Pe 31 mai 1223, lângă Marea de Azov, un voievod cu nume slav predă învingătorilor mongoli câțiva principi ruși care îi luptaseră alături. Bărbatul se numește Ploscânea și conduce brodnicii — un popor cu nume slav, dar cu o identitate pe care opt secole de cercetare nu au reușit s-o lămurească. Oamenii lui — niște războinici despre care cancelariile vremii vorbesc fără să le cunoască etnia — stăpânesc atunci o bucată întinsă de pământ care ține de sud-vestul Regiune istorică situată în sudul Basarabiei, cuprinsă între gurile Dunării, Marea Neagră și râul Nistru, aflată astăzi pe teritoriul Ucrainei (în regiunea Odesa) până în actualele județe Vrancea și Galați. Peste optsprezece ani, lumea lor se va sfârși. Iar istoricii, opt secole mai târziu, încă nu pot răspunde la o întrebare simplă: cine erau, de fapt, brodnicii?
Cazul brodnicilor nu este o curiozitate de manual. Este una dintre puținele situații în care un popor european medieval are biografie documentată în două Instituție medievală atașată curții unui monarh sau scaunului papal, responsabilă cu redactarea, autentificarea, emiterea și păstrarea documentelor oficiale. dar nicio identitate etnică acceptată — un test al limitelor istoriografiei și încă o dovadă a fragilităţii memoriei privind istoria popoarelor mici.
Un popor menționat în documente papale, fără urme arheologice
În secolele XII și XIII, pe teritoriul de azi al Moldovei a trăit o populație despre care cronicile vorbesc punctual, dar a cărei amprentă materială lipsește. Cronicarii îi descriu ca războinici care făceau legea la frontiera cu Rusia. Numele sub care apar — brodnici — este unul slav, observație care a deschis prima pistă în cercetarea lor.
Filologul Franc Miklosich a propus o etimologie acceptată larg: brod înseamnă în slavă „vad” sau „loc de trecere”, iar brodnic ar fi, literal, „podar” sau „locuitor de lângă vad”. Numele descrie deci o funcție — paznici de trecători —, nu o etnie.
Tăcerea arheologică nu este, în sine, o anomalie: populațiile de frontieră, mobile, semi-nomade sau care reutilizau așezările cumane și slave preexistente sunt notoriu greu de identificat material. Brodnicii pot foarte bine să fi locuit între ceilalți, fără să-și construiască o cultură materială distinctă.
Nicolae Iorga formulează problema fără ocoliș:
„Aceşti Brodnici, aşezaţi dincoace de Carpaţi, pe o linie plecând de la izvoarele Bîrsei, sunt numiţi cu un nume străin, slav, care nu poate fi decât împrumutat de la o obişnuinţă, mai mult: de la o cancelarie slavonă. De la început, de când Onciul (n.a. istoricul Dimitrie Onciul) a luat în cercetare cele mai vechi izvoare relative la partea întunecată a istoriei noastre, brodnicii ruşi au răsărit în mintea cercetătorilor”
Iorga citează surse istorice ruse care îi prind pe brodnici în două episoade militare distincte. În anul 1147, ei apar în lupta de pe râul Uca, dintre cneazul Sviatoslav, fiul lui Vladimir, ajutat de Popor nomad de origine turcică din Asia Centrală, care a dominat stepele nord-pontice și teritoriul României de azi în secolele XI-XIII, lăsând o puternică amprentă toponimică. și oamenii din Viatca. Apoi, în anul 1224, în bătălia de pe râul Calca, între ruși și tătari.
Vecinii nepoftiți ai Cavalerilor Teutoni
Cele mai precise informații despre brodnici provin însă dintr-un context occidental. În anul 1222, regele Andrei al II-lea al Ungariei colonizează Cavalerii Teutoni în Țara Bîrsei. Diplomele papale acordate atunci consemnează un detaliu care va deveni reperul cercetării: teutonii erau vecini cu brodnicii.
