Apare Maria Magdalena în Cina cea de Taină a lui Leonardo Da Vinci?

Apare Maria Magdalena în „Cina cea de Taină”? Această întrebare a generat numeroase controverse de-a lungul timpului, iar misterul nu a fost încă pe deplin elucidat.

„Cina cea de Taină” este una dintre cele mai faimoase și fascinante capodopere ale marelui pictor renascentist Leonardo da Vinci, fiind în același timp și sursa multor legende și controverse. Una dintre acestea se concentrează asupra identității figurii așezate la masă, în dreapta lui Hristos. Este aceasta Sfântul Ioan sau Maria Magdalena?

Istoria picturii „Cina cea de Taină”

Deși există numeroase reproduceri ale acestei picturi, originalul picturii „Cina cea de Taină” este o frescă monumentală. Realizată între anii 1495 și 1498, lucrarea măsoară 4,6 x 8,8 metri și acoperă un întreg perete al refectoriului (sala de mese) din Mănăstirea Santa Maria delle Grazie din Milano, Italia.

Pictura a fost comandată de Ludovico Sforza, ducele de Milano și patronul lui Da Vinci timp de aproape 18 ani (1482-1499). Leonardo, mereu inventiv, a experimentat cu materiale noi pentru această frescă. În loc să folosească tempera pe tencuială umedă – tehnica tradițională și de succes pentru fresce – el a ales să picteze pe tencuială uscată, ceea ce i-a permis să folosească o paletă mai variată de culori.

Din păcate, această tehnică s-a dovedit a fi instabilă, iar frescele au început să se deterioreze aproape imediat. De atunci, mai multe restaurări au încercat să salveze capodopera lui Leonardo.^[sursa]

Compoziție și inovație în arta religioasă

„Cina cea de Taină” este interpretarea vizuală realizată de către Leonardo da Vinci a unui eveniment descris în toate cele patru Evanghelii ale Noului Testament. Acestea relatează că, în seara dinaintea trădării sale de către unul dintre ucenici, Hristos i-a adunat pe toți la masă și le-a spus că știe ce va urma (că va fi arestat și executat). În acel moment, El le-a spălat picioarele, un gest simbolic care indica egalitatea tuturor în fața lui Dumnezeu.

În timpul cinei, Hristos le-a dat ucenicilor instrucțiuni precise despre cum să își amintească de El în viitor, folosind metafora mâncării și băuturii. Aceasta este considerată de creștini drept prima celebrare a Euharistiei, un ritual care continuă și în zilele noastre.

Această scenă biblică fusese reprezentată de mulți artiști înaintea lui Leonardo, dar în „Cina cea de Taină”, discipolii sunt surprinși exprimând emoții umane puternice și identificabile. Leonardo îi înfățișează nu doar ca pe niște figuri sfinte, ci ca pe niște oameni care reacționează uman în fața unei revelații cutremurătoare.

În plus, perspectiva tehnică a picturii „Cina cea de Taină” este realizată astfel încât fiecare element al compoziției îndreaptă privirea spectatorului direct către centrul tabloului, capul lui Hristos. Aceasta este considerată una dintre cele mai reușite utilizări ale perspectivei într-un singur punct din istoria artei.

Emoții în pictură

„Cina cea de Taină” surprinde un moment specific în timp: primele câteva secunde după ce Hristos le-a spus apostolilor săi că unul dintre ei îl va trăda înainte de răsăritul Soarelui. Cei 12 bărbați sunt reprezentați în grupuri de câte trei, fiecare reacționând la această veste cu diferite grade de groază, furie și șoc.

Privind de la stânga la dreapta:

• Bartolomeu, Iacob cel Tânăr și Andrei formează primul grup de trei. Toți sunt vizibil îngroziți, Andrei ridicând mâinile într-un gest de respingere;
• Următorul grup îi include pe Iuda, Petru și Ioan. Fața lui Iuda este în umbră, iar el ține în mână o pungă mică, probabil conținând cele 30 de monede de argint primite pentru trădare. Petru este furios, iar Ioan, cu trăsături delicate, aproape feminine, pare pe punctul de a leșina;
• Hristos se află în centru, calmul din mijlocul furtunii;
• Toma, Iacob cel Mare și Filip formează următorul grup: Toma este clar agitat, Iacob cel Mare este uluit, iar Filip pare să ceară clarificări;
• În final, Matei, Tadeu și Simon alcătuiesc ultimul grup de trei. Matei și Tadeu sunt întorși spre Simon, căutând explicații, dar gesturile lor indică faptul că își îndreaptă atenția și spre Hristos.

