O analiză genetică a două schelete vechi de 1.300 de ani, descoperite în sudul Angliei, a scos la iveală o legătură neașteptată: ambii indivizi aveau bunici originari din Africa subsahariană.
Descoperirea, detaliată în două studii publicate în revista Antiquity, rescrie o parte din ceea ce știam despre diversitatea populației din Evul Mediu timpuriu britanic, o perioadă dominată de popoarele anglo-saxone după căderea Imperiului Roman.
„ADN-ul arată că a existat o legătură umană, nu doar materială, care se întindea până în Africa de Vest”, a explicat Duncan Sayer, arheolog la Universitatea din Lancashire și coautor al studiului, citat de Live Science.
Scheletele aparțin unei adolescente îngropate în cimitirul Updown din Kent și unui tânăr din cimitirul Worth Matravers din Dorset. Analizele anterioare, efectuate pe majoritatea celorlalți indivizi din aceste cimitire, au indicat o ascendență tipică Europei de Nord sau vestului Marii Britanii. Însă, când cercetătorii au secvențiat ADN-ul fetei din mormântul 47 de la Updown, au realizat că povestea ei genetică provenea de pe un alt continent.
Analiza a arătat că, deși ADN-ul mitocondrial (transmis pe linie maternă) al ambilor tineri sugera mame din Europa de Nord, ADN-ul lor autosomal – moștenit de la toți strămoșii – conținea un semnal clar non-european.
Ce dezvluie mai exact cele două schelete din Anglia secolului VII
Potrivit studiului, ambii indivizi aveau o ascendență estimată între 20% și 40% specifică Africii subsahariene. Mai mult, ADN-ul fetei prezenta afinități cu grupurile etnice actuale Yoruba, Mende, Mandenka și Esan.
Pe baza unui model statistic, echipa de cercetare propune că ambii aveau, cel mai probabil, un bunic cu origini africane, care ar fi părăsit Africa subsahariană undeva între mijlocul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea.
Faptul că au fost îngropați alături de comunitățile lor sugerează că erau membri valoroși și integrați. Fata a fost înmormântată cu un cuțit, o lingură, un pieptene de os și un vas decorat, provenit din Galia francă. Analiza a relevat, de asemenea, că avea rude biologice în același cimitir. Tânărul, în schimb, a fost găsit într-un mormânt dublu, alături de un bărbat mai în vârstă cu care nu era înrudit.
Aceste descoperiri se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi privind diversitatea în Marea Britanie antică și medievală. Tracy Prowse, bioarheolog la Universitatea McMaster, care nu a fost implicată în studiu, consideră că, având în vedere descoperiri anterioare precum „Ivory Bangle Lady” din York (o femeie din perioada romană cu posibile origini nord-africane), prezența acestor indivizi „nu este deloc surprinzătoare”.
Cu toate acestea, Duncan Sayer nu crede într-o continuitate directă de la populația cu rădăcini africane din perioada romană. El indică un alt eveniment istoric major: recucerirea Africii de Nord de către Imperiul Bizantin în jurul anului 534 d.Hr., după ce regiunea fusese ocupată de vandali. „Recucerirea din mijlocul secolului al VI-lea pare să fie evenimentul semnificativ în acest caz”, afirmă Sayer.
Datele ADN, deși neașteptate, sunt în concordanță cu dovezile arheologice și istorice, aruncând o nouă lumină asupra complexității societății din Marea Britanie medievală timpurie.