Cinci ani mai târziu, Vaticanul revine asupra subiectului. În brevetul din iulie 1227, Papa Grigorie al IX-lea îi pomenește din nou, de această dată alături de cumani, ca un teritoriu de cucerit pentru catolicism. Iar într-o scrisoare ulterioară a regelui maghiar Bela al IV-lea către Inocențiu al IV-lea, ei reapar — distincți de ruși, dar acuzați de aceeași „infidelitate”, adică de refuzul formei latine a creștinismului.
Iorga rezumă fără retorică contextul politic:
„Brodnicii apar în forma «Brodnic, terra illa vicina», şi anume cu Cumania, teritoriu de cucerit pentru catolicism, şi în brevetul din iulie 1227 al Papei Grigorie al IX-lea. Tot lângă cumani, dar deosebiţi de ruşi, apar Brodnicii în scrisoarea lui Bela a IV-lea către Inocenţiu al IV-lea, «infidelitatea» lor fiind ca şi cea a ruşilor numai faţă de forma latină a creştinismului. Regele pretinde că înainte de năvălirea tătarilor ţara Brodnicilor îi era supusă lui, iar acum ascultă de Hoardă (n. a. popoarele nomade mondole). De fapt, prin Hoardă s-a isprăvit această formaţiune politică de la Gurile Dunării, care trăise cam un veac şi jumătate”
Un veac și jumătate de existență. O formațiune politică la Gurile Dunării. Și totuși — nicio inscripție, nicio necropolă identificată cert, niciun obiect material care să spună „aici am fost”.
Voievodul Ploscânea și trădarea de la Kalka
Dimitrie Onciul îl identifică pe primul conducător cunoscut al brodnicilor: voievodul Ploscânea. Numele lui este legat de unul dintre cele mai sângeroase episoade ale secolului — Confruntare militară decisivă din 1223, în care armatele mongole au înfrânt o coaliție a cnejilor ruși și a cumanilor, marcând începutul expansiunii mongole în Europa. dată pe 31 mai 1223, lângă Marea de Azov.
Ploscânea își aduce oștenii alături de cumani și de prinții ruși, împotriva tătarilor conduși de generalii Jebe și Subutai. Bătălia se pierde. Cumanii fug. Iar la final, voievodul brodnicilor face un gest pe care cronicile rusești îl rețin: îi predă tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa.
Pretextul nu este pur și simplu lașitatea. Rușii predați erau acuzați că măcelăriseră solia de pace trimisă de tătari înaintea confruntării. Ploscânea aplică, în logica vremii, o sentință.
Cine erau, de fapt, brodnicii? Mozaicul ipotezelor etnice
Aici începe partea cu adevărat neliniștitoare a poveștii. Despre cine erau acești oameni nu există încă un răspuns acceptat. Victor Spinei, specialist al evului mediu, expune problema cu o sinceritate rară în istoriografie:
„Problema originii etnice a brodnicilor a fost şi rămîne încă extrem de controversată. Ei au fost consideraţi slavi seminomazi de felul cazacilor de mai târziu, români, cerkesi, obezi sau kasogi, berladnici, pecenegi, berendei, abodriţi sau predenecenţi, chazari amestecaţi cu ruşi, o populaţie mixtă compusă din elemente slave, româneşti şi turce sau numai slave şi româneşti. Aceste ipoteze în legătură cu identificarea brodnicilor se bazează în general pe argumente neperemptorii şi sunt greu de acceptat”
În aceeași perioadă și pe teritorii apropiate sunt atestate alte două populații cu statut similar — Populație medievală cu statut incert, atestată în secolul al XII-lea în sudul Moldovei (zona râului Bârlad), având un mod de viață militar și semi-nomad, similar brodnicilor. (în sudul Moldovei, în jurul Bârladului) și Populație medievală menționată în secolele XII-XIII la granița de nord a Moldovei cu cnezatele rusești, a cărei origine (românească sau slavă) este, de asemenea, intens dezbătută. (la granița cu cnezatele rusești de nord). Cele trei grupuri sunt distincte în izvoare, dar de fiecare dată confundate de cercetători din cauza tăcerii similare a arheologiei.
