Având în vedere instabilitatea politică și socială și impactul pe care îl au acestea față de economie, trebuie să ne uităm la trecut: care au fost cele mai devastatoare crize financiare din istorie și cum pot fi acestea combătute?
Imaginea prăbușirii pieței imobiliare americane din anul 2006 și unda de șoc a crizei financiare globale care a urmat este încă vie în memoria colectivă, o perioadă care a lăsat urme adânci atât în Statele Unite, cât și pe mapamond. Dar astfel de turbulențe nu sunt o noutate. Istoria este, din păcate, presărată cu episoade similare, adevărate tsunami-uri economice care remodelează destinele națiunilor. Vă propunem o incursiune în cinci dintre cele mai devastatoare crize financiare ale epocii moderne și ecourile lor în spațiul românesc.[sursa]
5 dintre cele mai devastatoare crize financiare din istorie
#1. Criza Creditelor din 1772: scânteia care a aprins revoluția?
Totul a pornit din inima financiară a lumii de atunci, Londra, extinzându-se cu repeziciune în întreaga Europă. Pe la mijlocul anilor 1760, Imperiul Britanic, îmbogățit de exploatarea coloniilor și de un comerț înfloritor, plutea pe un val de optimism exagerat. Această euforie a alimentat o expansiune rapidă a creditării din partea băncilor britanice. Mirajul s-a spulberat brusc la 8 iunie 1772, când Alexander Fordyce, partener la influenta casă bancară Neal, James, Fordyce, and Down, a fugit în Franța, lăsând în urmă datorii uriașe neplătite.
Vestea a căzut ca un trăsnet, declanșând o panică bancară în Anglia. Cozi interminabile s-au format în fața băncilor, deponenții cerându-și disperați banii înapoi. Efectul de domino a fost imediat: criza s-a propagat în Scoția, Olanda, alte colțuri ale Europei și, crucial, în coloniile britanice din America. Istoricii consideră că impactul economic sever al acestei crize a fost unul dintre catalizatorii majori ai celebrei „Partide de ceai” de la Boston și, implicit, ai Revoluției Americane.
- Impactul asupra României: În această perioadă, Principatele Române (Țara Românească și Moldova) se aflau sub suzeranitate otomană, iar Transilvania sub dominație habsburgică. Economiile erau predominant agrare și relativ izolate de circuitele financiare vest-europene. Prin urmare, criza financiară cu epicentrul la Londra a avut un impact direct neglijabil sau inexistent asupra spațiului românesc, ale cărui principale provocări economice erau legate de relația cu puterile suzerane și de contextul regional.
#2. Marea Criză Economică (1929-1939): deceniul negru al secolului XX
Considerată cea mai gravă catastrofă financiară și economică a secolului trecut, Marea Depresiune rămâne un avertisment sumbru. Deși mulți indică prăbușirea bursei de pe Wall Street din 1929 drept momentul declanșator, deciziile politice neinspirate ale administrației americane au agravat ulterior situația. Flagelul economic a durat aproape un deceniu, paralizând economiile industrializate.
Veniturile s-au prăbușit, șomajul a atins cote record, iar producția a scăzut dramatic. În Statele Unite, în punctul culminant al crizei (1933), rata șomajului a explodat la aproape 25%, un sfert din forța de muncă fiind fără un loc de muncă.
- Impactul asupra României: România Mare, deși predominant agrară, era conectată la economia mondială, în special prin exporturile de cereale și petrol. Marea Depresiune a lovit dur economia românească: prețurile produselor agricole și petroliere s-au prăbușit pe piețele internaționale, diminuând drastic veniturile din export și aducând mulți țărani și producători în pragul falimentului. Statul a înregistrat scăderi severe ale încasărilor bugetare, creditarea a înghețat, iar șomajul a crescut, alimentând instabilitatea socială și politică și favorizând ascensiunea mișcărilor extremiste.
#3. Șocul petrolier OPEC din 1973: când aurul negru a îngenuncheat occidentul
Originile acestei crize se regăsesc în tensiunile geopolitice. Ca ripostă la sprijinul militar acordat de SUA Israelului în timpul celui de-al patrulea război arabo-israelian, țările membre OPEC (Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol), dominate de națiuni arabe, au decis să lovească unde doare mai tare. Au impus un embargo petrolier, sistând brusc exporturile către Statele Unite și aliații săi.
