3. Transformarea definitivă şi irevocabilă a eu-ului în noi
„Nu ne-a plăcut filmul”, pe bune?! Ia povesteşte-mi, punctual, cum a perceput partenerul tău filmul în timp ce se uita la tine stupefiat cum dădeai check-in la fiecare cadru de pe ecran?
E clar că înţelegem perfect nevoia de expunere a compatibilităţii voastre, că simţiţi la fel, că minţiţi la fel, dar ar putea fi suprimat prin trecerea progresivă la starea rezonabilă de fapt din cadrul unui grup normal. Fiecare e parte dintr-un întreg. Voi aveţi norocul ca în cazul unui întreg, acum, să aveţi câte jumătate. Bucuraţi-vă de asta.
Utilizând ideea de noi în absolut orice tip de abordare, anulează prezenţa ta, ca persoană în societate, iar acesta nu este un lucru tocmai bun. Mă rog, să vii la bere de fiecare dată şi tot de fiecare dată să spui că „şi de data asta ne-am decis în familie să ies la bere” e altceva. Nu confundăm umorul cu penibilul.
Bineînţeles că vei fi tentat să spui că nu punctezi prea mult la capitolul social ieşind la o amărâtă de bere cu vagabonţii tăi, dar asta înseamnă doar că n-ai înţeles duma.
Crede-mă, nimeni nu înghite la infinit să rezoneze cu o creatură cu două capete care vorbesc concomitent, având perfect acelaşi discurs. Nu e amuzant.
– Mergi la meci?
– Da, cred că venim şi noi.
– Care noi?
– Eu şi nevastă-mea.
– Ce mă?!
– Îţi dai seama că nu vin cu ea, dar zic aşa din instinct.
4. Nu-ţi dă voie >>>
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: