10 curiozităţi despre Al Capone, unul dintre cei mai periculoşi gangsteri din istorie

Al Capone, pe numele său complet Alphonse Gabriel Capone, a fost unul dintre cei mai faimoși gangsteri americani din întreaga istorie, acesta activând în perioada 1920-1930.

Al Capone provenea dintr-o familie de imigranți italieni, din zona Napoli. Acesta a dominat lumea interlopă din Chicago, ajungând conducătorul unei mari rețele de crimă organizată. Veniturile sale proveneau din afaceri cu jocuri de noroc ilegale, din rețele de bordeluri, iar în anii regimului Prohibiției în SUA, din trafic ilegal de băuturi alcoolice. La toate acestea se adăuga extorcarea de bani sub forma taxelor de protecție.

Până şi în ziua de azi numele său se leagă de noțiunea de spălare a banilor. Al Capone şi-a ascuns „la vedere” banii, trecându-i prin unele afaceri aparent banale precum spălătorii, vânzare de mobilă veche și antichități, etc., pe care le prezenta ca fiind ocupația sa oficială.

Al Capone a reușit pentru mult timp să se sustragă justiției, nefiind găsit vreodată vinovat pentru crimele violente comise de cartelul său. Totuşi, cariera sa de gangster s-a încheiat în anul 1931, când guvernul federal a reușit să-l aducă în faţa legii, însă pentru alte acuzaţii.

10 curiozităţi despre Al Capone, unul dintre cei mai periculoşi gangsteri din istorie

#1. Copilăria şi adolescenţa lui Al Capone

Alphonse Gabriel Capone s-a născut în data de 17 ianuarie 1899, în Brooklyn, New York, fiind al patrulea copil al unui frizer şi al unei croitorese, emigranţi în SUA, originari din zona oraşului Napoli, Italia. Deşi a devenit extrem cunoscut în Chicago, Al Capone şi-a petrecut copilăria în New York.

Încă din copilărie se vedea că Al avea să devină un tip dificil. Acesta nu se supunea regulilor şi astfel, pe când era în clasa a VI-a, a bruscat şi lovit o profesoară. De altfel, după acest moment, Alphonse s-a lăsat de şcoală şi nu avea să o mai reia vreodată.

Tânărul Al şi-a găsit diverse locuri de muncă mărunte prin împrejurimile Brooklyn-ului. Dar, cum rata infracţionalităţii era foarte ridicată în acea perioadă, a renunţat la muncă şi a intrat în diverse găşti, precum South Brooklyn Rippers, Forty Thieves Juniors, James Street Boys sau Five Points Gang. Ultimele două grupări au fost decisive pentru „cariera” lui Capone. În acest anturaj s-a format cel care avea să devină mai târziu temutul Al Capone.

La finalul anului 1918, Al Capone s-a căsătorit cu Mae Josephine Coughlin, o catolică de origine irlandeză. În aceeaşi lună s-a născut şi fiul celor doi, Albert Francis „Sonny” Capone.

Mentorul său şi liderul grupării James Street Boys, Johnny Torrio, l-a prezentat liderului găştii Five Points Gang, Frankie Yale. Pentru acesta din urmă Capone a început să lucreze ca bodyguard şi barman la bordelul mafiotului. În perioada în care a lucrat ca barman, Al Capone a căpătat porecla după care a rămas cunoscut mai apoi: Scarface.

Trei ani mai târziu, Al Capone s-a mutat împreună cu familia la Chicago. Acolo, Capone s-a alăturat bandei “Chicago Outfit”, care se ocupa cu diverse infracţiuni. Cea mai profitabilă dintre afacerile găştii era traficul cu alcool, care era interzis din cauza Prohibiţiei din acele vremuri.

Se dădeau adevărate războaie pentru putere între bandele italiene şi cele irlandeze, care încercau să controleze cât mai mult din afacerile cu alcool.

#2. Scarface

Deşi este o poreclă cu o rezonanţă puternică, lui Al Capone nu i-a plăcut niciodată să i se spună „Scarface”. I s-a spus astfel din cauza unor cicatrici vizibile pe care le avea pe faţă.

Cu toate că a încercat să inventeze unele poveşti eroice privind modul în care s-a ales cu acele cicatrici, adevărul este că le-a căpătat în urma unei altercaţii. După ce a insultat o femeie la barul bordelului în care lucra, Capone a fost înjunghiat de către fratele acesteia, Frankie Gallucio. Acesta din urmă a afirmat apoi că ar fi vrut să-l înjunghie în gât pe Capone, însă era prea beat şi nu l-a nimerit.

Mai târziu, nu numai că Al Capone nu s-a răzbunat pe Gallucio, ci l-a angajat ca bodyguard personal, plătindu-l cu 100 de dolari pe săptămână. Aceasta era o sumă uriaşă pentru un angajat, echivalând în prezent cu circa 1.600 de dolari.

#3. Sindicatul Crimei

Pentru a scăpa de hăituiala poliţiei din Chicago, Al Capone a decis să-şi mute cartierul general în Cicero. Acesta era un orăşel aflat în apropiere de Chicago, care în prezent a devenit un cartier al marelui oraş.