Apare Maria Magdalena în Cina cea de Taină?

În „Cina cea de Taină”, figura aflată la dreapta lui Hristos nu are un gen ușor de identificat. Nu este cheală, nu poartă barbă sau alte trăsături asociate în mod tradițional cu „masculinitatea”. De fapt, trăsăturile sale par feminine.

Din această cauză, unii, precum romancierul Dan Brown în „Codul lui Da Vinci”, au speculat că Da Vinci nu l-a reprezentat pe Ioan, ci pe Maria Magdalena. Totuși, există trei motive solide pentru care Leonardo probabil nu o reprezenta pe Maria Magdalena în această frescă.

1. Maria Magdalena nu a fost prezentă la Cina cea de Taină

Deși Maria Magdalena a avut un rol important în Noul Testament, ea nu este menționată printre cei prezenți la masa Cinei celei de Taină în niciuna dintre cele patru Evanghelii. Rolul ei în acele momente este descris ca fiind unul secundar.

Conform relatărilor biblice, Maria Magdalena era implicată în alte acte de devoțiune, cum ar fi ștergerea picioarelor lui Hristos, însă nu a fost unul dintre cei care au stat la masă cu El. În contrast, Ioan este clar descris ca fiind unul dintre cei care au participat efectiv la Cină.

2. Ar fi fost o erezie flagrantă pentru Da Vinci să o picteze pe Maria Magdalena în „Cina cea de Taină”

La sfârșitul secolului al XV-lea, Biserica Catolică nu era un loc de toleranță pentru idei religioase neconvenționale sau divergente. Inchiziția, care își avea originile în Franța la sfârșitul secolului al XII-lea, era încă activă și chiar se intensificase în anumite regiuni. Inchiziția Spaniolă a început în anul 1478, iar la 50 de ani după finalizarea frescei „Cina cea de Taină”, Papa Paul al III-lea a înființat Congregația Sfântului Oficiu al Inchiziției în Roma.

O altă personalitate notabilă a Renașterii, Galileo Galilei, avea să fie condamnat de acest oficiu în anul 1633 pentru vederile sale științifice, care contraveneau învățăturilor Bisericii.

Deși Leonardo da Vinci era un inovator și un om de știință avangardist, ar fi fost extrem de imprudent din partea sa să sfideze dogma religioasă a timpului său, riscând astfel să își ofenseze nu doar angajatorul, ducele de Milano, dar și pe Papa. O astfel de reprezentare ar fi fost văzută ca o erezie și ar fi putut avea consecințe grave pentru artist.

3. Leonardo era cunoscut pentru faptul că picta bărbați cu trăsături feminine

De-a lungul timpului, au existat multe speculații cu privire la orientarea sexuală a lui Leonardo da Vinci, însă dincolo de aceste controverse, ceea ce este cert este că artistul era fascinat de anatomia masculină și avea o preferință pentru portretizarea bărbaților frumoși. În caietele sale, Leonardo a desenat numeroși tineri cu trăsături delicate: păr lung și creț, ochi coborâți și pleoape grele, trăsături care denotă o sensibilitate efeminată. Unele dintre aceste figuri masculine seamănă izbitor cu portretul lui Ioan din „Cina cea de Taină”.

Pe baza acestor observații, este evident că figura alături de Hristos în frescă este apostolul Ioan, și nu Maria Magdalena. Romanul „Codul lui Da Vinci” al lui Dan Brown este cu siguranță captivant și stimulează imaginația. Totuși, trebuie subliniat că acesta este o operă de ficțiune, o narațiune creativă construită pe un fundal istoric care se îndepărtează semnificativ de faptele reale.