care ar putea proteja creierul de excesul de sare
Nucleul Pământului eliberează tot felul de materiale ținute captive încă de la nașterea planetei
Celulele care ar trebui să ne protejeze creierul ar putea contribui la declinul cognitiv
