6 dintre cele mai vechi civilizaţii din istorie, care au modelat lumea în care trăim

Deși civilizațiile moderne se întind astăzi pe toate continentele, cu excepția Antarcticei, majoritatea cercetătorilor localizează cele mai vechi civilizații ale lumii în regiunile care astăzi corespund Irakului, Egiptului, Indiei, Chinei, Peru și Mexicului, datând aproximativ din perioada 4000-3000 î.Hr.

Aceste societăți complexe antice, începând cu Mesopotamia, au realizat progrese culturale și tehnologice fundamentale, multe dintre acestea rămânând relevante și astăzi. „Foarte multe aspecte ale vieții moderne, nu doar în Orientul Mijlociu și Occident, ci și la nivel global, își au originile în culturile antice din aceste regiuni.”, a explicat Amanda Podany, autoare și profesor emerit de istorie la Universitatea Politehnică de Stat din California.

Să aruncăm o privire asupra a 6 dintre cele mai vechi civilizații ale lumii și asupra modului în care au modelat lumea în care trăim.

6 dintre cele mai vechi civilizaţii din istorie

#6. Mesoamerica antică (începând din 1200 î.Hr.)

Părți din actualele Mexic și America Centrală au fost cândva locul de dezvoltare al mai multor culturi indigene, începând cu olmecii în jurul anului 1200 î.Hr., urmați de zapoteci, mayași, tolteci și, în cele din urmă, de azteci.

Solurile fertile au favorizat dezvoltarea agriculturii, iar porumbul, fasolea, vanilia, avocado, ardeii, dovleceii și bumbacul au devenit culturi esențiale. Vestigii arheologice includ temple piramidale, ceramică elaborată, monumente de piatră, bijuterii din turcoaz și alte artefacte. Zapotecii sunt considerați creatorii primului calendar scris și ai primului sistem de scriere din Mesoamerica, în timp ce mayașii sunt renumiți pentru contribuțiile lor în matematică, hieroglife, arhitectură și astronomie.

Aztecii nomazi au fondat Tenochtitlan (actualul Mexico City) în anul 1325, pe mici insule din lacul Texcoco, transformând orașul într-un important centru comercial. Aztecii foloseau un calendar solar de 365 de zile alături de un calendar ritualic de 260 de zile, practicau sacrificii umane și sângerarea ritualică, utilizau un sistem de scriere imagistică și creau opere de artă din teracotă, pene, mozaicuri și piatră.

Invazia spaniolă din anul 1519, condusă de Hernán Cortés și sprijinită de inamicii mesoamericani ai aztecilor, a marcat sfârșitul civilizației aztece în anul 1521. „Când a apărut Cortés, aztecii se confruntau deja cu dificultăți în menținerea controlului asupra triburilor supuse. Aztecii erau profund detestați, iar Cortés a oferit avantaje acestor supuși nemulțumiți, contribuind astfel la prăbușirea Imperiului Aztec.”, a explicat istoricul Kenneth Harl, autor, consultant și profesor emerit de istorie la Universitatea Tulane.

#5. Peru antic (începând din 1200 î.Hr.)

Peru a fost leagănul mai multor civilizații străvechi, inclusiv Chavín, Paracas, Nazca, Huari, Moche și, bineînțeles, Inca. Descoperirile arheologice atestă progresul acestor culturi în metalurgie, ceramică, agricultură și medicină.

Cea mai mare dintre aceste civilizații, Imperiul Inca, se întindea de la actuala Columbia până în Chile, fiind faimos pentru orașul andin Machu Picchu și infrastructura sa complexă. Incașii nu aveau un sistem de scriere, dar foloseau imagini și simboluri și au dezvoltat un sistem sofisticat de contabilitate bazat pe noduri, numit quipu. De asemenea, au construit drumuri pavate prin terenuri accidentate, conectând orașele și așezările, și au realizat inovații impresionante în agricultură și arhitectură.

Harl observă că bolile aduse de europeni, precum variola, au devastat populațiile incașe, slăbind considerabil structura internă a imperiului, ceea ce a facilitat cucerirea acestuia de către Francisco Pizarro în anul 1532. „Nu doar imperiul în sine a fost slăbit, ci bolile aduse din exterior au jucat un rol crucial în căderea civilizației incașe.”, a aexplicat profesorul Harl.^[sursa]

#4. China antică (începând din 2000 î.Hr.)

Protejată de Munții Himalaya, Oceanul Pacific și Deșertul Gobi, și situată între râurile Galben și Yangtze, China antică a înflorit izolată de invazii și influențe străine timp de secole. Pentru a se apăra de mongolii din nord, chinezii au construit fortificații care sunt considerate precursorii Marelui Zid Chinezesc, ridicat ulterior în anul 220 î.Hr.

Civilizația chineză antică este împărțită în mod tradițional în patru dinastii majore: Xia, Shang, Zhou și Qin, fiind guvernată de o succesiune de împărați. Printre inovațiile lor se numără dezvoltarea sistemului zecimal, a abacului, a cadranului solar și a presei tipografice. Aceasta din urmă a permis publicarea cărții „Arta războiului” de Sun Tzu, care rămâne relevantă și după mai bine de 2.500 de ani.

