👑 5 femei care au condus lumea antică

Conducătoarele lumii antice au fost puține și rare, dar au lăsat în urmă moșteniri care continuă să modeleze felul în care ne imaginăm puterea. Mai jos prezentăm 5 femei care au condus lumea antică, o lume condusă de bărbați.

În regatele și imperiile Antichității, foarte puține femei au ajuns vreodată la conducere. Cele care au reușit, în Orientul Apropiat, Asia și Europa, au trebuit să depășească bariere majore, în perioade adesea marcate de violență și instabilitate.

Cele mai multe au ajuns la putere prin intermediul bărbaților – tați, soți, frați sau fii. Dar au rămas la putere, uneori zeci de ani, datorită unei combinații de ambiție, inteligență, abilitate politică, generozitate, viclenie și, în unele cazuri, unei dorințe necruțătoare, chiar sângeroase, de putere.

„În fiecare caz, criza este cea care le aduce pe tron. Este o lipsă de bărbați, ele sunt acolo ca înlocuitoare sau soluții provizorii și, de obicei, au un sfârșit nefericit”, spune egiptologul și arheologul Kara Cooney, care predă despre femeile conducătoare din Antichitate la Universitatea din California, Los Angeles.

Când domnia lor s-a sfârșit, unele au murit violent. Viețile și realizările lor au fost adesea șterse sau minimalizate de succesorii bărbați, dornici să-și aroge meritele și să întărească normele patriarhale dominante.

„În fiecare caz, femeia este dată la o parte. În fiecare caz, femeia nu are moștenire genetică. Și în fiecare caz, ambiția ei este judecată ca fiind egoistă și periculoasă”, spune Cooney, autoarea volumului The Woman Who Would Be King: Hatshepsut’s Rise to Power in Ancient Egypt.

Timp de milenii, poveștile lor au fost consemnate aproape exclusiv de istorici bărbați. Narațiunile s-au concentrat adesea pe presupusul lor comportament violent sau promiscuu – de la Cleopatra a Egiptului la regina feniciană Jezebel – transformându-le în „povești cu tâlc” care „au invadat psihicul nostru cultural”, spune Cooney, și au împiedicat multe generații să vadă o imagine mai completă a vieții și realizărilor lor reale.

În ciuda tuturor acestor lucruri, aceste cinci conducătoare au depășit obstacole și au contribuit decisiv la modelarea istoriei epocii lor.

1️⃣ Hatșepsut | Egiptul antic

Regina Hatșepsut, care a preluat rolul de faraon în dinastia a 18-a a Egiptului, a domnit timp de 22 de ani, într-o eră de mare prosperitate, pace și o explozie de creativitate artistică care avea să influențeze definitiv cultura egipteană.

Fiică mai mare a unui faraon, Hatshepsut s-a căsătorit cu fratele ei vitreg, Thutmose al II-lea, la vârsta de aproximativ 12 ani și a devenit, mai târziu, regină-regentă pentru fiul vitreg și nepotul ei, Thutmose al III-lea, care a moștenit tronul la doar doi ani. După șapte ani în care a condus ca regentă, în 1478 î.Hr., Hatshepsut a rupt tradiția și s-a încoronat faraon, devenind co-conducătoare alături de copilul-rege.

Pentru a fi acceptată într-o societate puternic patriarhală, în care monarhia era de multă vreme apanajul bărbaților, Hatșepsut și-a creat o imagine masculină: purta fuste regale tradiționale, barbă falsă și era reprezentată cu mușchi proeminenți, aducând ofrande zeilor sau lovind în cap prizonieri străini.

Cea mai longevivă conducătoare a Egiptului antic a stimulat o economie în expansiune, a restabilit rețele comerciale pierdute și a inițiat sute de proiecte de construcție în Egiptul de Sus și de Jos. A îndeplinit ritualuri sacre rezervate de obicei regilor bărbați în numeroase temple, consolidându-și astfel baza religioasă și legitimitatea pe tron.

După moartea ei, co-conducătorul Thutmose al III-lea a ordonat ștergerea numelui lui Hatșepsut din registrele publice, distrugerea statuilor și îndepărtarea imaginii ei de pe monumente. Și-a datat domnia retroactiv de la moartea tatălui său, atribuindu-și meritele pentru realizările mamei vitrege.

2️⃣ Wu Zetian | China

Împărăteasa Wu Zetian, prima și singura femeie care a deținut titlul imperial suprem în China, a fost conducătoarea de facto a dinastiei Tang timp de aproximativ 40 de ani, între 665 și 705 – 25 de ani prin intermediul soțului și fiilor ei, apoi 15 ani ca împărăteasă de drept, după ce, într-o mișcare fără precedent, a fondat dinastia Wu Zhou.

Venerată pentru conducerea fermă, Wu Zetian a creat un guvern mai eficient și mai puțin corupt, a revitalizat economia și cultura Chinei și s-a opus aristocrației pentru a promova clasa țărănească. A extins teritoriul chinez prin cucerirea de noi regiuni în Coreea și Asia Centrală, transformând China într-unul dintre cele mai puternice imperii ale vremii.

Wu Zetian a ajuns mai întâi la curtea imperială ca concubină a împăratului Taizong. După moartea acestuia, s-a întors la curte și s-a căsătorit cu al nouălea fiu și succesor al lui Taizong, împăratul Gaozong. Bine educată, carismatică și ambițioasă, era considerată mai hotărâtă și mai activ implicată decât soțul ei, devenind „adevărata putere din spatele tronului”.

Puterea ei s-a construit parțial prin cruzime, înșelăciune, intrigi de palat, acuzații de vrăjitorie și mult sânge vărsat. Wu Zetian a creat o rețea de spioni pentru a-și elimina rivalii reali, potențiali sau doar percepuți. I-a degradat sau exilat pe dușmani, împreună cu copiii acestora. A vizat chiar și membri ai propriei familii și a masacrat 12 ramuri colaterale ale familiei imperiale, după ce unii au încercat să o înlăture de la putere.

Când fiii ei au devenit împărați, Wu Zetian a continuat să dețină puterea reală în calitate de împărăteasă regentă, împiedicându-i să se implice în afacerile guvernamentale și politice. În 690, la vârsta de 60 de ani, și-a forțat fiul cel mai mic, împăratul Ruizong, să abdice, s-a proclamat singura conducătoare și a fondat a doua dinastie Zhou, care a durat 15 ani.

Wu Zetian a promovat artele și literatura, a inițiat campanii pentru îmbunătățirea statutului femeilor și susținerea drepturilor femeilor și a contribuit la răspândirea și consolidarea budismului, adesea în detrimentul taoismului. În februarie 705, o lovitură de stat a îndepărtat-o de la putere, iar ea a murit mai târziu în același an.

3️⃣ Boudica | Britania antică

Regina Boudica a tribului britanic antic Iceni a devenit liderul poporului său – și, mult mai târziu, o figură legendară și simbol cultural – prin revoltă, violență și război.

Când soțul ei, Prasutagus, a murit în anul 60 d. Hr., Imperiul Roman a intervenit pentru a anexa Regatul Iceni. În timpul preluării, romanii au biciuit-o public pe regină și le-au violat pe cele două fiice ale ei.

Autorul David Furlow explică faptul că romanii au crezut, în mod eronat, că această violență o va face să se supună: „A avut efectul opus. A făcut-o incredibil de puternică. I-a dat puterea de a purta o cruciadă de foc și oțel.”

Antrenată ca războinică, Boudica a adunat tribul Iceni și alte triburi britanice. Împreună, au atacat trei centre principale ale populației romane, inclusiv Londinium (aproximativ Londra de astăzi), și au învins un detașament al unei legiuni romane.

Adepții ei au ucis între 70.000 și 80.000 de romani și britanici pro-romani și au fost foarte aproape de succes, până când o armată romană regrupată a învins triburile britanice într-o a treia și ultimă bătălie.

Boudica a murit la scurt timp după aceea, fie prin sinucidere, fie din boală. Deși revolta a durat puțin, în anul 61 d. Hr., ea avea să facă din Boudica o eroină națională și un simbol cultural aproape 15 secole mai târziu, în timpul Renașterii engleze.

4️⃣ Cleopatra | Egiptul antic

Cleopatra, regina Regatului Ptolemaic al Egiptului, a domnit timp de 21 de ani alături de doi frați și a fost ultima conducătoare activă înainte ca Roma să anexeze Egiptul, în 30 î.e.n. Ultima descendentă a macedonenilor greci care au domnit în Egipt, Cleopatra este cunoscută pentru legăturile romantice cu liderii romani Iulius Cezar și Marc Antoniu, relații care au influențat politica și au provocat tulburări puternice în Roma. Ea a încercat să se folosească de puterea romană pentru a restabili teritoriile pierdute ale Egiptului.

