Cronicile vremii au reținut un decret fiscal fără precedent în Moldova: fiecare familie era obligată să predea domniei câte un bou, iar de la cei care nu aveau vite se lua cu forța din gospodăriile vecine.
Un singur boier a reușit să ajungă în cercurile de putere din Țara Românească, Moldova și Transilvania, într-o epocă în care alianțele se schimbau rapid, iar curțile domnești erau greu de traversat.
Pe 26 august 1826, o mulțime s-a strâns la capătul Podului Târgului de Afară, actuala Calea Moșilor. Doi foști căpitani de panduri urmau să primească pedeapsa decisă de domnie — iar Bucureștiul avea să asiste pentru ultima dată la un asemenea spectacol public.
Planul inițial pentru schimbarea alianțelor țării fusese fixat meticulos pentru data de 26 august, la ora 13:00, sub coordonarea atentă a unor politicieni tradiționali care preferau acțiunile precaute. Planul s-a schimbat.
Astăzi folosim expresia zâmbind, ori de câte ori vrem să ironizăm ceva prea vechi și prăfuit, ca pe o glumă inofensivă. Însă acum două secole, simpla pronunțare a numelui care a inspirat această vorbă paraliza orașe întregi, forța domnitorii să fugă peste munți și lăsa capitala la cheremul haosului stradal.
