Arheologii au descoperit zeci de schelete sub Turnul Londrei, inclusiv victime ale Ciumei Negre

Prima săpătură arheologică majoră din ultima perioadă la Turnul Londrei a scos la iveală o istorie ascunsă, de la o groapă comună a victimelor Ciumei Negre la morminte extravagante din secolul al XII-lea.

---

Pe scurt:

• Peste 20 de schelete au fost descoperite în timpul primei excavații efectuate în ultimii 25 de ani la faimosul Turn al Londrei;
• Descoperirile variază de la o groapă comună din secolul al XIV-lea, din timpul pandemiei de Ciumă Neagră, la trei oseminte din secolele XII-XIII, îngropate în sicrie individuale;
• Analiza rămășițelor dezvăluie detalii fascinante despre viața, dieta și originile locuitorilor medievali ai fortăreței.

---

O excavație rară în perimetrul celebrului Turn al Londrei — prima de acest fel într-o generație — a scos la lumină rămășițele a două persoane care au trăit în jurul anului 1500. Pe măsură ce arheologii au săpat mai adânc, au descoperit aproximativ 20 de morminte, inclusiv o groapă comună care datează, cel mai probabil, din timpul „Morții Negre” din 1348.

„Realizarea acestor două săpături ne-a oferit o oportunitate unică de a ne îmbunătăți înțelegerea evoluției Capelei Saint Peter ad Vincula și a clădirilor care au existat înaintea ei”, a declarat Alfred Hawkins, curator la Historic Royal Palaces, organizația care administrează Turnul.

Zeci de schelete sub Turnul Londrei: istoria ascunsă a capelei

Totul a început în 2019, cu o săpătură de testare pentru instalarea unui nou lift la capela regală Sfântul Petru ad Vincula. Atunci, arheologii au descoperit primele două schelete. Săpături ulterioare, efectuate în exteriorul capelei la o adâncime de 3 metri, au dezvăluit o istorie mult mai complexă: de la groapa comună din secolul al XIV-lea până la trei schelete din secolul al XII-lea sau începutul secolului al XIII-lea, îngropate în sicrie — un lux neobișnuit pentru acea perioadă.

Jane Sidell, inspector principal la Historic England, a afirmat că echipa începe deja să înțeleagă locuitorii Turnului într-un mod complet nou. „Acesta este doar vârful aisbergului. Mai sunt atât de multe de aflat prin analize suplimentare despre oamenii și clădirile unuia dintre cele mai evocatoare monumente istorice din Anglia.”, a precizat ea într-un comunicat.

Turnul Londrei a fost construit lângă râul Tamisa în anii 1070 ca palat regal, dar a funcționat și ca închisoare pentru deținuți de rang înalt (inclusiv regele Henric al VI-lea) și a găzduit Monetăria Regală. Se pare, însă, că pe teritoriul său a existat aproape dintotdeauna o capelă.

Biserica actuală, ridicată în anul 1520, a înlocuit o construcție din 1287 a regelui Edward I, distrusă de un incendiu. Un strat de piatră descoperit recent ar putea face parte dintr-o structură și mai veche, din 1240, ridicată sub domnia lui Henric al III-lea, ceea ce demonstrează prezența unei capele chiar înainte de 1287.

Deoarece capela actuală se află pe fundațiile celor anterioare, existența mormintelor nu este surprinzătoare. Mormintele mai vechi ar fi putut fi săpate chiar în interiorul capelelor demult dispărute. „De obicei, dacă erai îngropat mai aproape de biserică, erai mai important. Dacă erai în interiorul bisericii, erai mult, mult mai important, iar dacă erai sub altar, erai cea mai importantă persoană”, a explicat Hawkins pentru National Geographic.

Analiza osemintelor aduce la viață poveștile victimelor

Deși aici sunt îngropate trei regine și doi sfinți catolici, identitatea noilor schelete ar putea rescrie istoria medievală a sitului.

„Noile săpături oferă ocazia de a transforma înțelegerea noastră asupra comunității din Turn. Munca noastră utilizează o tehnică biomoleculară, analiza izotopică, ce ne oferă informații despre sănătatea, dieta și mobilitatea din trecut, toate dintr-un mic fragment de dinte. Această metodă are un potențial fără precedent pentru a reconstitui experiențele oamenilor care au trăit și au murit la Turn.”, a declarat Katie Faillace de la Universitatea din Cardiff.

Analiza primelor două schelete a început deja să contureze o imagine. Richard Madgwick, arheolog la Universitatea din Cardiff, a declarat pentru National Geographic că unul dintre schelete aparținea probabil unei femei de vârstă mijlocie, decedată între 1480 și 1550. Indiciile sugerează că ar fi trăit o perioadă în Țara Galilor și avea o dietă bogată în zahăr, un ingredient de lux la acea vreme.

Al doilea schelet este al unui bărbat mai tânăr, care a murit în aceeași perioadă. Rămășițele sale indică o viață plină de stres, petrecută probabil la nord de Londra, iar dieta sa era mult mai puțin exotică.

Pe lângă rămășițele umane, echipa a găsit un giulgiu rar din secolele XII-XIII (țesăturile rareori supraviețuiesc atât de mult), bijuterii, fragmente de vitralii și vase de tămâie din perioada 1150-1250, care încă mai conțineau cărbune.

„În acest moment, avem aceste două biografii minunate. Ele sugerează o mișcare dinamică a oamenilor și traiectorii de viață diverse, dar va fi cu adevărat interesant să vedem dacă am ales două anomalii sau dacă vom descoperi o gamă mult mai largă de stiluri de viață printre cei îngropați aici.”, a spus Madgwick.

Pentru arheologii de la fața locului, fiecare strat de pământ îndepărtat nu era o sarcină tehnică aşa cum au avut zeci de-a lungul timpului, ci o incursiune în timp. Momentul în care mistria atinge cu un sunet înfundat nu piatră, ci os vechi de secole, este unul încărcat de adrenalină și un profund sentiment de responsabilitate. Un lucru e cert: astfel de descoperiri nu sunt simple artefacte, ci poveștile tăcute ale unor oameni.

Importanţa descoperirii

Descoperirea acestor schelete sub Turnul Londrei are o rezonanță specială în lumea post-pandemică de astăzi. Ni se amintește brutal că, indiferent de epocă, comunitățile umane s-au confruntat cu frica de boală și cu realitatea pierderii colective. Zidurile Turnului nu protejau doar de invadatori, ci erau și martore tăcute la tragediile umane care nu țin cont de statut social.

Mai mult decât o simplă închisoare pentru regi și regine, aceste schelete transformă Turnul Londrei într-o comunitate vie și complexă. Aflăm că aici au trăit, au muncit și au murit nu doar nobili, ci și soldați, servitori, meșteșugari și familiile lor. Fiecare os este o piesă dintr-un puzzle uriaș care ne arată o imagine mult mai completă și mai umană a unuia dintre cele mai faimoase locuri din lume.