Adevărul despre „postura de putere”: Știința a demolat mitul, dar a descoperit un secret mult mai important

Probabil ai văzut scena. Poate chiar ai fost protagonistul. Înainte de un interviu important sau de o prezentare care îți dădea emoții, ai intrat în baie și ai stat câteva secunde cu picioarele depărtate, mâinile pe șolduri și pieptul bombat. O postură de supererou menită să invoce o încredere de nezdruncinat. Dar funcționează cu adevărat acest ritual, cunoscut drept „power posing” sau „poziția de putere”?

Conceptul a explodat în popularitate la începutul anilor 2010, alimentat de studii care promiteau o rețetă simplă pentru succes: adoptă o postură corporală expansivă și poți, efectiv, să-ți remodelezi chimia creierului.

„S-a sugerat că, dacă îți extinzi poziția corpului, îți poți modifica nivelul de testosteron și motivația,” explică profesorul Ian Robertson de la Trinity College Dublin, autor al cărții „How Confidence Works”. Ideea era seducătoare. Din păcate, era prea simplu pentru a fi complet adevărat.

Când știința temperează entuziasmul: adevărul despre postura de putere

Cercetările ulterioare, mai riguroase, nu au reușit să confirme efectele miraculoase. Meta-analizele, care combină rezultatele mai multor studii, au arătat că impactul „posturii de putere” nu este nici consecvent, nici de încredere. Vestea a dezamăgit mulți căutători de soluții rapide.

Dar, demolând mitul, știința a scos la iveală un adevăr mult mai subtil și, poate, mai important. Chiar dacă a „te face mare” nu îți garantează o creștere a încrederii, a te face mic, în mod cert, o scade.

Adevărata problemă: postura prăbușită

Aici se schimbă perspectiva. Pericolul nu stă în eșecul unei posturi de supererou, ci în efectul coroziv al unei poziții închise, retrase. Statul ghemuit pe scaun într-o ședință, cu umerii aduși în față, nu este doar un semn de oboseală sau plictiseală. Este un semnal pe care corpul tău îl trimite creierului.

„Dacă stai într-o ședință ghemuit și retras, ești mai puțin dispus să înfrunți sarcinile dificile. Starea ta emoțională se deteriorează și te simți mai puțin încrezător,” spune Robertson. Această observație este piesa centrală a unui domeniu fascinant numit embodiment – ideea că trupul și mintea sunt într-un dialog constant și se influențează reciproc.

Dialogul tăcut dintre corp și creier

Gândește-te la asta: când ești furios, corpul tău se extinde natural. Când ți-e frică, te retragi, te micșorezi. Aceste reacții fizice nu sunt doar simple expresii ale emoțiilor; ele le pot și amplifica.

„Circuitele emoționale și cele motorii sunt profund interconectate,” adaugă Robertson. Practic, dacă mimezi limbajul corporal al unei emoții, ai șanse mari să începi să o și simți. Nu este o coincidență că expresia „a ține capul sus” a fost un principiu de bază în educația militară și în codurile bunelor maniere de secole. Este o instrucțiune fizică pentru o stare mentală.

Așadar, chiar dacă „postura de putere” nu este panaceul pe care îl speram, lecția reală este neprețuită. Evitarea conștientă a pozițiilor închise și retrase este o strategie simplă și eficientă de a-ți susține psihicul. Nu este vorba despre a poza ca un erou pentru câteva minute, ci despre a cultiva o prezență fizică ce îți oferă, în tăcere, sprijinul de care ai nevoie pentru a naviga provocările fiecărei zile.