O planetă întreagă a fost înghițită de o furtună de praf. Peisajul roșu, familiar, a dispărut sub un văl portocaliu-închis, iar soarele a devenit o amintire palidă. Prins în acest armaghedon planetar, un explorator veteran, un maratonist al altei lumi, a trimis un ultim mesaj spre casă, înainte de a intra în tăcerea veșnică. Acesta nu este începutul unui film SF, ci povestea reală și sfâșietoare a ultimelor momente ale roverului Opportunity al NASA.
Pionierii unei lumi noi
Astăzi, imaginile de pe Marte par aproape banale, un flux constant de peisaje extraterestre trimise de rovere precum Curiosity (din 2012) și Perseverance (din 2021). Dar înainte ca acești giganți tehnologici să-și înceapă aventurile printre roci ciudate și vârtejuri de praf electrificate, drumul a fost deschis de pionieri. Primul a fost Sojourner, în 1997, urmat de o pereche de gemeni remarcabili: Spirit și Opportunity, care au amartizat pe fețe opuse ale Planetei Roșii în ianuarie 2004.
Misiunea lor era una monumentală: să caute dovezi ale unui trecut acvatic. Aterizând în zone unde oamenii de știință bănuiau că apa ar fi putut curge odată, cele două rovere au început să analizeze roci și sol. Și Opportunity a fost cel care a lovit jackpot-ul: a găsit prima dovadă concretă că Marte, în trecutul său îndepărtat, ar fi putut susține viața microbiană.
Opportunity: o viață „trăită” peste toate așteptările
Proiectate să reziste 90 de zile marțiene (soli), ambele rovere au sfidat toate așteptările. Spirit a continuat să transmită date timp de peste 6 ani. Opportunity, însă, a fost o adevărată legendă a anduranței. Timp de aproape 15 ani, a continuat să exploreze, depășindu-și durata de viață planificată de 55 de ori. A parcurs peste 45 de kilometri pe suprafața marțiană, devenind primul vehicul care a completat un maraton pe o altă planetă.
Apoi, în iunie 2018, a venit furtuna. Nu o furtună locală, ci un eveniment cataclismic care a învăluit întreaga planetă într-un giulgiu de praf, blocând lumina soarelui. Dependent de energia solară, Opportunity a intrat în hibernare pentru a supraviețui.
„Bateria mea e descărcată și se face întuneric”
Timp de peste 8 luni, inginerii de la NASA au încercat cu disperare să restabilească contactul. Au trimis peste o mie de comenzi, ascultând în tăcere un răspuns care nu a mai venit niciodată. Pe 13 februarie 2019, misiunea a fost declarată oficial încheiată.
„Una dintre cele mai de succes și durabile realizări ale explorării interplanetare, misiunea roverului Opportunity al NASA s-a încheiat după aproape 15 ani de explorare a suprafeței Marte și de contribuție la pregătirea terenului pentru întoarcerea NASA pe Planeta Roșie”, a declarat NASA la momentul respectiv, subliniind impactul monumental al roverului.
La scurt timp după, o frază poetică și tragică a devenit virală, pretinzând a fi ultimele cuvinte ale roverului: „Bateria mea este descărcată și se face întuneric”. Deși emoționantă, fraza nu a fost o transmisie reală. Roverele nu comunică prin cuvinte. A fost, de fapt, o „traducere” umanizată a jurnalistului științific Jacob Margolis, care rezuma esența datelor tehnice primite.
John Callas, managerul de proiect de la JPL, a explicat ce a transmis de fapt roverul. Datele indicau că nivelul de energie era critic și, crucial, că cerul devenise complet negru. „Ne-a spus, de asemenea, că cerul era incredibil de întunecat, până la punctul în care nu pătrundea lumina soarelui. Era noapte în timpul zilei,” a declarat Callas. Speranța era că, odată ce furtuna se va potoli, roverul se va „trezi”. Nu s-a întâmplat.
Ultimul cadru: o imagine fantomatică
Mesajul final al lui Opportunity nu a fost o frază, ci o imagine. O imagine la fel de tulburătoare. Realizată pe 10 iunie 2018, în a 5.111-a zi marțiană a misiunii, fotografia este întunecată, „zgomotoasă” și vizibil incompletă.
NASA explică: „Deoarece furtuna de praf a acoperit Soarele, imaginea este întunecată. Petele albe sunt zgomotul camerei… Transmisia s-a oprit înainte ca imaginea completă să fie transmisă, lăsând partea de jos a imaginii incompletă.” Este un portret final, fragmentat, al unei lumi care se cufunda în întuneric, trimis de un explorator pe moarte.
Și cu asta, Opportunity s-a odihnit. A făcut o treabă bună.
Roțile sale sunt acum nemișcate, acoperite de praful roșu al Văii Perseverenței. Dar privind spre cerul nostru, adevărata întrebare nu este cum s-a încheiat misiunea sa, ci ce noi începuturi va inspira moștenirea sa nepieritoare?
