Imaginea este una clasică de film western: un călător epuizat se târăște prin deșert, iar deasupra lui, o umbră amenințătoare se rotește pe cer. Vulturii sunt adesea descriși ca un semn rău prevestitor, așteptând răbdători ca o persoană rănită să își dea ultima suflare.
Dar, potrivit experților, realitatea este complet diferită. Vulturii care se rotesc deasupra capului nu așteaptă să mori – iar prezența lor ar trebui, de fapt, să fie o veste bună, având în vedere beneficiile imense pe care le aduc ecosistemului.
„Nu am auzit niciodată de un caz real în care să zboare în cerc deasupra unui om pe moarte. Probabil că nu există atât de mulți oameni pe moarte pe care să-i poată prinde”, explică Chris McClure, directorul Global Raptor Impact Network (GRIN) din cadrul The Peregrine Fund, o organizație dedicată conservării păsărilor de pradă.
În schimb, motivul pentru care îi vedem rotindu-se ține pur și simplu de fizică și de conservarea energiei.
De ce vulturii zboară în cerc: autostrăzi invizibile și lifturi termice
„Vulturii sunt animale care zboară la mare înălțime și, prin urmare, se folosesc de curenții termici”, a declarat McClure pentru Live Science.
Acești curenți termici sunt, în esență, coloane de aer ascendent generate de încălzirea inegală a suprafeței Pământului de către soare. Deoarece aerul cald este mai puțin dens decât cel rece, buzunarele de aer de deasupra solului încălzit devin mai ușoare și se ridică, creând un curent vertical.
Un studiu din 2017 a dezvăluit că, de obicei, acești curenți au forma unei tornade: sunt mici și slabi în apropierea solului, obligând păsările să se învârtă în cercuri strânse când sunt jos. Totuși, pe măsură ce aerul urcă și se încălzește, curenții devin mai largi, permițând păsărilor să descrie cercuri tot mai mari.
Vulturii – alături de alte păsări de pradă precum șorecarii și milanii – folosesc acești curenți ca pe niște „lifturi invizibile” pentru a câștiga altitudine și apoi ca pe niște „autostrăzi” aeriene pentru a se deplasa pe distanțe lungi cu un consum minim de energie. Păsările pot alege să rămână în interiorul aceleiași coloane termice sau să planeze spre următoarea, căutând constant curentul ideal.
Așadar, de cele mai multe ori, când vezi un vultur rotindu-se, acesta pur și simplu staționează acolo unde curentul termic este cel mai puternic, economisind energie în timp ce scanează solul după hrană.
Detectivii naturii
În timp ce se lasă purtați de curenți, vulturii caută hoituri. Unele specii, cum ar fi vulturul curcan (Cathartes aura), dispun de un simț al mirosului excepțional. Aceștia pot detecta etil mercaptanul – o substanță chimică eliberată în timpul descompunerii cadavrelor – reușind să localizeze hrana chiar și în pădurile dense, fără a avea nevoie de indicii vizuale.
Odată localizată sursa, rotirea în cerc poate avea și un rol tactic: păsările verifică dacă animalul este într-adevăr mort, dacă un carnivor mai mare a deschis deja carcasa (ceea ce le ușurează munca) și dacă zona este sigură pentru a coborî.
Echipa de curățenie a naturii (și de ce nu răspândesc boli)
Cea mai mare concepție greșită despre vulturi, spune McClure, este ideea că aceștia ar fi vectori de transmitere a bolilor. Realitatea este exact opusă. Deși se hrănesc cu animale moarte și în descompunere, inclusiv cele lovite de mașini, vulturii funcționează ca o barieră sanitară.
„Îi numim echipa de curățenie a naturii”, spune McClure. Secretul stă în biologia lor extremă: stomacul vulturilor conține un amestec potent de acid puternic și bacterii care ar fi letale pentru alte organisme.
Dacă se hrănesc cu animale infectate cu antrax, rabie, salmonella sau holeră, agenții patogeni sunt distruși instantaneu în sistemul lor digestiv, oprind astfel răspândirea infecției.
„Vulturii sunt incredibil de importanți pentru ecosisteme. Ei mănâncă hoituri și mănâncă foarte multe.”, subliniază McClure.
Ce se întâmplă când vulturii dispar
Importanța lor crucială a fost demonstrată tragic în India, unde populația de vulturi s-a prăbușit brusc acum mai bine de două decenii. Cauza a fost utilizarea diclofenacului, un analgezic antiinflamator administrat bovinelor.
Vulturii care s-au hrănit cu animalele tratate cu acest medicament au suferit insuficiență renală masivă. Până la mijlocul anilor 1990, populația a scăzut aproape la zero. Consecințele au fost devastatoare: fără vulturi care să elimine carcasele, bacteriile și infecțiile – inclusiv rabia – s-au răspândit necontrolat. Se estimează că acest colaps ecologic a dus la moartea a aproximativ jumătate de milion de oameni între 2000 și 2005.
Astăzi, tehnologia ne ajută să înțelegem și mai bine rolul lor. Urmărirea vulturilor prin GPS a devenit un instrument neașteptat în lupta împotriva braconajului, în special în Africa.
„Există probabil mii de vulturi care poartă dispozitive GPS”, spune McClure. Deoarece păsările găsesc adesea animalele ucise înaintea autorităților și se adună în număr mare, o concentrare suspectă de vulturi pe hartă poate indica o carcasă mare – semnalând rangerilor o posibilă activitate de braconaj.
