Carol Davila, întemeietorul medicinei moderne românești, a trăit în data de 13 ianuarie 1874 una dintre cele mai grele zile ale vieții sale: într-una dintre sălile pe care le organizase chiar el, la Spitalul Colțea din București, soția sa, Ana, urma să fie otrăvită din greșeală sub privirile elitei medicale a vremii.
- Cine a fost Carol Davila: copilul cu origini ascunse din Parma
- Între Persia și Țara Românească: alegerea care a schimbat medicina românească
- Cum a construit Carol Davila sistemul medical modern al României
- Tragedia personală din spatele întemeietorului
- Stricnină în loc de chinină: cum a murit Ana Davila la Spitalul Colțea
- Ultimele ore: medicul care și-a luat singur pulsul pe patul de moarte
În data de 13 ianuarie 1874, în sala de conferințe a Spitalului Colțea din București, se vorbea, savant și controlat, despre aerul atmosferic. În jurul mesei: medici, chimiști, farmaciști. În centrul atenției: doctorul Carol Davila, întemeietorul medicinei moderne românești.
Atmosfera s-a fisurat dintr-un detaliu fără greutate. O elevă a azilului, Ecaterina Toncovici, a cerut din sală balonul roșu umflat cu aer pentru demonstrație. Un asistent s-a urcat să-l recupereze. În același moment, soția medicului, Ana Davila, s-a plâns de o durere de cap și a cerut chinină. Câteva secunde mai târziu, una dintre cele mai luminate săli medicale ale Bucureștiului avea să devină scena unei morți accidentale.
Povestea acestei zile este, în egală măsură, povestea unui om providențial pentru medicina românească: cel care, în trei decenii, a transformat un sistem sanitar aproape inexistent într-unul aliniat la standardele europene ale secolului al XIX-lea. Cum s-a ajuns acolo este o poveste care începe departe de Colțea, la Parma, și care trece prin Paris, prin câmpurile de holeră ale Franței și printr-o alegere făcută la 25 de ani între Persia și Țara Românească.
Cine a fost Carol Davila: copilul cu origini ascunse din Parma
Carlo Antonio Francesco d’Avila s-a născut în 1828, la Parma, în Italia. Prima parte a vieții sale a fost marcată de un mister niciodată rezolvat pe deplin. Zvonurile vremii spuneau că ar fi fiul celebrului compozitor Franz Liszt. Documentele nu au putut dovedi acest lucru, iar paternitatea nu a fost asumată.
Istoricul G. Brătescu, în volumul „Tinerețea lui Carol Davila”, notează:
„Discuţia asupra originii sale a făcut să curgă cu atât mai multă cerneală, cu cât Davila însuşi a evitat sistematic să vorbească despre familia şi despre copilăria sa”
Câteva clarificări au venit abia mult mai târziu. La 23 octombrie 1929, fiul cel mare al medicului, Alexandru Davila, i-a acordat publicistului I. Massoff un interviu pentru gazeta „Rampa”:
„Tatăl meu era francez, născut la Parma, în Italia. Copil, a fost crescut la Frankfurt pe Main, de bunica lui, doamna Bethmann-Hollweg”
Genealogia cobora spre un mediu aristocratic. Medicul era fiul contesei Marie d’Agoult. Tatăl acesteia, vicontele Alexandre de Flavigny, fost paj al reginei Maria-Antoaneta, se căsătorise în timpul emigrației peste Rin cu Marie-Elisabeth Bethmann, fiica unui mare bancher din Frankfurt am Main.
Între Persia și Țara Românească: alegerea care a schimbat medicina românească
Pregătirea sa profesională a fost excepțională. Davila a urmat cursurile Facultății de Medicină din Paris, pe care a absolvit-o în 1853. Își probase deja capacitățile pe teren: în anul 1849 luptase activ la stingerea epidemiei de holeră din regiunile Champagne și Cher.
În același 1853, anul doctoratului, administrația facultății pariziene a primit două solicitări pentru recrutarea de medici. Una venea de departe, din partea șahului Persiei. Cealaltă era formulată de domnitorul Țării Românești, Barbu Știrbei.
La nici 25 de ani, Davila a ales România. A sosit la București pe 13 martie 1853 și a început să reformeze, din temelii, un sistem aproape inexistent.
Cum a construit Carol Davila sistemul medical modern al României
Ritmul cu care Davila a ridicat infrastructura medicală a țării este greu de cuprins într-o singură frază. Pentru claritate, principalele repere se citesc cel mai bine grupat:
- Educația medicală de bază: în anul 1855 a înființat o școală de felceri, urmată, în 1856, de o școală secundară de chirurgie cu program teoretic-liceal și sanitar-militar.
- Salvarea școlii: când adversarii filoruși au făcut demersuri pentru închiderea instituției, Davila s-a adresat guvernului francez, care s-a obligat să o mențină pe cheltuiala sa. În fața acestui blocaj, caimacamul Alexandru Dimitrie Ghica a dat un opis domnesc pentru a o păstra, permițând transformarea ei în „Școala națională de medicină și farmacie”.
- Învățământul superior și specializat: după 10 ani, în 1869, a înființat Facultatea de Medicină. În paralel, a întemeiat învățământul farmaceutic și pe cel veterinar. Alături de farmacistul Hepites, a pus bazele farmaciei românești.
- Standardizare și inovație: a introdus concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale. A organizat conferințe și a ținut prelegeri cu demonstrații experimentale la Sfântu Sava.
