Ghețarii Elveției, care se micșorează rapid, au mai trecut printr-un an devastator: în 2026 au pierdut peste 5% din volumul total de gheață. Nu s-a ajuns la pierderile record din 2022, dar ghețarii s-au subțiat în medie cu 2,5 până la 4 metri, iar în unele zone porțiunile lor inferioare au pierdut până la 10 metri de gheață.
Mai mulți dintre marii ghețari ai țării, printre care Rhône, Aletsch și Clariden, au înregistrat în 2026 cea mai severă topire de când există măsurători. Pierderile au fost și mai dramatice în cazul unor ghețari mai mici, care au dispărut complet. Printre aceștia se numără Bella Tola, din cantonul Valais, și Griessfirn, din cantonul Glarus, care s-au pierdut pentru totdeauna.
Privit pe ultimii cinci ani, declinul e deosebit de frapant. În acest interval relativ scurt, Elveția a pierdut aproape 20% din volumul total de gheață glaciară, ceea ce arată cât de repede se transformă peisajele montane ale țării.
Concluziile provin din raportul anual al Academiei Elvețiene de Științe (SCNAT), bazat pe observațiile de lungă durată adunate de Rețeaua de Monitorizare a Ghețarilor, cunoscută drept GLAMOS. Programul de monitorizare are sediul la ETH Zurich și la universitățile elvețiene din Fribourg și Zurich.
Iarnă cu puțină zăpadă, vară cu căldură persistentă
La topirea pe scară largă a contribuit o combinație de ninsori neobișnuit de slabe și căldură prelungită în timpul verii. Iarna 2025–2026 s-a numărat printre cele zece ierni cu cea mai puțină zăpadă de când există înregistrări în Elveția, așa că ghețarii au rămas cu mai puțină zăpadă care să-i apere de temperaturile mai ridicate. Între mai și septembrie 2026, condițiile au devenit și mai nefavorabile: căldura persistentă și vremea uscată au accelerat pierderea de gheață chiar și la cele mai mari altitudini.
În 76 de zile ale verii, altitudinea la care temperatura ajunge la punctul de îngheț a trecut de 4.000 de metri. Sunt de peste două ori mai multe zile decât de obicei și un nou record pentru Elveția. Până în septembrie, zăpada dispăruse chiar și la 3.500 de metri. Gheața, care în mod normal ar fi stat protejată sub zăpadă, a rămas astfel descoperită.
2.200 de miliarde de litri de apă, dintr-o rezervă care se împuținează
Uriașa cantitate de apă rezultată din topire a contribuit, temporar, la atenuarea lipsei de apă cu care se confruntă Elveția vara. Între iulie și septembrie, ghețarii țării au eliberat aproximativ 2.200 de miliarde de litri de apă. E o cantitate de peste patru ori mai mare decât apa potabilă consumată de gospodăriile elvețiene într-un an întreg.
Numai că această apă suplimentară provine dintr-o resursă care dispare treptat. Pe măsură ce ghețarii Elveției continuă să se micșoreze ireversibil, va scădea și cantitatea de apă pe care o pot furniza prin topire. Se va reduce astfel o sursă care acum ajută la compensarea penuriei din lunile mai calde.
Apa ghețarilor alpini ajunge și în Dunăre
Prin Inn, o parte din această apă curge și în Dunăre. Inn este singurul râu elvețian care ajunge în Marea Neagră: izvorăște în Engadina și se varsă în Dunăre la Passau, unde are un debit mediu mai mare decât al fluviului însuși. Pentru Dunăre contează însă ghețarii din întregul lanț alpin, nu doar cei elvețieni. Deși acoperă doar 0,06% din bazinul fluviului, apa din topirea lor a reprezentat, potrivit unui studiu publicat în 2011, 9% din debitul cursului inferior în septembrie 2003, un an extrem.
Miza unui fluviu scăzut se vede la Cernavodă, unde centrala nucleară folosește apa Dunării pentru răcire. În 2003, Unitatea 1 a fost oprită aproape o lună din cauza nivelului scăzut al fluviului. În vara lui 2026, seceta severă din Europa l-a coborât atât de mult încât, pentru prima dată, ambele reactoare au fost oprite din cauza debitului scăzut: Unitatea 1 la sfârșitul lui iulie, Unitatea 2 pe 13 august. În mod normal, centrala asigură aproximativ 20% din electricitatea României.
Pe termen lung, sprijinul venit din Alpi va slăbi. Același studiu din 2011 estima, pe baza scenariilor climatice, că până în anul 2100 suprafața ghețarilor alpini s-ar putea reduce la 12% din cea actuală. Aportul lor de vară ar scădea puternic, iar lipsa de apă s-ar agrava chiar și în bazinele cu foarte puțini ghețari. Ghețarii nu sunt însă principala sursă de apă a Dunării. Un alt studiu, din 2010, estimează că după Passau partea venită din gheață va deveni neglijabilă, iar apa disponibilă va scădea mai ales din cauza precipitațiilor de vară tot mai reduse și a evaporării mai puternice.
Ce s-a mai descoperit în Natură & Geografie?
Păsările se tem mai mult de femei decât de bărbați. Cercetătorii nu știu de ce
NASA a descoperit incendii ascunse sub frunzișul pădurii amazoniene
Un studiu arată că Moartea Neagră a lovit dramatic diversitatea speciilor, odată ce oamenii au abandonat terenurile agricole
60.000 de muncitori, 18 ani și peste 130 de galerii săpate sub un munte, pentru un reactor care n-a pornit niciodată
