Califul care a avut un harem de 6.300 de femei. Și încă unul, de bărbați

Se spune că într-un palat de lângă Cordoba exista o piscină plină cu mercur. Când suprafața era mișcată, metalul lichid producea reflexii incredibile, alterând realitatea. Palatul aparținea lui Abd al-Rahman al III-lea, care mai avea, în aceeași reședință, un harem de 6.300 de femei. Și un al doilea harem, de bărbați.

Omul care și-a luat titlul de calif

Se numea Abd al-Rahman al III-lea. A preluat puterea la Cordoba în octombrie 912, la vârsta de 21 sau 22 de ani, ca emir — conducător al unui teritoriu, nu al unei credințe.

Pe 17 ianuarie 929 și-a luat titlul de calif, ceea ce înseamnă lider al întregii lumi musulmane. Termenul derivă din arabul „Khalifah”, care înseamnă reprezentant sau succesor al Profetului Mohamed.

Gestul nu era decorativ. Fatimizii din Ifriqiya își proclamaseră propriul califat în Africa de Nord, iar abbasizii îl conduceau pe al lor de la Bagdad. Declarându-se calif, Abd al-Rahman refuza să fie al treilea într-o ierarhie cu doi conducători. Își revendica primul loc. Capitala lui era localizată în orașul Cordoba, din Spania.

Cel mai mare oraș european la vest de Constantinopol

Puțini știu azi că orașul Cordoba a fost cândva, de departe, cel mai mare oraș european la vest de Constantinopol.

Istoricii consemnează faptul că pe atunci existau circa 471 de moschei și 80.455 de negustorii. Cifrele provin din cronici medievale, iar estimările moderne variază considerabil — dar ordinul de mărime rămâne singurul comparabil, în vestul continentului, cu marile capitale islamice.

Nu i-a fost de ajuns.

Medina Azahara: 112 hectare ridicate din temelii

În anul 936, califul a început construcția unui palat superb, pe care l-a numit Medina Azahara, în apropiere de Cordoba.

Se întindea pe o suprafață de 112 hectare. Avea grădini superb amenajate, plafoanele palatului erau aurite, pereții erau din marmură. Și, se spune, acea piscină plină cu mercur, care producea reflexii incredibile atunci când suprafața era mișcată.

În anii 947–948, Abd al-Rahman și-a mutat acolo întreaga curte. Sala de recepție care avea să-i poarte numele — Salonul Bogat — a fost ridicată între anii 953 și 957, la aproape două decenii după prima piatră. Palatul nu era o reședință de vară. Era capitala reală a califatului.

Haremul lui Abd al-Rahman III: ce știm și ce nu

Partea cea mai interesantă se referă la haremul lui, care ar fi avut nici mai mult, nici mai puțin de 6.300 de femei. Sigur, sună mai mult a manifestație decât a harem, dar asta consemnează istoria. Cifra din cronici se referă la ansamblul femeilor din palat, nu doar la soții și concubine, ci și la servitoare și femei din familia califului.

Fetele ar fi fost aduse de negustori care le cumpărau din îndepărtata regiune baltică — capătul nordic al unei rețele de comerț cu sclavi care traversa Europa până în Peninsula Iberică.

Favorita sa era Marjan, cunoscută și ca Murjan, cea care i-a dăruit un succesor. O a doua consoartă, Fatima bint al-Mundhir, apare frecvent alături de ea în listele dinastice — dar fiul care avea să moștenească tronul a fost al lui Marjan.

Abd al-Rahman a fost acuzat că în ultimii ani de domnie era complet absorbit de decadența haremului. Dar el avea și un harem de femei și unul de bărbați.

Pelagius de Cordoba și povestea băiatului de 13 ani

De aici a pornit și legenda despre faptul că s-ar fi îndrăgostit de un adolescent de 13 ani, ulterior înregistrat ca martir creștin și canonizat ca Sfântul Mucenic Pelagius de Cordoba, care ar fi refuzat avansurile stăpânului său.

Pelagius nu era sclav. Fusese lăsat ostatic de unchiul său, episcopul Hermoygius, într-un schimb de prizonieri care nu s-a mai produs niciodată. A rămas în captivitate aproximativ 3 ani, nerăscumpărat.

Un detaliu de cronologie schimbă imaginea: în acei ani, Abd al-Rahman nu era încă nici calif. Era emir. Titlul avea să vină abia 3 ani mai târziu.

I-ar fi ordonat tânărului să se convertească la islam, dar acesta ar fi refuzat. Atunci, furios, Abd al-Rahman ar fi ordonat torturarea tânărului și dezmembrarea lui — fapte care au contribuit la crearea imaginii potrivit căreia musulmanii erau brutali.

Pelagius a murit ca martir la vârsta de 13 ani. Sursele istorice se împart între anii 925 și 926.

De unde provin aceste date

• Cea mai veche relatare aparține lui Raguel, preot în Cordoba;
• A fost repovestită în versuri latine de călugărița germană Hrotsvitha de Gandersheim, în poemul Passio Sancti Pelagii;
• O liturghie mozarabă de pe la 967 consemnează recuperarea trupului și mutarea lui la Toledo; moaștele au ajuns mai târziu la catedrala din Oviedo;
• Este sărbătorit pe 26 iunie și este considerat patron al victimelor torturii.

Istoricitatea episodului este astăzi puternic contestată. Elementul amoros apare încă din relatările medievale timpurii, dar a fost amplificat masiv de hagiografii secolului al XVI-lea. Unii cercetători propun o cu totul altă explicație pentru execuție: represalii politice pentru un tratat încălcat de partea creștină.

Sfârșitul

Abd al-Rahman și-a petrecut restul anilor în palatul său cel nou de lângă Cordoba. A murit la 15 octombrie 961 și a fost urmat de fiul său, al-Hakam al II-lea.

Palatul i-a supraviețuit mai puțin de cincizeci de ani. În anul 1010, în timpul războiului civil care a destrămat califatul, Medina Azahara a fost jefuită. Apoi abandonată. Apoi îngropată — pietrele au fost cărate și refolosite în alte construcții, iar dealul s-a închis peste ce mai rămăsese.

Săpăturile au început abia în 1911. Din cele 112 hectare, aproximativ 10% au fost scoase la lumină. Situl a intrat pe lista patrimoniului mondial UNESCO în anul 2018.

Grădinile au fost identificate. Marmura, la fel. Salonul Bogat poate fi vizitat. Piscina cu mercur nu a fost găsită niciodată. Rămâne exact acolo unde a fost dintotdeauna: în ce se spune.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU