10 curiozităţi despre Napoleon Bonaparte. Cum a contribuit la descifrarea hieroglifelor

Cinstit ca un tactician militar strălucit și un om de stat extrem de influent, statutul lui Napoleon Bonaparte ca unul dintre marii lideri ai istoriei este dincolo de orice îndoială. Chiar dacă uneori pare că este mai faimos pentru presupusa sa statură mică.

Poate surprinzător, având în vedere zelul cu care a ajuns să conducă Imperiul Francez, Napoleon s-a identificat mai ușor ca fiind corsican și, la începutul carierei sale, a luptat cu ardoare pentru independența Corsicii.

Abia după ce s-a certat cu liderul rezistenței corsicane, Pasquale Paoli, Napoleon și-a făcut din Franța patria sa și a început să se afirme ca un star în ascensiune în cadrul noii Republici, reușind o succesiune de victorii militare vitale, inclusiv asediul de la Toulon, care a rupt rezistența, și, în anul 1785, înfrângerea a 20.000 de regaliști în Paris.

Identificat de politicienii republicani ca un lider înnăscut, ascensiunea lui Napoleon în fruntea guvernului a fost fulminantă, fiind propulsat de numeroase victorii pe câmpul de luptă în Italia și apoi în Egipt. În anul 1799, a preluat puterea în Franța și a devenit prim consul, impunându-se rapid ca un lider extrem de popular prin faptul că a supravegheat continuarea dominației militare și a instituit reforme juridice influente.

Aceste reforme juridice, consacrate în Codul Napoleonian, au consolidat obiectivele Revoluției prin înlocuirea inconsecvențelor învechite ale vechii legislații feudale.

Napoleon Bonaparte a reușit chiar să instaureze pacea prin înfrângerea Austriei și, pentru o vreme, prin înăbușirea eforturilor Marii Britanii de a se opune Armatei franceze. Ascensiunea sa irezistibilă spre putere a culminat cu încoronarea sa ca împărat al Franței în anul 1804.

Cu toate acestea, pacea în Europa nu a durat mult timp, iar restul domniei lui Napoleon a fost definită de ani de războaie în întreaga Europă, împotriva diferitelor coaliții. În această perioadă, reputația sa de lider militar strălucit a fost consolidată și mai mult, până când Războiul celei de-a Șaptea Coaliții și înfrângerea franceză de la Waterloo au dus la abdicarea sa la 22 iunie 1815.

Napoleon și-a petrecut restul zilelor în exil pe îndepărtata insulă Sfânta Elena.^[sursa]

10 curiozități despre Napoleon Bonaparte

#1. A scris un roman de dragoste

În spatele aparenței nemiloase, de luptător înrăit, Napoleon Bonaparte era un pic mai moale, după cum o dovedesc atât scrisorile sale de dragoste jenant de sentimentale, cât și o nuvelă romantică recent scoasă la iveală.

Scrisă în anul 1795, pe când Napoleon avea 26 de ani, Clisson et Eugénie este un scurt exercițiu de auto-mitizare sentimentală (doar 17 pagini) care, conform celor mai multe recenzii, nu reușește să îl consacre ca geniu literar pierdut.

#2. Prima sa soție, Josephine Bonaparte, a evitat la limită ghilotina

Ştim că execuţia cu ghilotina s-a practicat în Franţa până foarte recent. Iar prima soţie a lui Napoleon a fost aproape să „testeze” lama ascuţită a acestui aparat macabru.

Josephine, prima soție a lui Napoleon, fusese căsătorită anterior cu Alexandre de Beauharnais (cu care a avut trei copii), un aristocrat care a fost ghilotinat în timpul Terorii Iacobine.

Josephine a fost, de asemenea, încarcerată și planificată pentru a fi executată, înainte de a fi eliberată cinci zile mai târziu, când arhitectul Terorii Iacobine, Robespierre, a fost el însuși ghilotinat.

#3. Se deghiza și se plimba pe străzi

La apogeul puterilor sale, Napoleon a dezvoltat obiceiul de a se deghiza în burghez din clasa inferioară și de a se plimba pe străzile Parisului.

Aparent, scopul său era să afle ce credea cu adevărat omul de pe stradă despre el și se pare că a chestionat trecătorii la întâmplare cu privire la meritele împăratului lor.

Poate inspirat de acest gest, şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza obişnuia să facă acest lucru.

#4. A răpit un papă, pe care l-a ţinut prizonier vreme de 5 ani

Un lucru mai puţin cunoscut despre Napoleon Bonaparte este că a răpit un papă, pe care l-a ţinut prizionier vreme de 5 ani.