Al Capone şi banda sa au pus stăpânire pe micul orăşel prin acte de o violenţă ieşită din comun. Declara război oricărei bande rivale, iar în urma luptelor de stradă şi-au pierdut viaţa în jur de 200 de persoane.

După aceste evenimente, au urmat alegerile locale. Alegătorii erau obligaţi de către oamenii lui Capone, sub ameninţarea armei, să voteze candidatul mafiei. Cum era de aşteptat, primarul susţinut de ei a câştigat detaşat alegerile.

La scurt timp după ce a fost ales, primarul a încercat să se dezică de legăturile cu mafia şi a declarat public că va lupta împotriva grupărilor de acest gen. Însuşi Al Capone l-a aşteptat pe primar după acea conferinţă de presă şi l-a aruncat pe scările primăriei. Aceasta a fost o demonstraţie de forţă menită să arate cine conduce cu adevărat Cicero.

#4. O avere colosală

După ce şi-a asigurat susţinerea politică, organizaţia condusă de Al Capone a început să producă bani grei. Veniturile proveneau din jocuri de noroc, taxe de protecţie şi prostituţie, activităţi pe care le controlau în totalitate în Cicero, dar şi în unele zone din Chicago. Dar cea mai bănoasă afacere era comerţul ilegal cu băuturi alcoolice.

Prin crime şi acţiuni represive, banda Chicago Outfit s-a impus pe piaţa neagră din Chicago. Anual, gruparea lui Al Capone producea circa 100 de milioane de dolari. Ajustând rata inflaţiei, în ziua de azi acea sumă ar valora în jur de 1,5 miliarde de dolari.

Camioanele erau încărcate cu băuturi alcoolice produse în distileriile clandestine din apropierea oraşului şi aveau ca destinaţie sutele de baruri ilegale care răsăriseră în Chicago, tocmai ca un efect al Prohibiţiei.

O practică foarte des întâlnită era deturnarea, prin forţă, a unor încărcături de alcool aparţinând bandelor rivale. Acesta era motiv de război, rezultând lupte de stradă violente, care se soldau cu morţi de o parte şi de alta. Acest climat de o violenţă extremă a conferit oraşului Chicago o tristă faimă în perioada anilor 20’ – 30’ şi i-a adus porecla de Oraş al Gangsterilor.

Una dintre cele mai sângeroase operaţiuni comandate de Al Capone a fost celebrul “Masacru de Sfântul Valentin”, aşa cum avea să îl numească presa acelor vremuri.

Al Capone a pus la punct o metodă de a se răzbuna pe North Side, o bandă rivală condusă de către Bugs Moran. Acesta din urmă era o altă figură celebră în rândul gangsterilor acelor vremuri.

În dimineaţa zilei de 14 februarie 1929, câţiva membri ai grupării lui Al Capone s-au deghizat în poliţişti şi au descins într-un depozit de pe teritoriul controlat de către Bugs Moran, sub pretextul unei razii. În interior se aflau şapte membri ai grupării rivale, care au fost scoşi afară şi puşi să se alinieze în faţa unui zid. Crezând că este vorba despre o razie, ca oricare alta din multele de care avuseseră parte până atunci, gangsterii s-au supus fără grijă indicaţiilor “poliţiştilor”. Dar, după ce toţi şapte au fost aliniaţi, au apărut alţi câţiva membri ai grupării lui Capone, înarmaţi, secerându-i pe cei şapte cu sute de gloanţe. Adversarii nu au apucat să se apere în vreun fel.

Ziarele vremii au publicat pe prima pagina fotografii de la faţa locului. Cele şapte cadavrei au fost ilustrate, fiind ciuruite de gloanţe şi prăbuşite într-o baltă de sânge.

Publicul american a fost oripilat, moment în care s-a întors împotriva lui Al Capone. Acesta a devenit inamicul public numărul unu, de care autorităţile trebuiau să scape cu orice preţ.

#5. Acte de caritate

Până la acel moment, Capone nu era apreciat doar pentru faptul că punea la dispoziţia localnicilor băuturi alcoolice şi locaţii pentru jocuri de noroc. Gangsterul făcea şi acte de caritate, prin care atrăgea simpatia oamenilor.

Astfel, Al Capone a deschis o bucătărie în timpul Marii Crize Economice, în care oferea celor fără loc de muncă supă gratuită, dar şi cafea şi gogoşi.

Ziarele îi făceau reclamă, iar oamenii îl apreciau, spuând că Al Capone face mai multe pentru popor decât guvernul american. Gangsterul a cheltuit în jur de 12.000 de dolari în ultimele săptămâni ale anului 1930, servind circa 120.000 de supe celor nevoiaşi.

#6. Fratele lui Al Capone era agent federal

În timp ce Al Capone îşi câştiga banii din acte de violenţă şi încălcări repetate ale legilor, fratele său era în tabăra adversă.

James Vincenzo Capone, fratele mai mare al lui Al, a părăsit oraşul New York încă din adolescenţă. Acesta şi-a schimbat numele în Richard James Hart şi a început să muncească. Bărbatul a devenit agent federal al Prohibiţiei, lucrând în statul Nebraska, fără a ţine legătura cu infamul său frate.

