Arheologii au descoperit un șanț antic masiv în Ierusalim, rezolvând un mister vechi de 3.800 de ani

Arheologii au descoperit un șanț antic masiv în Ierusalim, care a fortificat cândva orașul antic. Această descoperire semnificativă, situată în parcarea Givati din Parcul Național al Zidurilor Ierusalimului, rezolvă un mister arheologic de lungă durată.

Șanțul masiv, care are cel puțin 9 metri adâncime și 30 de metri lățime, separa Orașul lui David de Muntele Templului. Șanțul a fost creat inițial pentru a proteja orașul, în special flancul său nordic, care era singurul punct vulnerabil în apărarea Orașului lui David. Dimensiunile uriașe ale șanțului și abilitățile inginerești necesare pentru construcția sa evidențiază puterea și capacitățile vechilor conducători ai Ierusalimului.

De ce a fost construit un șanț antic masiv în Ierusalim

„Crearea șanțului a fost o operațiune monumentală, pe scară largă, menită să schimbe și să modifice topografia naturală pentru a demonstra puterea conducătorilor Ierusalimului celor care intrau pe porțile sale.”, a declarat profesorul Yuval Gadot de la Universitatea Tel Aviv. Șanțul servea drept barieră formidabilă, împărțind Orașul lui David în două părți distincte: zona rezidențială din sud și orașul de sus, care adăpostea palatul și templul.^[sursa]

Această descoperire i-a determinat pe arheologi să reexamineze rapoartele de excavare din trecut, în special cele ale arheologului britanic Kathleen Kenyon, care a efectuat săpături în Orașul lui David în anii 1960. Prof. Gadot a explicat: „A devenit clar pentru noi că Kenyon a observat că stânca naturală înclină spre nord într-un loc în care ar fi trebuit să se ridice. Ea a crezut că este o vale naturală, dar acum se dovedește că a descoperit continuarea șanțului, săpat spre vest”.

Conexiunea dintre aceste două secțiuni creează un șanț care se întinde pe cel puțin 70 de metri de la vest la est. Această descoperire se aliniază cu referințele biblice la topografia orașului, cum ar fi Ofelul și Millo. În prima Carte a Regilor (11:27), regele Solomon este menționat în timp ce construiește Millo și închide breșa din zidul Orașului lui David.

Deși data exactă la care a fost săpat șanțul rămâne neconcludentă, dovezile sugerează că activități semnificative de construcție și extracție în Ierusalim datează din Epoca Bronzului Mijlociu, cu aproximativ 3.800 de ani în urmă.

„Dacă șanțul a fost tăiat în această perioadă, atunci a fost menit să protejeze orașul dinspre nord – singurul punct slab al versantului Orașului lui David. Oricum ar fi, suntem încrezători că a fost folosit în timpul Primului Templu și al Regatului lui Iuda (secolul al IX-lea î.Hr.), astfel încât a creat un tampon clar între orașul rezidențial din sud și orașul de sus din nord.”, a explicat Dr. Yiftah Shalev de la Autoritatea Israeliană pentru Antichități (AIA).

Descoperirea șanțului subliniază, de asemenea, capacitățile impresionante de inginerie ale locuitorilor Ierusalimului antic. Eli Escusido, director al AIA, a declarat: „Când te afli la baza acestei săpături uriașe, înconjurat de ziduri uriașe săpate, este imposibil să nu fii cuprins de uimire și apreciere pentru acei oameni antici care, în urmă cu aproximativ 3.800 de ani, mutau literalmente munții și dealurile.”