În anul 1804, Napoleon Bonaparte a fost încoronat ca împărat al francezilor, dorind să obțină legitimitate religioasă prin participarea Papei Pius al VII-lea la ceremonie. În urma unor neînţelegeri, Pius al VII-lea l-a excomunicat pe Napoleon, ceea ce l-a înfuriat pe împăratul francez.

În iulie 1809, trupele franceze trimise de Napoleon au pătruns în Palatul Quirinal din Roma și l-au capturat pe papă. Rapirea Papei Pius al VII-lea a avut loc în timpul nopții. 

De-a lungul detenției sale, Pius al VII-lea a refuzat să coopereze cu Napoleon și să semneze tratate sau să se implice în afaceri politice. Din aceste motive, a fost supus unor condiții de trai dure. Între timp, Napoleon a continuat să dea ordine în numele Papei, încercând să controleze Biserica și să își extindă influența în Europa. Papa Pius al VII-lea a fost ţinut prizonier de către Napoleon vreme de cinci ani.

#5. Îi era frică de pisici (posibil)

În mod ciudat, o serie întreagă de lideri militari neînfricați, precum Alexandru cel Mare, Iulius Cezar, Genghis Khan, Mussolini, Hitler și omul nostru Napoleon Bonaparte, sunt recunoscuți ca suferind de ailurofobie, frica de pisici.

Cu toate acestea, se pare că nu există prea multe dovezi care să susțină afirmația comună conform căreia Napoleon era îngrozit de pisici, deși este interesant faptul că a devenit un zvon atât de bine răspândit. Se susține chiar că presupusa sa frică ar fi pornit de la un atac al unei pisici sălbatice pe când era copil.

#6. A descoperit Piatra de la Rosetta

Aflată în prezent la British Museum din Londra, Piatra de la Rosetta este o placă de granit sculptată în trei scrieri: hieroglifică egipteană, demotică egipteană și greacă veche. Aceasta a jucat un rol vital în descifrarea hieroglifelor egiptene și a fost mult timp considerată un artefact extrem de important.

Mai puțin cunoscut este faptul că a fost descoperit de soldații lui Napoleon Bonaparte în timpul campaniei egiptene din anul 1799. Astfel, putem spune că Napoleon a contribuit cumva la descifrarea hieroglifelor.

#7. Napoleon Bonaparte purta otravă în jurul gâtului

Se spune că Napoleon Bonaparte purta o fiolă de otravă, atașată de un cordon pe care îl purta la gât, care putea fi rapid băută în cazul în care ar fi fost capturat vreodată.

Se pare că, în cele din urmă, a băut otrava în anul 1814, în urma exilului său la Elba, dar puterea acesteia era deja diminuată și nu a reușit decât să îl îmbolnăvească violent.

#8. A fost pus la cale un complot de evadare cu un submarin pentru a-l salva din exilul din Sfânta Elena

În urma înfrângerii de la Waterloo, Napoleon a fost exilat în Sfânta Elena, o mică insulă din Atlanticul de Sud, aflată la 2.200 de kilometri de cea mai apropiată bucată de uscat.

Evadarea dintr-o astfel de încarcerare izolată a fost considerată aproape imposibilă. Chiar și așa, au fost puse la cale numeroase planuri pentru a-l salva pe împăratul exilat, inclusiv un plan îndrăzneț care implica două submarine timpurii și un scaun mecanic.

#9. Nu era atât de scund pe cât se spune

Napoleon Bonaparte a devenit un simbol al bărbaţilor scunzi. Într-adevăr, termenul „complexul Napoleon”, folosit pentru a caracteriza oamenii scunzi și prea agresivi, este legat conceptual de faimoasa sa statură mică.

Dar, de fapt, în momentul morții sale, Napoleon măsura 1,70 metri în unități de măsură moderne, ceea ce reprezenta o înălțime net medie la acea vreme. Aşadar, Napoleon nu era scund.

#10. Cauza morții sale rămâne un mister

Napoleon a murit în data de 5 mai 1821, la vârsta de 51 de ani, pe insula Sfânta Elena, după o boală lungă și chinuitoare. Totuși, cauza acestei boli nu a fost niciodată stabilită în mod concludent, iar moartea sa rămâne un subiect înconjurat de teorii ale conspirației și speculații.

Cauza oficială a decesului a fost înregistrată ca fiind cancer la stomac, însă unii susțin că a fost vorba de un joc murdar. Într-adevăr, afirmațiile conform cărora ar fi fost de fapt otrăvit par să fie susținute de analiza unor mostre de păr care arată o concentrație de arsenic mult mai mare decât în mod normal. Deși se susține, de asemenea, că arsenicul era prezent în tapetul din dormitorul său.