Astronomii au descoperit o gaură neagră care înghite un Soare pe zi. Ce dimensiune are şi unde se află

Astronomii au identificat o gaură neagră care înghite un Soare pe zi, în inima celui mai luminos quasar observat vreodată, conform unui studiu publicat recent.

„Am descoperit gaura neagră cu cea mai rapidă creştere până în prezent. Are o masă de 17 miliarde de sori şi «manâncă» puţin mai mult de un Soare pe zi.”, a explicat Christian Wolf, astronom la Universitatea Naţională Australiană (ANU) şi autor principal al studiului, potrivit unui comunicat al Observatorului European de Sud (ESO).^[sursa]

Cât de mare este această gaură neagră care înghite un Soare pe zi

Invizibilă prin definiţie, o gaură neagră supermasivă luminează prin activitatea sa centrul galaxiei în care se află. Acest nucleu este numit quasar, iar cel observat de Very Large Telescope al ESO (VLT, situat în Chile) este „cel mai luminos obiect din Universul cunoscut”, a afirmat Christian Wolf.

Lumina sa a avut nevoie de 12 miliarde de ani pentru a ajunge la instrumentele VLT, ceea ce face posibilă datarea existenţei sale în epoca timpurie a Universului – cu o vârstă de 13,8 miliarde de ani.

Lumina lui J0529-4351, aşa cum a fost numită uriaşa gaură neagră, a fost detectată în anii ’80, aminteşte studiul menţionat. Dar o analiză automată a datelor colectate de satelitul Gaia, care cartografiază galaxia, a comparat-o cu o stea foarte luminoasă.

Cercetătorii care au folosit Observatorul Siding Spring, din Australia, apoi instrumentul X-shooter al VLT, au identificat-o anul trecut ca fiind într-adevăr un quasar.

Gaura neagră supermasivă atrage o cantitate colosală de materie şi emite o lumină echivalentă cu cea a peste 500 de miliarde de sori, potrivit comunicatului ESO.

Având în vedere masa găurii negre, aceasta este foarte aproape de o limită cunoscută sub numele de limita Eddington. Aceasta este rata maximă stabilă la care o gaură neagră se poate alimenta.

O gaură neagră poate suferi pentru scurt timp o super-mărire de tip Eddington, dar la aceste rate, materialul începe să strălucească atât de puternic încât presiunea radiației va îndepărta materialul din jurul găurii negre până când va ieși din raza gravitațională.

Existenţa unui obiect atât de masiv şi luminos în Universul timpuriu „este dificil de explicat”, după cum arată studiul, care aminteşte de descoperirea unor quasari similari în ultimii ani. Existenţa lor presupune de fiecare dată creşterea rapidă a unei găuri negre supermasive, pe care teoria are încă dificultăţi să o descrie.

Se presupune că o gaură neagră apare în urma exploziei unei stele la sfârşitul vieţii sale şi al cărei nucleu se prăbuşeşte în sine. Poate creşte hrănindu-se cu materia înconjurătoare, atrasă de câmpul său gravitaţional.

În prezent, oamenii de ştiinţă analizează procesul prin care o gaură neagră devine supermasivă într-un timp relativ scurt în Universul timpuriu. Deși astfel de exemple extreme sunt rare, Christian Wolf și colegii săi cred că există mai multe, care așteaptă să fie descoperite, în minunatul şi vastul Univers.