La prima vedere, bureții marini, aceste animale bizare din Antarctica, pot părea mai apropiați de regnul vegetal decât de cel animal, fiind staționari și adesea asemănători plantelor. Cu toate acestea, ei reprezintă unele dintre cele mai longevive forme de viață animală de pe planetă. Un exemplu uimitor provine din Antarctica, unde cercetătorii estimează că un exemplar de burete ar putea avea o vârstă incredibilă de 11.000 de ani.
Specimenul aparține speciei Monorhaphis chuni, un burete care trăiește ancorat de fundul oceanului printr-un singur spicul masiv. Corpul său cilindric înconjoară acest spicul, menținând buretele ridicat deasupra substratului marin. Această structură neobișnuită a inspirat chiar și comparații inedite: Administrația Națională Oceanografică și Atmosferică (NOAA) a descris o specie din genul Monorhaphis ca fiind „posibil sursa de inspirație pentru câinii de porumb”.
Longevitatea excepțională a lui Monorhaphis chuni
Această durată de viață remarcabilă a fost descoperită în 2012, când cercetătorii au analizat compoziția izotopică și elementară a scheletului unui exemplar gigantic de M. chuni. Specimenul, cu o lungime de peste 2 metri și un diametru de aproximativ 1 centimetru, părea deja impresionant. Însă adevărata surpriză a venit atunci când oamenii de știință au studiat straturile subțiri de dioxid de siliciu din structura sa asemănătoare fibrei de sticlă.[sursa]
Similar inelelor de creștere ale unui copac, aceste straturi reflectă ritmurile de dezvoltare ale buretelui. Analiza a dezvăluit că buretele are o vechime de aproximativ 11.000 de ani, ceea ce înseamnă că a trăit o mare parte din schimbările climatice de-a lungul mileniilor. Acesta a crescut la o adâncime de aproximativ 1.100 de metri în Marea Chinei de Est, unde a fost descoperit pentru prima dată în anul 1986.
După mai bine de două decenii, o echipă de cercetători a reușit să descifreze informații valoroase despre climatul în care a trăit, observând modelele de creștere din tija sa de dioxid de siliciu.
„La microscopul electronic, am identificat patru zone în care lamelele de creștere erau neregulate. Aceste zone corespund unor perioade în care temperatura apei a crescut, cel mai probabil din cauza erupțiilor unui munte submarin.”, a explicat Klaus Peter Jochum, autorul principal al studiului.[studiu]
Animale bizare din Antarctica, martori tăcuţi al istoriei climatice
Bureții marini precum M. chuni oferă o oportunitate unică de a studia condițiile oceanice din trecut. Straturile de dioxid de siliciu din scheletul lor funcționează ca o arhivă climatică vie, oferind indicii despre schimbările de temperatură din adâncurile oceanelor. Studiile au arătat că temperatura apei în care s-a dezvoltat acest burete a variat de mai multe ori în ultimii 11.000 de ani.
Cel puțin o dată, temperatura a crescut de la sub 2°C la 6-10°C, probabil ca urmare a unor erupții vulcanice submarine. Aceste date reprezintă un progres major în înțelegerea istoriei climatice subacvatice.
Așadar, deși aspectul bureților marini de mare adâncime poate părea simplu, acești „arhiviști” ai oceanului ascund secrete surprinzătoare în structurile lor silicioase. Cu fiecare strat depus, aceștia ne oferă o perspectivă unică asupra trecutului planetei noastre și asupra schimbărilor climatice care au modelat-o.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante:
