10 oameni de afaceri malefici, care au făcut miliarde

Deşi se întâmplă de multe ori să fim inspiraţi de poveştile celor foarte bogaţi, lucrurile nu sunt chiar cum ne imaginăm.

Există cazuri în care oamenii au ajuns să aibă averi fabuloase în urma muncii lor, dar există şi oameni de afaceri malefici.

Mediul de afaceri este unul brutal. Putem spune chiar că este o junglă, în care cei mai puternici supravieţuiesc, iar cei slabi dispar.

Nu ai cum să rezişti la cel mai înalt nivel dacă nu faci compromisuri, însă, în unele cazuri, aceşti oameni de afaceri malefici depăşesc cu mult limitele.

10 oameni de afaceri malefici

#10. Richard Scrushy

CEO HealthSouth

Practicile malefice ale lui Richard Scrushy la cârma companiei HealthSouth sunt multe şi greu de enumerat.

Scrushy a fost pus sub acuzare de două ori, cu 30 de capete de acuzare de fiecare dată.

Câteva dintre practicile ilegale care i se impută lui Scrushy sunt autorizarea concedierii unor angajaţi care nu au vrut să participe la activităţi ilegale, dare de mită, contabilitate frauduloasă, şantaj, spălare de bani şi fraudă poştală.

În anul 2003, Scrushy a reuşit să evite închisoarea, dar în 2007 a fost condamnat la 6 ani şi 10 luni de închisoare cu executare.

HealthSouth a supravieţuit.

#9. Dennis Kozlowski

CEO Tyco

Cariera lui Kozlowski în afaceri părea una strălucitoare, incluzând chiar şi povestea trecerii de la sărăcie la bogăţie.

După ce s-a născut şi a crescut în condiţii de sărăcie, Kozlowski a ajuns în cele din urmă pe poziţia de CEO la Tyco.

Lăcomia şi amoralitatea l-au determinat pe Kozlowski să deturneze în total 600 milioane dolari din fondurile companiei şi să folosească banii pe cont propriu.

Printre achiziţii se numără perdele de duş în valoare de 6.000 de dolari, petreceri opulente pe banii companiei, precum şi prime false pe care le-a acordat sub pretextul că aceasta e voinţa Consiliului Director.

În prezent, Kozlowski este în închsioare cu o sentinţă de cel puţin 8 ani şi cel mult 25 de ani.

În ciuda greutăţilor financiare, compania a reuşit să supravieţuiască “erei Kozlowski”.

#8. Joe Nacchio

CEO Qwest Communications

Pe timpul mandatului de CEO al Qwest, Joe Nacchio şi-a urmat pasiunea pentru fabricarea de adevăruri în folos propriu.

Printre minciunile lui Nacchio se numără exagerarea veniturilor raportate şi raportarea unor viitoare contracte cu autorităţile, contracte care nu au existat niciodată.

În plus, Nacchio a obţinut profituri ilegale dintr-o creştere a preţului acţiunilor Qwest.

Nacchio a primit o amendă de 19 milioane de dolari, i s-au confiscat 52 milioane dolari obţinuţi din tranzacţii ilegale şi a fost condamnat la 6 ani de închisoare.

În anul 2009, Nacchio a intrat la închisoare iar Qwest a fost preluată de CenturyLink Communications.

#7. Sanjay Kumar

CEO Computer Associates

Kumar a început să devalizeze compania Computer Associates din poziţia de CEO.

Metodele lui erau relativ simple, incluzând schimbarea datei la care au fost încheiate contractele şi adăugarea unei săptămâni la capătul intervalelor contabile, metodă numită “luna de 35 de zile”.

Acţiunile lui Kumar au avut ca rezultat deturnarea unor fonduri în valoare totală de 2,2 miliarde de dolari, bani furaţi de la Computer Associates pe durata mai multor ani.

Kumar a fost condamnat la 12 ani de închisoare, iar compania a fost redenumită.

#6. Jeffrey Skilling

Preşedinte Enron Corporation

Ca jucător principal în cadrul Enron, Skilling a încurajat folosirea metodei mark-to-market în contabilitate, ceea ce permite evaluarea unui activ în funcţie de valoarea “fair”, stabilită la preţul pieţei şi prin comparaţie cu alte active similare.

Această metodă a permis Enron să supraestimeze preţurile energiei şi să îşi evalueze activele în funcţie de aceste preţuri umflate. Skilling a aprobat şi crearea unei subsidiare Enron, numită Chewco.

Această unitate era entitatea pe numele căreia erau trecute toate datoriile Enron. Skilling a fost condamnat la 24 de ani şi 4 luni de închisoare.

În cele din urmă, Enron s-a prăbuşit, luând cu ea locurile de muncă şi economiile a mii de angajaţi.

#5. Kenneth Lay

CEO Enron Corporation

Lay era partenerul lui Skilling şi împreună cei doi a modificat documentele financiare ale Enron, supraevaluând activele companiei vreme de mai mulţi ani.

