Dacă oamenii ar merge la Polul Sud lunar, microbii lăsați acolo ar putea rezista mai bine decât ne-am aștepta

Microbii aduși de astronauți ar putea supraviețui în unele zone umbrite de la Polul Sud lunar, sugerează un studiu publicat în jurnalul științific Science Advances. Cercetarea nu arată că microorganismele s-ar putea înmulți pe Lună, ci că unele ar putea rămâne viabile în stare latentă și ar putea complica viitoare analize științifice.

În epoca misiunilor Apollo, teama era inversă: Neil Armstrong și Buzz Aldrin au fost ținuți în carantină după întoarcerea de pe Lună, pentru a evita un risc biologic necunoscut.

Umbrele permanente fac Polul Sud lunar diferit

Motivele pentru care viața nu poate supraviețui pe Lună sunt multe: temperaturile extreme, radiațiile intense și lipsa apei se numără printre cele mai importante.

Tocmai zonele din apropierea Polului Sud sunt însă ținta actualei curse spațiale, pentru că se crede că au gheață la suprafață, protejată de faptul că fundurile craterelor nu sunt niciodată încălzite de lumina directă a Soarelui.

Conform unui studiu publicat recent, microbii pe care i-am putea lăsa în urmă ar putea găsi și ei acolo condiții mai pe placul lor.

„Oamenii sunt exploratori înnăscuți, iar odată cu ei vin vocile lor, amintirile lor… și microbii lor. Pentru unii oameni de știință, printre care mă număr și eu, această realitate poate fi tulburătoare. Dar ea creează, de asemenea, o oportunitate de a transforma o situație imperfectă într-un experiment util.”, a declarat dr. Prabal Saxena, de la Centrul de Zbor Spațial Goddard din cadrul NASA.

Costumele spațiale nu rețin totul

Oricât de puțin plăcut ar fi gândul, fiecare membru al speciei umane poartă miliarde de bacterii pe piele, ca să nu mai vorbim de ce se află în interiorul sistemului digestiv. Costumele spațiale rețin majoritatea acestora înăuntru, dar nu pe toate, iar orice habitat uman pe termen lung va fi probabil și mai permeabil.

NASA își supune sondele spațiale la temperaturi de peste 200 °C dacă acestea se îndreaptă spre locuri pe care nu vrea să le contamineze. Astronauții nu beneficiază de același tratament.

Marea majoritate a acestor forme de viață nu va supraviețui mult timp pe suprafața lunară, nici măcar în peșterile de dedesubt. Dar, așa cum ne-a învățat istoria antibioticelor, chiar dacă niște condiții ucid 99,99% dintr-un organism, evoluția l-ar putea face să se adapteze rapid la noile condiții — mai ales dacă se înmulțește rapid.

Lipsa nutrienților ar putea însemna că nu vom observa o creștere microbiană rapidă nici măcar în cele mai favorabile condiții lunare, dar asta nu înseamnă că nimic nu poate supraviețui.

Cinci microbi, comparați cu condițiile de la pol

Pentru a testa perspectivele de supraviețuire la Polul Sud lunar, Saxena și coautorii au folosit ratele de supraviețuire raportate de studii anterioare pentru trei specii bacteriene și două specii fungice expuse la radiații UV. Apoi au comparat aceste praguri cu hărți de mediu construite din date de altitudine și temperatură de la Lunar Reconnaissance Orbiter și cu modele ale expunerii la radiație, pentru trei regiuni: Nobile Rim, Connecting Ridge și De Gerlache Rim.

În ciuda protocoalelor stricte de biosecuritate, unele microorganisme au ajuns pe Stația Spațială Internațională, printre care Aspergillus niger, una dintre speciile folosite în acest studiu. S-a demonstrat chiar că e capabilă să supraviețuiască în afara stației și a fost identificată ca specie cu potențial de adaptare la Marte.

Într-adevăr, A. niger s-a dovedit cu ușurință cea mai rezistentă dintre cele 5 specii folosite în experiment și a supraviețuit chiar și unei expuneri la radiații UV echivalente cu lumina Soarelui la polul lunar.

Rezistă, dar nu se înmulțesc

Chiar și A. niger are șanse reduse să supraviețuiască mai mult de o săptămână în majoritatea locațiilor lunare, a sugerat experimentul, și mai puțin de o oră la distanțe mai mari de pol. Pentru celelalte patru specii, zona în care par capabile să supraviețuiască o zi e mult mai limitată.

Există totuși mereu posibilitatea ca unele nișe mici să fie și mai protejate decât locațiile modelate de echipă, mai ales dacă astronauții vor fora găuri în suprafața lunară în căutare de probe.

Niciuna dintre specii nu pare capabilă să crească sau să se reproducă, așa că nu există niciun pericol (sau vreo speranță) de a terraforma Luna cu ajutorul lor. Dar, dacă rezistă într-o stare latentă, ar putea interfera cu cercetările viitoare.

Un risc pentru probe, dar și un exercițiu înainte de Marte

Potențialul de supraviețuire a vieții în adâncul craterelor de la polul sud lunar ar putea fi atât benefic, cât și dăunător, susțin Saxena și coautorii.

Pe de o parte, prezența vieții aduse de noi ar putea submina valoarea științifică a unui sit: evaluările chimice și geologice nu ar mai fi fiabile ca reprezentare a stării naturale a Lunii.

Pe de altă parte, un experiment pe Lună, un corp ceresc despre care suntem siguri că nu are viață proprie, ar putea fi o bună pregătire înainte de a face greșeli în altă parte.

„Trebuie să înțelegem ce a existat acolo înaintea noastră, deoarece atunci când vom merge pe Marte pentru a căuta semne de viață dincolo de planeta noastră, vom dori să ne asigurăm că nu este vorba de lucruri pe care le-am adus noi”, a spus dr. Andrew Needham.

„Când ne gândim la Lună, de obicei nu ne gândim la biologie. Dar Luna este un loc în care o celulă poate supraviețui, așa că prima noastră explorare a acestor situri ar trebui să acorde o atenție deosebită microbienilor noștri «autostopiști» și să depună eforturi susținute pentru a caracteriza chimia lunară înainte ca vizitele noastre să modifice ceea ce vom găsi.”, a spus dr. Heather Graham.

Merită să știe și alții asta?

Votează dacă ți-a plăcut articolul.

DA NU