10 obiceiuri de moldovean uitate la mutarea în Bucureşti

1. Mersul pe jos

În Moldova se merge pe jos. Nu pentru că nu sunt maşini sau mijloace de transport în comun, ci pentru că se merge pe jos. Pur şi simplu. Ei, în Bucureşti se merge pe jos numai între staţiile RATB şi cele de metrou. Un individ în Bucureşti nu merge mai mult de un kilometru într-o zi la capătul căreia se laudă că a umblat toată ziua.

2. Să stau jos în mijlocul de transport în comun

Nu, nu, nu. Greşit. Aici nu te poţi aşeza în autobuz pentru că te găsesc dracii instantaneu. Întotdeauna trebuie să fii conştient că eşti filat de o babă sau un moş care abia aşteaptă să-ţi aducă la cunoştinţă că te-ai aşezat ca un nesimţit când tot autobuzul e plin de persoane mai în vârstă şi că tineretul din ziua de azi este de căcat.

3. Să mănânc şaorma la microunde

Nu aş putea spune vreodată că mi-e dor de gustul oribil al cărnii de şaorma încălzită la microunde, dar trebuie să recunosc că a fost un şoc momentul în care un şaormar bucureştean a luat lipia, a dres-o un pic pe prăjitorul ăla, a umplut-o cu de toate şi mi-a dat-o. Aşa, pur şi simplu şi foarte rapid. Cum mă, nu mi-o încălzeşti? Păi carnea e caldă, moldovene, vrei neapărat şi varza să fie caldă? Ups.

4. Băutul pe stradă

Eu nu o ştiam pe asta, să mor. Să mă ia garda cu amendă că stau la un bidon de bere cu un tovarăş la colţul străzii pe bordură? Frate, e bere, are alcool aproape deloc. În Moldova, te mai fereai când aveai doi litri de votcă pură. O palmai şi tu, dar din două motive care nu au legătură cu legile astea bucureştene: din bun simţ să nu le facem poftă şi de frică să nu ne-o ia.

5. Să bălesc după vedete

În Moldova dacă o vedeam pe Delia Matache pe pietonalul central, făceam vreo două atacuri de cord şi mă-mpiedicam de 3 ori până apucam s-o rog cu aer de milog notoriu dacă-mi dă şi mie un autograf în palmă. Dar nu o vedeam, poate doar la vreun eventual concert, şi-aveam emoţii chiar şi-atunci. În Bucureşti am aflat că vedetele sunt concepute pe aceleaşi principii şi că existenţa lor este similară cu a tuturor oamenilor. Prin urmare, când văd câte o vedetă, strâng din dinţi şi merg mai departe. Fără să salut, ar fi dubios.

6. Să bârfesc lumea pe stradă.

În Moldova dacă ieşi pe afară, trebuie să fii atent să nu ai vreun colţ de tricou şifonat. E plin de paparazzi. Pe bune, te află tot oraşul cât ai zice „plec în Bucureşti, c-acolo lumea se grăbeşte prea tare să-i pese că am ieşit eu în pijamale pe-afară”. Apropo, în Bucureşti am văzut oameni care se grăbeau să ajungă la plimbare.

7. Să-mi rup gâtul când văd un elicopter sau avion

La mine, acolo, pe meleagurile lu’ Ştefan, nu prea e rost cu obiecte zburătoare. Şi un amărât de zmeu îţi poate atrage atenţia. Când am venit în Bucureşti mi-am rupt gâtul un pic după clădiri înalte, avioane, elicoptere şi drone până să-mi dau seama că ar fi cazul să încetez, că nu e sănătos. Şi deja începuse lumea să se uite dubios.

8. Să mă duc la meciuri pe stadion.

Când eram la Moldova, mereu veneam la meciuri în Bucureşti să mă bucur de atmosfera de pe stadion. Acum că sunt la Bucureşti, nu mai e aşa funny. Nici fotbalul nu mai e la fel.

9. Să gătesc borş şi, mai ales, să-l mănânc cu mămăligă

Ăştia-s cu supele pe aici şi cu ciorbele fiţoase. Şi cică se consumă cu pâine. Dar nu prea multă, că îngraşă şi pe urmă nu mai ai şanse să devii vedetă. Doar dacă vrei să te lupţi cu Nikita sau Oana Roman, dar nu cred că ţi-ai dori.

10. Să spun că ascult manele

Am înţeles că nu e cool să spui că asculţi manele. La mine la Moldova nu era o problemă, dar aici e o regulă să spui că manelele e de căcat, nu contează dacă asculţi sau nu.