Acţiunile lui Lay, la fel ca cele ale lui Skilling, au dus la cel mai mare faliment din istoria SUA, când Enron s-a prăbuşit în 2001.

Mutările subversive făcute de Lay au făcut ca 20.000 de angajaţi să îşi piardă locurile de muncă şi economiile, care erau investite în companie.

#4. Robert Rubin

Preşedinte Goldman Sachs

Cu siguranţă ai auzit discuţii despre gigantul Goldman Sachs.

Robert Rubin este unul dintre puţinii oameni care pot fi legaţi direct de colapsul financiar care a lovit economiile lumii în 2008.

Rubin a obţinut poziţia de Secretar al Trezoreriei în perioada în care Bill Clinton era preşedinte, contribuind la eliminarea fără precedent a majorităţii măsurilor de reglementare pe pieţele financiare.

Opera lui Rubin, inclusiv eliminarea legii Glass-Steagall, a permis băncilor de o importanţă majoră pentru economie să parieze banii contribuabililor pe pieţe de capital volatile.

Aceste acţiuni au dus la formarea CitiGroup şi a altor bănci şi instituţii financiare catalogate “too-big-to-fail”, adică prea importante pentru a fi lăsate în faliment.

Rubin a câştigat 120 milioane dolari în perioada petrecută la Citi, în timp ce banca făcea colecţie de investiţii proaste. În cele din urmă, Citi a avut nevoie de ajutor guvernamental în valoare de 45 miliarde dolari.

#3. Familia Walton

Deţinătorii Wal-Mart

Sam Walton a fondat Wal-Mart împreună cu fratele lui în 1962.

Astăzi, compania este cel mai mare angajator privat şi cel mai mare lanţ de retail din lume. Succesul companiei, însă, estimat la 421 miliarde dolari, a presupus un număr similar de practici malefice, pe care se presupune că le-a desfăşurat.

Wal-Mart este acuzată, de exemplu, că îşi tratează angajaţii ca o marfă, aşa cum a făcut cu Deborah Shank, în vârstă de 52 de ani.

În urma unui accident rutier, Shank a rămas paralizată şi a primit despăgubiri în valoare de 700.000 dolari. După cheltuielile de judecată, falimia Shank a rămas cu 470.000 dolari.

După proces, Wal-Mart a luat toţi cei 470.000 de dolari ai familiei. A fost invocată o clauză contractuală care spune că orice despăgubiri obţinute de un angajat în instanţă aparţin companiei.

#2. Hermann von Siemens

CEO Siemens

Hermann von Siemens a fost CEO-ul Siemens în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Atrocităţile comise de companie, însă, au început înainte de război.

Siemens a oferit foarte mult ajutor naziştilor în refacerea armatei germane, îmbunătăţirea infrastructurii şi în cele din urmă implementarea mecanismelor care susţineau Holocaustul.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu von Siemens la cârmă, cele mai condamnabile acţiuni ale companiei s-au referit la operarea unor fabrici în lagărele Auschwitz şi Buchenwald.

Ambele fabrici au folosit sclavi evrei pentru a produce comutatoare electrice pentru armată.

Aceiaşi sclavi evrei erau executaţi mai târziu, în camere de gazare construite tot de Siemens în ambele lagăre.

#1. Leopold II

Regele Belgiei

Deşi Leopold al II-lea a fost regele Belgiei, îl putem încadra cu uşurinţă în lista noastră cu oameni de afaceri malefici.

Leopold II a folosit Conferinţa de la Berlin din 1884 pentru a achiziţiona regiunea Congo din Africa. Aici, el a pus bazele unei companii private deghizată drept o naţiune denumită Congo Free State.

Leopold deţinea control total asupra ţării ca lider al unei organizaţii private. El a folosit mercenari, colecţionari de impozite şi bande pentru a controla producţia de fildeş şi cauciuc din regiune.

Atrocităţile comise de forţele lui Leopold sunt mult prea multe pentru a fi enumerate. Pe scurt, soldaţii lui Leopold forţau localnicii să lucreze ca sclavi în producţia de fildeş şi cauciuc.

Muncitorii care nu îşi făceau cota erau ucişi, familiile lucrătorilor erau luate ostatic, iar unor lucrători li se tăiau mâinile ca un exemplu că cei care nu lucrează cum trebuie vor fi executaţi.

În momentul în care Leopold a pus bazele Congo Free State, populaţia Africii era de estimată între 90 şi 130 milioane de oameni. Sub controlul lui Leopold au fost omorâţi între 10 şi 22 milioane de oameni.

Ţările europene l-au forţat în cele din urmă pe Leopold să cedeze Congo Free State către guvernul Belgiei în 1908, însă Leopold nu a fost condamnat niciodată pentru nicio infracţiune.

A murit în timp ce era cel mai bogat om din Europa, un om care îşi cheltuise profiturile masive pe yacht-uri, case şi prostituate adolescente.