Cleopatra și fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, au devenit co-conducători când tatăl lor, Ptolemeu al XII-lea, a murit, în 51 î.Hr.. Un conflict pentru putere și un război între cei doi l-au determinat pe dictatorul roman Iulius Cezar, devenit apoi amantul Cleopatrei, să ia partea reginei. Când Ptolemeu al XIII-lea a murit în luptă, Cezar i-a declarat pe Cleopatra și pe celălalt frate al ei, Ptolemeu al XIV-lea, co-conducători.

Acest frate a murit în același an în care Cezar a fost asasinat la Roma, în 44 î.Hr., iar Cleopatra l-a numit pe fiul ei cu Cezar, Cezarion, co-conducător sub numele de Ptolemeu al XV-lea, pentru a continua dinastia.

Mai târziu, ea s-a aliat cu ofițerul militar roman Marc Antoniu, moștenitorul politic al lui Cezar. După mai multe intrigi politice și de palat, cei doi s-au căsătorit, au avut gemeni și au făcut schimb de favoruri politice. Cleopatra a finanțat una dintre campaniile militare dorite de Antoniu, iar în schimb a cerut ca Roma să resti­tuie Egiptului părți din Siria și Liban.

Acest gest a declanșat un război propagandistic cu Octavian, fiul adoptiv al lui Cezar, care a acuzat faptul că Antoniu a dat pământ roman unei femei străine. Senatul roman a declarat război împotriva Cleopatrei.

Forțele lui Antoniu și ale lui Octavian s-au întâlnit pe câmpul de luptă. Când Antoniu a auzit vestea falsă că Cleopatra murise, s-a aruncat pe propria sabie. Când Octavian a ajuns la palatul din Alexandria pentru a o captura pe Cleopatra, aceasta a refuzat să fie dusă la Roma și expusă pe străzi ca regină învinsă.

Legenda spune că s-a sinucis prin mușcătura unui șarpe, dar unii istorici cred că ar fi putut ingera otrava prin ace, unguente sau alte metode.

5️⃣ Regina Seondeok | Coreea (Regatul Silla)

Cum regele Jinpyeong din Silla nu avea moștenitori de sex masculin, fiica lui, prințesa Deokman, a cerut șansa de a concura pentru tron, în loc ca acesta să fie cedat cumnatului ei. Femeile dețineau deja o anumită putere în Silla, unul dintre cele trei regate de pe peninsula coreeană, dar ideea ca o femeie să dețină puterea absolută era încă inacceptabilă pentru mulți.

În anul 631, doi oficiali care au complotat o revoltă pentru a împiedica încoronarea ei au fost executați public în piață, împreună cu familiile lor.

În ianuarie 632, regina Seondeok și-a început cei 15 ani de domnie ca al 27-lea conducător al Silla și prima regină care a domnit în nume propriu, nu doar ca regentă sau regină-văduvă, cum fuseseră femeile precedente.

Într-o perioadă marcată de numeroase războaie între cele trei regate coreene, Seondeok a contribuit la formarea culturii coreene prin renașterea gândirii, literaturii și artelor. Preocupată de traiul oamenilor, le-a cerut inspectorilor regali să îmbunătățească îngrijirea văduvelor, văduvilor, săracilor, orfanilor și bătrânilor.

Regina a ordonat construirea observatorului astronomic Cheomseongdae („Turnul Lunii și Stelelor”) pentru a-i ajuta pe fermieri. A scutit țăranii de impozite timp de un an și a reduit taxele pentru clasa de mijloc, câștigând un sprijin popular care a contracarat opoziția aristocrației masculine.

Dinastia Tang din China vecină a refuzat inițial să recunoască o conducătoare femeie, dar Seondeok nu a fost descurajată. A cerut din nou ajutorul lor, în timp ce punea bazele unificării celor trei regate coreene sub dominația Silla.

Aceasta a îmbrațișat budismul și a construit zeci de temple și pagode, unele dintre cele mai înalte structuri din Asia de Est, în speranța de a transforma unificarea celor trei regate în realitate.

În anul 647, în timp ce reprima o rebelie de 10 zile condusă chiar de unul dintre consilierii ei aleși cu mâna, regina Seondeok s-a îmbolnăvit și a murit. Verișoara ei, încoronată regina Jindeok, i-a urmat la tron ca următoarea conducătoare a Silla.