#7. Elliot Ness

În acele vremuri, o mare parte dintre funcţionarii publici şi instituţiile statului era corupte. Grupările mafiote îşi desfăşurau activităţile ilicite fără mari bătăi de cap.

O primă decizie în încercarea de anihilare a infracţionalităţii a fost însărcinarea lui Eliot Ness, agent al Biroului Prohibitiei, să ajute oraşul Chicago la capturarea temutului gangster Al Capone. Acesta a devenit conducătorul unui grup format din 11 agenti, incoruptibili, curajoşi şi bine pregătiţi. Acest grup era supranumit “The Untouchables” (ceea ce înseamnă „de neatins”, însă sintagma a fost tradusă prin „Incoruptibilii”).

Un alt lucru care a contribuit decisiv la destrămarea imperiului condus de Capone a fost propunerea de abolire a legii Prohibiţiei. Această decizie i-a lăsat pe gangsterii implicaţi în contrabanda cu alcool fără principala lor sursa de venit.

#8. Al Capone a fost condamnat pentru evaziune fiscală

Deşi a comis crime oribile, iar toată lumea cunoştea adevărata faţă a celui poreclit Scarface, lipseau dovezile. Arestarea lui Capone reprezenta o problemă, iar agenţii federali nu reuşeau să obţină dovezi concrete cu privire la orice tip de infracţiune comisă vreodată de către marele gangster.

Echipa lui Elliot Ness a reuşit să ia legatura cu un anume Eddie O’Hare, un agent de pariuri angajat de către Al Capone pentru a-l sfătui cu privire la cursele de cai şi de câini. Acesta a colaborat cu agenţii federali, pe care i-a îndrumat spre locul în care puteau să găsească rapoartele financiare ale diferitelor activităţi, aşa-zise legale, ale lui Capone.

Astfel, deşi Capone şi-a creat un adevărat imperiu prin crime, prostituţie, taxe de protecţie şi contrabandă cu alcool, singura infracţiune care putea fi dovedită a fost evaziunea fiscală.

A urmat un proces lung si greoi, pe parcursul căruia Al Capone a încercat să mituiască şi să intimideze juraţii. Aceste încercări au fost demascate la timp de către oamenii lui Eliot Ness. Juriul a fost ales de către judecător, fiind greu să se găsească oameni dornici să declare împotriva gangsterului.

În data de 24 noiembrie 1931, Al Capone a fost condamnat la 11 ani de închisoare, pentru evaziune fiscală. Prejudiciul cauzat statului a fost calculat la 215.000 de dolari. Asta ar însemna în prezent în jur de 4 milioane de dolari, o sumă infimă având în vedere veniturile ilicite ale Chicago Outfit.^[sursa]

#9. Închis la Alcatraz

Capone a executat prima parte a pedepsei la penitenciarul federal din Atlanta.

Ulterior, gangsterul a fost transferat în celebra închisoare Alcatraz, fiind unul dintre primii condamnaţi care şi-au ispăşit pedeapsa pe Stâncă.

Dacă la închisoarea din Atlanta, unde fusese închis până a fi transferat, avea un stil de viaţă luxos, datorat faimei şi banilor săi, lucrurile s-au schimbat când Al Capone a ajuns la Alcatraz. Aici trebuia să se supună regulilor sau să suporte carcera.

Mai mult decât atât, în vremurile sale de glorie din Chicago, Al Capone a contractat sifilisul. Cel mai probabil în urma unui contact neprotejat cu o prostituată. Din orgoliu, gangsterul a refuzat tratamentul, iar boala s-a agravat.

În perioada petrecută la Alcatraz, Capone a dezvoltat simptome de neurosifilis, inclusiv un început de demenţă.

La începutul anului 1939, Al Capone a fost transferat de la Alcatraz la un spital-penitenciar din apropiere de Los Angeles. În luna noiembrie a aceluiaşi an, gangsterul a fost transferat la un penitenciar din Pennsylvania. De acolo a şi fost eliberat pe 16 noiembrie 1939, din motive medicale.

#10. Moartea lui Al Capone

După eliberare, Capone a fost tratat cu un medicament proaspăt descoperit, numit penicilină. Cu toate acestea, starea sa fizică, dar şi cea mentală au continuat să se înrăutăţească.

Al Capone nu mai era gangsterul nemilos care înspământase oraşul Chicago şi întreaga ţară. Acum era slăbit, bolnav, doborât de sifilisul care i-a afectat puternic sistemul nervos.

Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut la locuinţa sa din Miami, Florida. În data de 25 ianuarie 1947, la vârsta de 48 de ani, Al Capone a murit în urma unui stop cardiac, fiind înconjurat de familie. Trupul său a fost transportat în Chicago o săptâmână mai târziu, unde a avut loc o ceremonie de înmormântare restrânsă.

Deşi au trecut peste şapte decenii de la moartea sa, amintirea lui Al Capone, una plină de teroare, cruzime şi crime, trăieşte încă în numeroasele articole, cărţi şi filme inspirate din viaţa temutului gangster.