La fel ca egiptenii, chinezii antici au mobilizat mari mase de oameni pentru a construi proiecte de infrastructură impresionante. De exemplu, construirea Marelui Canal în secolul al V-lea, care leagă râurile Galben și Yangtze, a facilitat deplasarea rapidă a trupelor și bunurilor pe întreg teritoriul chinez.

„China este probabil cel mai de succes stat centralizat din istoria omenirii. În mai multe perioade ale istoriei, China a reprezentat cea mai mare civilizație existentă pe glob.”, a arătat profesorul Harl.

#3. India antică (începând din 3300 î.Hr.)

În India antică, locul de naștere al hinduismului, religia ocupa un loc central în viața societății, alături de marile tradiții literare și arhitectura impresionantă. Upanishadele, textele sacre ale hinduismului, au introdus idei precum reîncarnarea și sistemul de caste bazat pe dreptul de naștere, concepte care au supraviețuit până în epoca modernă.

Civilizația Văii Indusului, situată în regiunile care astăzi cuprind India, Afganistan și Pakistan, se distinge de alte civilizații antice prin faptul că nu pare să fi fost marcată de conflicte violente. În schimb, arheologii și istoricii subliniază sofisticarea planificării sale urbane: orașe bine organizate, case uniforme din cărămidă arsă, structuri în rețea și sisteme avansate de drenaj, canalizare și alimentare cu apă.

Căderea civilizației Indusului, în jurul anului 1700 î.Hr., este frecvent atribuită migrațiilor cauzate de schimbări climatice sau de posibile activități tectonice care au dus la secarea râului Saraswati. Alte teorii sugerează că un mare potop ar fi jucat un rol în prăbușirea acestei civilizații străvechi.

#2. Egiptul antic (începând din 3100 î.Hr.)

Poate cea mai fascinantă și misterioasă dintre civilizațiile antice, Egiptul antic a fost unul dintre cele mai puternice imperii din istorie, cu o durată de peste 3.000 de ani. Situată de-a lungul Nilului, civilizația egipteană a dominat o regiune care, la apogeul său, se întindea din Siria până în Sudanul de astăzi. Cunoscută mai ales pentru piramidele grandioase, mormintele elaborate și tehnicile avansate de mumificare, civilizația egipteană a încercat să asigure o tranziție lină a sufletelor către viața de apoi.

Profesorul Harl, autorul cărții Empires of the Steppes: How the Steppe Nomads Forged the Modern World, subliniază capacitatea extraordinară a egiptenilor de a mobiliza forța de muncă pentru proiecte monumentale, precum piramidele. „Capacitatea de a aduna 100.000 de oameni pentru a construi Marea Piramidă în 2600 î.Hr. nu are egal.”, spune el.

În plus, egiptenii au excelat în agricultură și medicină, iar tradițiile lor rafinate de sculptură și pictură continuă să impresioneze chiar și astăzi. Moștenirea lor include sisteme avansate de scriere și matematică, cum ar fi cubitul, o unitate de măsură esențială în construirea piramidelor. Ei au dezvoltat, de asemenea, ziua de 24 de ore, calendarul de 365 de zile și sistemul de scriere hieroglific, care a evoluat într-o formă mai practică, cu cerneală pe papirus.

Civilizația egipteană a luat sfârșit odată cu cucerirea de către Alexandru cel Mare în anul 332 î.Hr., dar moștenirea sa continuă să influențeze cultura și știința modernă.

#1. Mesopotamia (începând din 4000-3500 î.Hr.)

Numele de „Mesopotamia” înseamnă „țara dintre râuri” în greacă, și acest teritoriu, situat între râurile Tigru și Eufrat (în actualul Irak, Kuweit și Siria), este adesea considerat leagănul civilizației. Deși frecvent devastată de conflicte, Mesopotamia a fost un loc al marilor inovații, inclusiv alfabetizare, astronomie, agricultură, drept, matematică și arhitectură. Aceasta este, de asemenea, patria primelor orașe urbane din lume, precum Babilon, Ashur și Akkad.

„Mesopotamia este cea mai veche civilizație urbană și alfabetizată din lume. Sumerienii, care au fondat această civilizație, au stabilit regulile de bază pentru dezvoltarea socială. Cei care știau să scrie și să citească au condus civilizația, în timp ce majoritatea populației efectua muncile grele.”, a explicat profesorul Kenneth Harl.

Printre realizările celebre ale Mesopotamiei se numără sistemul de scriere cuneiform, folosit pentru a codifica Legea lui Hammurabi. De asemenea, mesopotamienii au creat sistemul numeric de bază 60, care stă la baza minutului de 60 de secunde, orei de 60 de minute și cercului de 360 de grade. Astronomii babilonieni au împărțit anul în 12 perioade, numite după constelații, un sistem care a fost preluat ulterior de greci și transformat în zodiac.

Cucerirea Mesopotamiei de către Persia în anul 539 î.Hr. a marcat începutul unei perioade de instabilitate politică. „De-a lungul celor trei milenii în care Mesopotamia a înflorit, nenumărate regate și imperii au apărut și au dispărut, însă civilizația a rămas surprinzător de stabilă. Deși regiunea a fost rareori unificată, esența civilizației a rămas neschimbată din jurul anului 3500 î.Hr. până în 323 î.Hr. și, în multe privințe, chiar și după aceea.”, a explicat notează profesorul Amanda Podany.