Acum peste 6.000 de ani, în nord-estul Franței, invadatorii capturați erau torturați, mutilați și, în cele din urmă, expuși public într-o serie de ritualuri macabre de celebrare a victoriei, conform unui nou studiu. Arheologii au descoperit că apărătorii locali tăiau sistematic brațele stângi ale dușmanilor învinși și le îngropau în gropi comune, ca trofee de război.
Această descoperire oferă o perspectivă sumbră asupra unei perioade în care conflictele armate erau frecvente în regiune, invadatorii din zona Parisului încercând să pătrundă în teritoriile din nord-est.
„Membrele inferioare erau fracturate pentru a împiedica victimele să scape, întregul corp prezintă traume cauzate de lovituri cu obiecte contondente și, mai mult, pe unele schelete există urme – găuri – care ar putea indica faptul că trupurile au fost așezate pe o structură pentru a fi expuse publicului după ce au fost torturate și ucise”, a explicat coautoarea studiului, Teresa Fernández-Crespo, osteoarheolog la Universitatea din Valladolid, Spania.
Într-un articol publicat pe 20 august 2025 în revista Science Advances, cercetătorii au analizat rămășițele a 82 de persoane îngropate în gropi între anii 4300 și 4150 î.Hr. Unele cadavre erau mutilate, având brațele și mâinile stângi dezmembrate, în timp ce altele, neatinse, au fost îngropate în gropi separate.
Analiza oaselor arată ce pățeai dacă pierdeai o bătălie în nordul Franței
Pentru a stabili dacă tratamentul funerar reflecta originea victimelor, echipa a analizat semnăturile chimice din dinți și oase, care oferă indicii despre locul unde au crescut și ce au mâncat. Rezultatele au arătat că persoanele mutilate proveneau din afara zonei locale, posibil din jurul Parisului. Semnăturile chimice au sugerat, de asemenea, că acest grup consuma alimente din surse variate, indicând un stil de viață mobil.
În contrast, analiza chimică a arătat că cei care nu au fost mutilați erau localnici. Acest lucru sugerează că ei au murit, cel mai probabil, apărându-și teritoriul.
Cercetătorii concluzionează că unii dintre invadatori au fost capturați de apărători, iar brațele sau mâinile lor stângi au fost tăiate ca „trofee”, reprezentând unul dintre cele mai vechi cazuri bine documentate de celebrare a unei victorii militare în Europa preistorică.
Un spectacol public pentru a dezumaniza inamicul
„Credem că au fost brutalizați în contextul ritualurilor de triumf sau al sărbătorilor victoriei care au urmat uneia sau mai multor bătălii”, a spus Fernández-Crespo. Faptul că gropile funerare erau situate în mijlocul unei așezări „sugerează cu tărie că actul ar fi fost un spectacol public de violență menit să dezumanizeze inamicii captivi în fața întregii comunități”.
O epocă a conflictelor
Există și alte dovezi care atestă existența unor conflicte pe scară largă în această regiune în perioada 4500-4000 î.Hr. Aceasta a fost o perioadă de război, când oamenii trăiau în așezări fortificate, iar scheletele descoperite dezvăluie frecvent urme de violență. Prezența ceramicii din zona Parisului în cantități tot mai mari susține teoria conform căreia populațiile de acolo invadau teritoriile din nord-estul Franței.
Detlef Gronenborn, profesor de arheologie la Centrul Leibniz pentru Arheologie din Germania, care nu a fost implicat în studiu, a declarat că „perioada în cauză este una de tulburări considerabile la nivel european, legată de o instabilitate climatică ridicată și o criză continentală care a culminat în jurul anului 4100 î.Hr.”. Întreruperile în ocuparea siturilor sugerează „o mobilitate ridicată bruscă, datorată intensificării războaielor”, a adăugat el.
Linda Fibiger, osteoarheolog la Universitatea din Edinburgh, care, de asemenea, nu a participat la cercetare, a descris descoperirea ca fiind „interesantă, bine executată și interpretată cu atenție, oferind informații importante despre practicile variate de violență din neolitic”.
Analiza chimică a fost esențială, permițând „un lucru atât de important precum distingerea între captivi și atacatori în contexte preistorice de violență interpersonală încă din neolitic”, a comentat Miguel Ángel Moreno-Ibáñez, osteoarheolog la aceeași universitate.
„Rănile provocate în luptele neolitice vizau de obicei capul și foarte rar alte părți ale corpului”, a precizat Fernández-Crespo. Însă aceste gropi din Franța dezvăluie „o intensitate fără precedent a violenței asupra corpului, care poate fi înțeleasă doar într-un context de tortură, mutilare și dezumanizare a victimei”. Aceste atacuri brutale ar fi putut fi comise ca un act de răzbunare, au notat cercetătorii.
