În contextul în care agricultura globală se confruntă cu o criză triplă – degradarea solului, perturbările climatice și colapsul ecologic – o nouă analiză critică publicată în revista CABI Agriculture and Bioscience propune o reevaluare fundamentală a modului în care producem alimente. Studiul pune în lumină agricultura regenerativă, argumentând că este mai mult decât o simplă tehnică, ci o abordare transformatoare capabilă să refacă sănătatea planetei.
Autorul, dr. Nicholas Bardsley de la Universitatea din Reading, a examinat studii științifice, literatura de specialitate și perspectivele fermierilor pentru a contura potențialul acestei mișcări de a transforma sistemele agricole din extractive în restaurative. Analiza sa oferă o evaluare constructivă a practicilor, definițiilor și dovezilor din spatele agriculturii regenerative (AR), poziționând-o ca o mișcare condusă de fermieri, centrată pe sol și bazată pe principiile refacerii ecologice.
Ce înseamnă, de fapt, agricultura regenerativă?
Deși conceptul câștigă rapid popularitate la nivel mondial, definiția sa este încă dezbătută. Dr. Bardsley propune o perspectivă funcțională: agricultura regenerativă este cea care colaborează activ cu ciclurile naturale ale nutrienților, carbonului și apei, nu doar pentru a le susține, ci pentru a le îmbunătăți în beneficiul fermei.
Această abordare, bazată pe cercetări cu practicieni și pe teoria agroecologică, nu impune o listă strictă de metode. În schimb, pune accentul pe rezultate concrete și observabile: un sol cu funcții îmbunătățite, o activitate biologică mai intensă și o reziliență sporită. Astfel, practicile pot fi adaptate flexibil la nenumăratele contexte agricole din lume.
Știința confirmă: cum se pot reface solurile distruse
Analiza sintetizează descoperiri recente din știința solului care contrazic ideea convențională că degradarea este un proces ireversibil. Dovezi noi arată că procesele biologice, în special interacțiunile complexe dintre plante și microorganisme, pot reconstrui materia organică și structura solului mult mai rapid decât se credea anterior.
Practicile regenerative – cum ar fi utilizarea culturilor de acoperire, renunțarea la arat, integrarea animalelor și folosirea îngrășămintelor biologice – valorifică exact aceste procese naturale. Ele permit refacerea „rețelei trofice a solului” și repornirea ciclurilor esențiale de nutrienți și apă. După cum subliniază studiul, fermierii regenerativi nu se mulțumesc să conserve ce a mai rămas, ci lucrează activ pentru a reconstrui ceea ce s-a pierdut.
Beneficii pentru climă, biodiversitate și sănătate
Impactul unei astfel de abordări depășește porțile fermei. Analiza prezintă o gamă largă de beneficii, inclusiv:
- Sechestrarea carbonului: solurile sănătoase pot stoca mai mult carbon, contribuind la atenuarea schimbărilor climatice;
- Reducerea poluării: scade dependența de îngrășăminte și pesticide sintetice, diminuând emisiile și contaminarea;
- Refacerea biodiversității: atât la suprafață, cât și în subteran, viața prosperă din nou;
- Reziliență crescută: fermele devin mai rezistente la secetă, boli și șocuri economice;
- Sănătate publică: există un interes științific tot mai mare pentru legătura dintre sănătatea solului, densitatea de nutrienți din alimente și sănătatea umană.
Provocările din calea adoptării pe scară largă
În ciuda potențialului său uriaș, agricultura regenerativă se lovește de bariere sistemice. Documentul evidențiază lipsa finanțării publice pe termen lung pentru cercetare, o viziune îngustă asupra practicilor bazate pe dovezi și politici care nu stimulează o schimbare reală la nivel de sistem.
Mai mult, există riscul de „greenwashing”, unde eticheta „regenerativ” este folosită de companii fără un angajament real, diluând integritatea ecologică a mișcării. Raportul pledează pentru sprijin local, experimentare și prioritizarea cunoștințelor acumulate de fermieri, arată Phys.org.
O nouă paradigmă pentru viitor
Concluzia analizei este clară: agricultura regenerativă nu este doar un set de ajustări tehnice, ci o paradigmă complet nouă, bazată pe gândire sistemică și reciprocitate ecologică. Prin recunoașterea proceselor vii ca fiind fundamentale pentru sănătatea solului, aceasta contestă ipotezele dominante din știință și politică.
Studiul se încheie cu un apel către finanțatori, cercetători și instituții: să investească în cercetare care reflectă complexitatea ecosistemelor agricole și să îi plaseze pe fermierii regenerativi în centrul inovației, ca agenți ai cunoașterii ecologice.
