Când pacienții sar peste doze, medicamentele pentru tensiune arterială ar putea oferi o protecție semnificativ mai slabă împotriva infarctului, a accidentului vascular cerebral și a altor probleme cardiovasculare grave. Este concluzia unei analize prezentate la Congresul Societății Europene de Cardiologie (ESC) din 2026.
Se estimează că 1,4 miliarde de adulți din întreaga lume, cu vârste între 30 și 79 de ani, au tensiune arterială ridicată (hipertensiune). Afecțiunea se numără printre principalele cauze de complicații grave și deces prematur la nivel global. S-a demonstrat că medicamentele care scad tensiunea reduc riscul de complicații cardiovasculare, însă aproximativ jumătate dintre pacienți nu le iau așa cum le-au fost prescrise.
„Avem dovezi că respectarea insuficientă a tratamentului antihipertensiv este asociată cu rezultate mai slabe. Însă datele de până acum proveneau din studii observaționale și ar putea fi influențate de alți factori. Am analizat datele din studii randomizate pentru a evalua impactul real al aderenței asupra beneficiilor tratamentului antihipertensiv”, a explicat Qianqian Yang, de la Universitatea din Oxford (Marea Britanie), care a prezentat rezultatele.
Nouă studii clinice, 91.339 de participanți
Pentru a evalua în ce măsură consecvența administrării influențează eficiența tratamentului, cercetătorii au analizat datele individuale a 91.339 de participanți din nouă studii clinice. Fiecare studiu compara un tratament pentru tensiunea arterială (grupul de intervenție) cu o abordare alternativă (grupul de comparație): fie un placebo, fie un regim mai puțin intensiv.
Participanții au fost apoi împărțiți în două categorii, după cât de strict și-au respectat tratamentul. Cei care au luat cel puțin 80% din medicația prescrisă au fost încadrați în grupul cu aderență mai ridicată, iar cei sub 80%, în grupul cu aderență mai scăzută.
„S-a observat o scădere a aderenței în timp, chiar și în cadrul structurat al studiilor”, a remarcat Yang. În ansamblu, 88% dintre participanți atingeau pragul de aderență mai ridicată în primul an, dar până în al cincilea an proporția coborâse la doar 79%, deși erau monitorizați regulat.
Mai puține doze, mai puțină protecție
Diferența de aderență s-a reflectat mai întâi în scăderea valorilor tensionale. La pacienții cu aderență ridicată, tensiunea arterială sistolică (prima valoare indicată la măsurare) a fost cu 5,2 mmHg mai mică în grupul de intervenție decât în grupul de comparație. La cei cu aderență mai scăzută, diferența a fost considerabil mai mică, de doar 3,0 mmHg.
Cercetătorii au verificat apoi dacă aceste diferențe se regăsesc și în protecția împotriva problemelor cardiovasculare majore. Au luat în calcul cazurile de accident vascular cerebral, infarct miocardic, cardiopatie ischemică și insuficiență cardiacă soldate cu spitalizare sau deces.
Aici, contrastul a fost izbitor. La pacienții care și-au respectat consecvent tratamentul, evenimentele cardiovasculare majore au fost cu 11% mai rare în grupul de intervenție decât în grupul de comparație. La cei cu aderență mai scăzută, în schimb, nu s-a observat o reducere semnificativă statistic a acestor evenimente.
Regularitatea face diferența
„Remarcabil este că rezultatele noastre confirmă zicala potrivit căreia «medicamentele nu funcționează la pacienții care nu le iau». Pacienții cu aderență mai scăzută au avut beneficii cardiovasculare reduse ori niciun beneficiu, în timp ce pacienții cu o aderență ridicată au obținut scăderi mai mari ale tensiunii arteriale și o prevenție mai eficientă a evenimentelor cardiovasculare”, a declarat Yang.
Cercetătorii consideră că susținerea pacienților pentru a-și urma tratamentul cu regularitate ar trebui să devină o prioritate în gestionarea hipertensiunii. Recomandă evaluarea mai frecventă a aderenței, o mai bună educare a pacienților și strategii practice care să facă tratamentul mai ușor de respectat.
Profesorul Felix Mahfoud, președintele Comitetului de Comunicare al ESC, a subliniat că dozele omise, unul dintre motivele pentru care tensiunea arterială nu este ținută sub control, au primit prea puțină atenție. „De ani de zile am trecut cu vederea neaderența la tratament ca o cauză a hipertensiunii necontrolate. Evaluarea aderenței ar trebui să intre în rutina îngrijirii hipertensiunii, astfel încât pacienții să nu piardă beneficiile care le pot salva viața. Ca profesioniști din domeniul sănătății, rolul nostru este să discutăm deschis cu pacienții noștri, fără să-i judecăm, despre orice obstacole pe care le-ar putea întâmpina în a-și lua medicamentele, pentru a contribui la îmbunătățirea aderenței”, a declarat el.
În practică, printre soluțiile care îi pot ajuta pe pacienți să-și respecte tratamentul se numără simplificarea schemelor de administrare, combinarea mai multor substanțe active într-un singur comprimat și prescrierea unor preparate cu acțiune prelungită, capabile să limiteze consecințele unei doze omise ocazional.
Ce s-a mai descoperit în Știință?
Oamenii de știință ar fi aflat de ce se mărește prostata odată cu vârsta
Clasament: țările cu cea mai mare încredere în știință și unde se situează România la nivel global
„Pe aceeași lungime de undă” nu e doar o expresie: creierele oamenilor chiar se pot sincroniza între ele
Creierul ar putea alterna între două versiuni ale realității de 15 ori pe secundă
