Logofătul Ioan Norocea, sfetnicul lui Mihai Viteazul care a slujit 7 domnitori în cele 3 ţări româneşti

Ioan Norocea s-a numărat printre foarte puținii boieri ai secolului al XVI-lea cu o carieră politică desfășurată în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Ajuns mare vornic și prim sfetnic al lui Mihai Viteazul, a rămas o figură puțin cunoscută publicului larg.

A fost pe rând pârcălab, logofăt şi mare hatman — boier de divan, comandant de oşti — în cele 3 principate române, sub 7 domnitori. Diplomat şi conducător de oşti, a ajuns mâna dreaptă a lui Mihai Viteazul.

Ascensiunea la curţile Ţării Româneşti

Ascensiunea a început în timpul domniei lui Pătraşcu cel Bun. Norocea a devenit apoi om de încredere al lui Mircea Ciobanu şi s-a căsătorit cu fiica acestuia, Stanca. Sub Petru cel Tânăr şi doamna Chiajna a fost desemnat mare postelnic, iar apoi mare logofăt. În timpul lui Alexandru al II-lea Mircea a părăsit Ţara Românească şi s-a stabilit cu familia în Transilvania.

Moșia Cetea și anii petrecuți la curtea din Alba Iulia

Documentele îl plasează pe Norocea în Transilvania înainte de 1576: un studiu ulterior menționează misiuni ca sol în anii 1559 și 1560 și situează șederea sa acolo, cu aproximație, între anii 1568 și 1593. Cetea, lângă Teiuș, a devenit una dintre cele mai cunoscute moșii ale sale.

S-a impus repede la curtea princiară din Alba Iulia, unde a adus servicii principelui în lupta cu nobilimea. Norocea a intrat în cercul de încredere al Báthoreștilor. Rolul său în conflictul cu partida lui Gașpar Bekeș este dedus din documentele epocii, iar istoriografia ulterioară îi atribuie un aport la reprimarea conspirației conduse de Balthasar Báthory în 1594. Cercetătorii consideră că activitatea sa în Transilvania s-a derulat timp de 20 de ani.

Doi gineri și legături politice la Roma și Constantinopol

Şi-a făcut prieteni influenţi: Petru Racz şi Fabio Genga. Amândoi i-au devenit gineri, prin căsătoria cu cele două fiice ale sale, Zamfira şi Velica.

Prin ei, logofătul avea informaţii din surse sigure de la Roma, unde fratele lui Fabio Genga era secretar al Papei, şi de la Constantinopol, unde Petru Racz era ambasador. Știm cu toții că informația înseamnă putere, iar în acele vremuri, cu atât mai mult.

Dregătorii în Moldova şi întoarcerea lângă Mihai Viteazul

Rudă cu Petru Şchiopul şi prieten cu Aron Vodă, Norocea a trecut în Moldova. Acolo a fost pârcălab de Neamţ şi de Roman, vornic al Ţării de Sus şi portar al Sucevei.

În 1593 s-a întors în Transilvania, iar de acolo în Ţara Românească, unde Mihai Viteazul ocupase tronul. Lângă noul domn, logofătul a fost mâna dreaptă în conducerea ţării — un sfetnic care cunoştea foarte bine stările de lucruri din cele trei ţări româneşti. Între 26 septembrie 1594 și 3 februarie 1597, Norocea este documentat ca mare vornic și prim sfetnic al lui Mihai Viteazul, efectiv în fruntea divanului.

Velica, favorita domnitorului la Alba Iulia

Fiica logofătului, Velica, măritată cu Fabio Genga, a devenit favorita lui Mihai Viteazul la Alba Iulia. Unele surse susţin că între cei doi a existat o mare poveste de dragoste, cât timp domnitorul s-a aflat la curtea princiară a Transilvaniei.

Aşa descrie episodul istoricul Constantin Gane, într-una din cărţile sale:

„Ostenit de atâtea campanii militare, înşelat şi tracasat de atâtea ori de falşi prieteni şi de duşmani de moarte, neînţeles de Doamna Stanca, în sfârşit, principe peste toate cele trei ţări române, Mihai îşi găsise acum, când trecuse de 40 de ani, marea dragoste. În decorul frust şi rece al curţii de la Alba Iulia, Mihai era nedezlipit de Velica, iar când pleca la Târgovişte o lua şi pe ea cu el. Fiind acum singur în Alba Iulia, singur, cuceritor, glorios, atotputernic, nu se mai sfii a-şi ascunde dragostea; dimpotrivă, voia ca toată lumea să ştie că Velica era a lui — un omagiu adus frumuseţei ei. O afişa, o impunea, cerea să i se închine lumea ca unei feţe de domniţă ce era şi ca unei Doamne ce ar fi putut fi.”

Mihai a dus-o pe Velica la Târgovişte ori de câte ori avea ocazia şi se afişa în public cu ea fără nicio rezervă, chiar şi în prezenţa soţului acesteia. Încă din 1599, ea îşi zicea „Doamna Velica”, titlu acordat doar soţiilor de voievozi. În acelaşi timp, pe sigiliul ei personal figura şi pajura heraldică valahă.

Un agent imperial a scris, la 15 martie 1600:

„[…] toate trebile ţării le are în mână o jupâneasă româncă, măritată cu Fabio Genga, cu care se ţine Vodă în ştiinţa tuturor, până într-atât încât el a poruncit soţului, sub pedeapsă de moarte, să n-aibă a face cu dânsa.”

Zamfira, biserica de la Teiuş şi o descendenţă discutată de istorici

Cealaltă fiică a logofătului, Zamfira, şi soţul ei au fost înmormântaţi în biserica românească — acum greco-catolică — din Teiuş, pe care au construit-o după anul 1585.

Tabloul votiv din biserica de la Teiuş

În interiorul bisericii, pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv al ctitorilor. Petru Racz, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, şi Zamfira apar îmbrăcaţi în straie boiereşti româneşti de ceremonie, ţinând pe palme macheta bisericii.

Prin Zamfira şi soţul acesteia, Ioan Norocea a fost inclus de unii istorici şi în arborele genealogic al familiei regale britanice. Istoricul Tudor Sălăgean, specialist în istoria medievală a Transilvaniei, susţine că, prin căsătoria cu Peter Racz de Galgo, Zamfira a fost cea care a dus neamul Basarabilor munteni în spectaculoasa încrengătură de relaţii ce îl are la final pe Regele Charles al Marii Britanii.

Dincolo de această descendenţă discutată de istorici, traseul lui Ioan Norocea rămâne partea neobişnuită a biografiei sale: un boier care a trecut prin curţile celor trei ţări româneşti, a slujit mai mulţi domnitori şi a ajuns, în ultimii ani ai carierei sale, unul dintre principalii sfetnici ai lui Mihai Viteazul. Puţin cunoscut astăzi, Norocea a fost timp de câteva decenii unul dintre oamenii aflaţi cel mai aproape de centrele de putere ale epocii sale.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU