În lume mai există cel puțin 196 de triburi izolate care trăiesc departe de civilizație, dar fiecare dintre ele se confruntă cu amenințări existențiale în ceea ce unii au numit „momentul genocidului legalizat”. Exploatarea minieră, tăierea pădurilor și forarea în căutarea combustibililor fosili sunt cele mai mari amenințări, dar un nou raport avertizează asupra unei amenințări în creștere: „creatorii de conținut” în căutare de faimă și alți străini care încearcă să stabilească contacte nedorite.
Survival International tocmai a publicat un raport de 300 de pagini intitulat Uncontacted Indigenous Peoples: at the Edge of Survival (Populații indigene necontactate: la limita supraviețuirii), care evidențiază „genocidul tăcut și continuu” al grupurilor indigene necontactate din lume.
Cine sunt și cum trăiesc aceste triburi izolate?
Raportul confirmă că există cel puțin 196 de grupuri indigene necontactate în întreaga lume. Aproximativ 95% dintre acestea trăiesc în bazinul Amazonului, în principal în Brazilia, care găzduiește 124 de grupuri. Există, de asemenea, câteva comunități care trăiesc în Asia și Pacific.
„Ei prosperă, independent, autosuficient și fără contact, în medii pe care majoritatea celorlalți le-ar considera extrem de dificile. Majoritatea sunt nomazi, deplasându-se pe teritoriile lor după cum au nevoie. Vânează, culeg, pescuiesc și, uneori, cultivă; construiesc adăposturi sau case comunale, împart mâncarea și își folosesc cunoștințele botanice avansate pentru a produce tot ce au nevoie: de la coșuri la case, de la rășină pentru torțe la medicamente.”, se arată în raport.
„Dovezile sugerează că comunitățile lor – atunci când nu sunt atacate – sunt sănătoase și prosperă”, se adaugă în raport.
Aceste grupuri sunt acum atacate din mai multe unghiuri, susține raportul. S-a constatat că 96% dintre ele se confruntă astăzi cu amenințări din partea extracției de resurse, atât legale, cât și ilegale.
Aproximativ 65% dintre aceste popoare izolate sunt amenințate de exploatarea forestieră, cel mai răspândit pericol și adesea primul pas către o exploatare mai profundă. Mineritul amenință peste 40%, în timp ce aproape o treime se confruntă cu violența sau strămutarea din partea bandelor criminale.
Agricultura industrială le taie, de asemenea, teritoriile, creșterea bovinelor conducând la defrișarea Amazonului și împingând comunități întregi la marginea prăpastiei. Proiectele de infrastructură susținute de guvern – precum drumuri, căi ferate și porturi – au un impact direct asupra a 38 de grupuri necontactate aflate în pragul extincției.
„Nu au reușit să ne omoare pe toți în timpul colonizării și nu au reușit să scape de noi în timpul dictaturii. Dar acum trăim un moment de genocid legalizat. Ne ucid cu stiloul și hârtia. Noi, popoarele indigene, nu murim doar când ne ucid liderii. Murim colectiv când ne iau pământul”, a declarat Célia Xakriabá, o activistă indigenă din poporul Xakriabá din Brazilia, conform IFL Science.
Pericolele evoluează în secolul XXI. Raportul evidențiază, de asemenea, mai multe „amenințări în creștere”, inclusiv „influencerii” de pe rețelele sociale care încearcă să ia legătura cu popoarele izolate pentru a crea conținut monetizat, precum și misionarii, finanțați de organizații evanghelice multimilioanare, care încearcă să convertească aceste comunități izolate la creștinism.
În ultima perioadă, câteva incidente de mare amploare au arătat că aceste amenințări crescânde au lovit poporul Sentinelese, unul dintre cele mai izolate triburi izolate din lume. La începutul acestui an, un YouTuber american a fost arestat după ce și-a filmat călătoria către casa lor de pe Insula Santinelei de Nord din Oceanul Indian. În anul 2018, un misionar creștin din SUA a pătruns ilegal pe insula lor, unde a fost ucis cu un arc și săgeți.
O catastrofă iminentă: ce se poate face?
Deci, ce se poate face? Survival International susține că protecția mai puternică a terenurilor este esențială pentru a proteja viitorul grupurilor indigene necontactate. Deși dreptul internațional recunoaște drepturile tuturor popoarelor indigene, legile naționale variază foarte mult în ceea ce privește eficacitatea aplicării acestor drepturi. În America de Sud, în special în Brazilia, protecția tinde să fie printre cele mai puternice, în timp ce multe țări din Asia și Pacific rămân în urmă.
Cu toate acestea, aplicarea legii este la fel de importantă. Chiar și în locurile în care există legi solide, acestea sunt adesea prost aplicate sau ignorate, permițând corporațiilor și guvernelor să acționeze cu impunitate.
„Nerecunoașterea existenței popoarelor necontactate constituie o încălcare gravă a drepturilor lor… Dreptul lor de a fi protejați trebuie să existe nu numai pe hârtie, ci și în realitate”, a declarat Maipatxi Apurinã, membru al poporului Pupīkary (Apurinã) din Brazilia.
„Se profilează o catastrofă – și există o modalitate clară de a o evita. Putem respecta alegerea clar exprimată a popoarelor necontactate de a fi lăsate în pace. Sau putem continua să le distrugem pădurile pentru exploatări miniere, tăieri de lemne și creșterea animalelor și să permitem misionarilor sau influențatorilor să le invadeze casele – riscând să ucidem până la jumătate din toate grupurile necontactate în următorii 10 ani. Soluția este evidentă: industriile și guvernele trebuie să acționeze acum pentru a opri această colonizare continuă, astfel încât popoarele necontactate să poată trăi liber, așa cum doresc”, a explicat Caroline Pearce, directoarea Survival International.