- Infrastructură: împreună cu horticultorul austriac Ulrich Hoffmann, a înființat Grădina botanică din București. A fondat societăți și reviste, printre care Asociația medicilor români, Monitorul medical și Gazeta spitalelor.
- Asistență socială: în 1861 a creat primul azil de orfane, unde a adus 40 de fetițe din mahalale, urmat rapid de un orfelinat pentru băieți. Cât a trăit, a funcționat și o școală de surdo-muți, dotată cu atelier de tâmplărie și sculptură.
În spatele acestei liste se citește o singură obsesie: un sistem coerent, de la sat la facultate, capabil să țină pasul cu Europa.
Tragedia personală din spatele întemeietorului
Dacă viața profesională a fost o succesiune de victorii instituționale, viața personală a stat sub semnul pierderii. Prima soție a lui Carol Davila, Maria Marsille, a murit la un an de la căsătorie.
A doua soție a fost Ana Racoviță (devenită Ana Davila după căsătorie), din neamul Goleștilor. Ea era prezentă în sala de la Colțea, în acel 13 ianuarie 1874, la conferința despre aerul atmosferic. Pregătea ziua de naștere a fiicei sale, Elena, și se grăbea să plece la cumpărături.
Atunci a cerut chinina pentru durerea de cap.
Stricnină în loc de chinină: cum a murit Ana Davila la Spitalul Colțea
Reconstituirea acestei scene se datorează fiicei medicului, Elena Perticari-Davila, care, ani mai târziu, a stat de vorbă cu martorii direcți pentru a stabili exact ce se întâmplase în acea zi.
Pentru a recupera balonul roșu cerut de eleva Ecaterina Toncovici, doctorul Bernath s-a urcat pe o structură din sală. Când i s-a cerut medicamentul, a luat un flacon — fără să își dea seama că se afla cu un nivel mai sus decât raftul pe care se ținea chinina. A coborât și i-a oferit Anei Davila stricnină.
Ambele substanțe erau alcaloizi folosiți frecvent în farmacopeea secolului al XIX-lea: chinina, pentru migrene și febră, iar stricnina, în doze mici, ca stimulent nervos. Confuzia dintre cele două flacoane, aflate pe rafturi alăturate, s-a dovedit fatală.
Soția lui Carol Davila a fost otrăvită mortal din greșeala unui asistent, sub ochii elitei medicale a vremii. Bucla începută la începutul acestui articol — cu balonul cerut din sală — se închide aici, într-un singur gest neatent.
Cazul a fost cercetat oficial de o comisie a Eforiei Spitalelor Civile, care a confirmat în procesul-verbal de anchetă, publicat în ziarul «Românul» din data de 17 ianuarie 1874, că Ana Davila primise din greșeală «strychnină muriatică» în loc de «chlorhydratu de chinină».
Ultimele ore: medicul care și-a luat singur pulsul pe patul de moarte
În ciuda tragediei, Carol Davila și-a continuat munca. S-a stins la București pe 24 august 1884, la 56 de ani. Fidel rațiunii științifice până în ultima secundă, se spune că și-a urmărit singur progresul bolii pe patul de moarte, și-a luat pulsul, și-a administrat medicamente și și-a monitorizat starea de sănătate.
Un apologet al său, Eniu Bălteanu, scria în anul 1886:
„Nu există fiinţă omenească pe pământul României care să nu pronunţe numele Davila cu respect sau cel puţin cu sfială; oricine a umblat mai mult prin satele noastre s-a putut încredinţa despre adevărul acestor spuse”
Medicina românească îi datorează însăși fundația. Istoricul medicinei, medicul Valeriu L. Bologa, îl considera „un om providenţial”, subliniind că:
„[…] în timpul lui Davila, prin Davila, la îndemnul lui Davila, cu ajutorul colaboratorilor şi elevilor lui Davila s-a organizat medicina românească, ajungând la un nivel european”
Astăzi îi poartă numele Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” și mai multe instituții de învățământ sanitar din țară — o moștenire instituțională continuă, de aproape un secol și jumătate.
Despre originea lui Carol Davila s-a scris mult, fără rezultat. Despre opera lui — o școală de chirurgie, o facultate de medicină, o farmacie românească organizată, o grădină botanică, un orfelinat și un sistem sanitar militar funcțional — nu mai este nimic de demonstrat. La un secol și jumătate distanță, instituțiile pe care le-a întemeiat continuă să formeze medicii și farmaciștii României.
(FAQ) Întrebări frecvente ale cititorilor despre Carol Davila și tragedia de la Colțea
Cum a murit Ana Davila, soția medicului Carol Davila?
A fost Carol Davila fiul nelegitim al lui Franz Liszt?
De ce a ales Carol Davila România în locul Persiei?
Ce instituții a întemeiat Carol Davila în România?
Ce mai e nou în Cultură şi Societate?
Ioan Slavici, trimis la închisoare de 5 ori pentru ce a scris: „iubirea de oameni şi de pace a hotărât faptele mele”
Blestemul mumiei: oamenii cumpără şi vând rămășițe mumificate online, iar acestea îi pot expune la riscuri ascunse
Anda Călugăreanu, actul de curaj care a costat-o cariera: „Și-a tăiat craca de sub picioare, iar compozitorii au boicotat-o”
Născut pe potop, ajuns cel mai mare constructor român de poduri: Anghel Saligny,elevul cu medii de 6 și 7 care a uimit o țară