Lista — citită cu atenție — spune mai mult decât pare. Pentru același popor, cercetători diferiți au propus identități care acoperă aproape întreaga gamă etnică a Europei răsăritene medievale: de la slavi seminomazi asemănători cazacilor de mai târziu, până la cerkesi din Caucaz, pecenegi turci, khazari amestecați cu ruși, sau combinații slavo-româno-turcice.
Argumentele nu țin. Spinei o spune limpede: ipotezele sunt „neperemptorii” și „greu de acceptat”.
Teritoriul: o hartă fără locuitori cunoscuți
Tot Spinei oferă singura coordonată geografică solidă a brodnicilor. Teritoriul lor acoperea, după el, spațiile aflate astăzi în:
- sud-vestul Buceagului
- teritoriul actual al Ucrainei
- județul Vrancea
- județul Galați
Sunt zone pe care le cunoaștem astăzi sub alte nume, cu alte populații, în alte granițe. Vreme de un secol și jumătate, ele au aparținut unei formațiuni politice destul de coerente cât să fie recunoscută de cancelaria papală și revendicată de regele Ungariei.
O ipoteză formulată de Dimitrie Onciul și reluată ulterior pornește de la o coincidență geografică imposibil de ignorat: teritoriul brodnicilor se suprapune aproape exact peste Vrancea istorică. O variantă a etimologiei propune că brodnic și vrânc derivă din aceeași rădăcină slavă cu sensul de „apărător de trecători”. Dacă ipoteza ar fi corectă, brodnicii nu ar fi dispărut în anul 1241 — s-ar fi continuat sub un alt nume, în autonomia vrânceană păstrată timp de secole în munți. Ipoteza rămâne însă speculativă, neconfirmată de surse directe.
De ce au dispărut brodnicii: 1241 și liniștea izvoarelor
Regele Bela al IV-lea pretinde, în scrisoarea către papă, că înainte de invazia tătarilor țara brodnicilor îi era supusă lui, iar după aceea ascultă de Hoardă. Marea invazie mongolă din anul 1241 este momentul după care brodnicii dispar pur și simplu din izvoare. Nu sunt asimilați vizibil, nu se retrag undeva documentat, nu lasă un urmaș clar identificabil.
Iorga formulează concluzia rece: prin Hoardă s-a isprăvit această formațiune politică de la Gurile Dunării, care trăise cam un veac și jumătate.
Și aici se închide bucla deschisă la început. Știm exact unde au luptat, în ce an, cu cine, sub ce voievod și împotriva căror generali mongoli. Știm că Vaticanul îi cunoștea după nume și îi voia convertiți. Știm că un rege al Ungariei îi revendica drept supuși. Avem documente, date, geografie. Ne lipsește o singură piesă — cea mai importantă. Nu știm cine erau.
Brodnicii rămân, până astăzi, un popor cu biografie completă și identitate necunoscută. O lecție istorică pe care arhivele o livrează rar: că poți fi atestat de două cancelarii și de un papă, și totuși să cazi printr-o crăpătură a istoriei, fără ca cineva să mai poată spune, opt secole mai târziu, ce limbă vorbeai. Poate că răspunsul nu se află într-o arhivă necitită, ci într-o continuitate pe care nu am știut s-o citim — în numele unui sat, într-o datină vrânceană sau într-o etimologie pe jumătate uitată.
(FAQ) Întrebări frecvente despre brodnici și istoria lor
Cine au fost brodnicii?
Unde se afla teritoriul stăpânit de brodnici?
Există o legătură istorică între brodnici și Vrancea?
De ce au dispărut brodnicii din istorie?
Ce s-a mai descoperit în Istorie & Arheologie?
Povestea de iubire trăită de Mihai Viteazul la Alba Iulia: femeia care mai fusese o dată Doamnă a Țării Românești
16 mumii și un câine, într-o singură cameră funerară folosită aproape 700 de ani
De ce interviul acordat de prințesa Diana pentru BBC în 1995 a șocat lumea
Soții Cohen au predat URSS-ului schema bombei atomice și au mai rămas liberi 10 ani. Cum au reușit?