Consecința? O penurie severă de petrol, o explozie a prețurilor la pompă și o criză economică de proporții în SUA și în numeroase alte țări dezvoltate. Elementul unic al acestei crize a fost apariția simultană a inflației galopante (cauzată de prețurile la energie) și a stagnării economice – fenomenul numit „stagflație”. Au fost necesari ani buni pentru ca producția să își revină și inflația să scadă la nivelurile anterioare crizei.
- Impactul asupra României: În plină epocă Ceaușescu, România socialistă promova o industrializare forțată, extrem de energofagă. Deși producătoare de petrol, țara devenise dependentă de importuri pentru a alimenta uriașele combinate petrochimice. Șocul petrolier a avut un efect complex și, pe termen lung, negativ: deși inițial ar fi putut beneficia speculativ de prețurile mari la produsele rafinate exportate, creșterea explozivă a costului țițeiului importat a împovărat balanța de plăți. Acest factor, coroborat cu scăderea cererii externe pentru produsele industriale românești (cauzată de recesiunea globală), a contribuit semnificativ la acumularea datoriei externe a României în anii ’70-’80, pregătind terenul pentru criza economică internă severă din ultimul deceniu comunist.
#4. Criza Asiatică din 1997
Fitilul s-a aprins în Thailanda în 1997, iar incendiul s-a extins rapid în întreaga Asie de Est și la partenerii comerciali ai regiunii. Economiile în plină expansiune ale „tigrilor asiatici” atrăseseră fluxuri masive de capital speculativ, generând optimism, dar și creditare excesivă și datorii nesustenabile. În iulie 1997, Thailanda a renunțat la cursul fix față de dolar, declanșând panică și retragerea masivă a investițiilor străine. Temerile privind un posibil faliment în lanț au alimentat spectrul unei contagiuni financiare globale. Revenirea la normalitate a durat ani, necesitând intervenția FMI cu pachete de salvare.
- Impactul asupra României: La sfârșitul anilor ’90, România se afla în plin proces de tranziție post-comunistă, confruntându-se cu propriile dificultăți economice (inflație, restructurare industrială lentă, probleme bancare interne precum Bancorex). Legăturile financiare directe cu piețele asiatice erau limitate. Prin urmare, impactul direct al crizei asiatice asupra României a fost redus. Totuși, criza a generat o aversiune crescută la risc pe plan global față de piețele emergente, ceea ce ar fi putut încetini marginal fluxurile de investiții străine către România sau ar fi putut crește ușor costurile de finanțare externă, însă problemele majore ale economiei românești din acea perioadă aveau preponderent cauze interne.
#5. Marea Recesiune din 2007-2008: ecoul crizei din ’29
Această criză, cea mai severă de la Marea Criză Economică, a declanșat „Marea Recesiune”, zguduind din temelii piețele financiare globale. Epicentrul a fost în SUA (spargerea bulei imobiliare), dar efectele au fost globale: prăbușirea Lehman Brothers, salvarea de la faliment a altor giganți financiari prin intervenții guvernamentale masive și o contracție economică dureroasă la nivel mondial, cu pierderi de milioane de locuri de muncă și averi.
- Impactul asupra României: Proaspăt intrată în Uniunea Europeană (2007) și după o perioadă de boom economic alimentat de credit ieftin (adesea în valută) și investiții străine, România a fost lovită în plin de criza globală. Efectele au fost rapide și severe:
- Înghețarea creditării: Băncile, multe cu capital străin, au restricționat drastic acordarea de noi împrumuturi;
- Prăbușirea investițiilor străine: Fluxurile de capital s-au redus dramatic;
- Scăderea exporturilor: Cererea externă, în special din zona euro, a scăzut brusc, afectând industrii cheie;
- Reducerea remitențelor: Românii plecați la muncă în străinătate au trimis mai puțini bani acasă;
- Deprecierea leului: Moneda națională s-a devalorizat semnificativ față de euro, crescând povara ratelor pentru cei cu credite în valută;
- Recesiune profundă: România a intrat într-o contracție economică severă în 2009-2010;
- Acord cu FMI și UE: Pentru a evita colapsul financiar, România a contractat un împrumut extern substanțial, condiționat de implementarea unor măsuri dure de austeritate (tăieri salariale în sectorul public, creșterea TVA etc.), care au generat dificultăți sociale majore și au marcat profund societatea românească în anii următori.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
