În vasta savană africană, natura pare să urmeze reguli clare: tigrii au dungi, iar leoparzii și gheparzii au pete. Aceasta este o lecție pe care mulți dintre noi o învățăm de la o vârstă fragedă. Însă, dacă există un lucru cert despre lumea naturală, este că realitatea depășește adesea așteptările. În sudul Africii trăiește o felină rară și spectaculoasă care demonstrează perfect acest adevăr: ghepardul rege.
Spre deosebire de petele negre, rotunde, caracteristice ghepardului comun (Acinonyx jubatus), aceste feline cu nume regal poartă o blană cu un model complet diferit. Petele lor sunt alungite, contopite, formând un desen pătat ce se transformă în dungi groase de-a lungul coloanei vertebrale.
Regele Ghepard: de unde a apărut blana misterioasă?
Acest model a fost atât de neobișnuit, încât localnicii din Manicaland, Zimbabwe – unul dintre cele doar trei locuri unde ghepardul rege a fost observat în sălbăticie – erau convinși că este rezultatul unei încrucișări între un leopard și o hienă. Când a ajuns în atenția occidentalilor la începutul anilor 1900, unii au avansat ipoteza unui hibrid între leopard și ghepard.
Alți specialiști au respins teoria hibridizării, sugerând o idee și mai îndrăzneață: ghepardul rege ar fi, de fapt, o specie complet nouă, pe care au numit-o Acinonyx rex. Această propunere se baza pe observația că structura picioarelor era identică cu cea a ghepardului existent, nu a leopardului, modelul blănii fiind singurul factor distinctiv major.
Din nefericire pentru principalul susținător al acestei teorii, zoologul englez Reginald Pocock, dovezile erau insuficiente. În anul 1939, el însuși și-a retras clasificarea noii specii, lăsând misterul să plutească în continuare.
Adevărul avea să fie dezvăluit abia în 2012, iar revelația a venit dintr-o direcție complet neașteptată: nu de la felinele sălbatice, ci de la rudele lor domestice, mult mai mici. Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității Stanford, Institutul Național al Cancerului și Institutul HudsonAlpha pentru Biotehnologie erau curioși să afle de ce unele pisici tabby au un model de blană „pătat” în loc de cel dungat clasic.
Comparând ADN-ul pisicilor domestice cu diferite modele de blană, echipa a descoperit mutații într-o singură genă, cunoscută sub numele de Taqpep, care păreau responsabile pentru diferențe. Aceste mutații erau recesive, ceea ce înseamnă că, pentru ca o pisică să aibă modelul pătat, trebuie să moștenească două copii ale genei mutate – câte una de la fiecare părinte.
Această descoperire i-a făcut pe cercetători să se întrebe: ar putea aceeași mutație din gena Taqpep să explice și modelul unic al ghepardului rege? Au examinat ADN-ul unui ghepard rege aflat într-un program de conservare din SUA și au găsit exact ceea ce căutau: gena avea mutația.
Desigur, un singur caz nu reprezintă o dovadă concludentă în știință. Așa că cercetătorii au contactat-o pe Ann van Dyk, o legendă în domeniul conservării, care conducea un centru în Africa de Sud de unde proveneau toți gheparzii rege captivi. Acesta era grupul perfect pentru o analiză ADN la scară largă.
Ann van Dyk, care și-a dedicat viața salvării ghepardului și care între timp a decedat, a lăsat în urmă o moștenire extraordinară. Pe baza înregistrărilor sale meticuloase de reproducere, ea fusese prima care suspectase că modelul regelui ghepard era cauzat de o mutație genetică recesivă. Probele de ADN prelevate de la gheparzii din centrul său au confirmat pe deplin intuiția ei.
Astăzi, gheparzii rege rămân extrem de rari, cu o populație estimată la doar 10 exemplare în sălbăticie. Însă, datorită acestor descoperiri și programelor de reproducere în captivitate din Africa de Sud, misterul lor a fost elucidat. Acum înțelegem în sfârșit secretul din spatele blănii lor regale și există speranța că vom putea admira aceste feline frumoase și neobișnuite pentru mult timp de acum încolo.
