Au existat Romeo și Julieta în realitate sau provin din imaginația lui Shakespeare?

Povestea lor este arhicunoscută, iar orice romantic a suspinat la un moment dat gândindu-se la ei. Însă v-ați întrebat vreodată dacă au existat Romeo și Julieta în realitate sau reprezintă în totalitate produsul imaginației lui William Shakespeare?

Nemuritoarea tragedie a lui William Shakespeare, „Romeo și Julieta”, a văzut lumina tiparului pentru prima dată în anul 1597. Chiar din prolog, celebrul dramaturg ne transpune într-o poveste cutremurătoare despre „doi îndrăgostiți, născuți sub o stea nefastă, [care] își curmă viața” din pricina unei „uri străvechi” dintre familiile lor.

Este o narațiune fascinantă despre o iubire interzisă, care continuă să fie una dintre cele mai populare piese ale Bardului, inspirând nenumărate adaptări pentru scenă și ecran. În centrul poveștii se află Romeo și Julieta – două personaje care au rămas până astăzi piloni ai culturii populare. Însă dincolo de ficțiune, au existat oare în realitate acești tineri îndrăgostiți?^[sursa]

Urme ale familiilor Capulet și Montague în istoria Veronei

Deși consensul istoricilor este că Julieta Capulet și Romeo Montague sunt creații fictive, este foarte posibil ca familiile lor rivale să aibă rădăcini în realitatea istorică a Veronei, orașul italian ales de Shakespeare drept scenă pentru faimoasa sa tragedie. Astăzi, vizitatorii care se plimbă pe străzile Veronei pot păși în repere care, se spune, ar fi aprins imaginația dramaturgului și a predecesorilor săi. Printre acestea se numără două reședințe considerate a fi fost casele familiilor Montague și Capulet, precum și mormântul Julietei, amplasat într-o mănăstire franciscană la periferia orașului.

Autenticitatea acestor locuri este, însă, subiect de dezbatere. Deși mănăstirea corespunde locației din actul final al piesei, mormântul este mai degrabă o reprezentare simbolică, un omagiu adus locului de veci al personajului fictiv. La fel, locul cunoscut astăzi drept Casa Julietei (La Casa di Giulietta) este o clădire din secolul al XIII-lea ce a aparținut familiei Dal Cappello (un nume asemănător cu Cappelletti), despre care unii istorici cred că a stat la baza familiei Capulet.

Adevărata sursă de inspirație pentru numele celor două „case” pare să vină, însă, din „Divina Comedie” a lui Dante Alighieri, poemul epic italian de la începutul secolului al XIV-lea. Opera lui Dante este unul dintre primele texte care menționează familiile Montecchi și Cappelletti (echivalentele italiene pentru Montague și Capulet), care, în realitatea secolului al XIII-lea, erau facțiuni politice rivale.

Pe firul poveștii: cum au apărut personajele

Cheia înțelegerii operei shakespeariene stă în recunoașterea geniului său de a prelua narațiuni existente și de a le remodela magistral pentru scenă. Originile numelor Romeo și Julieta ne poartă, de asemenea, înapoi în Italia, la scriitorul Luigi Da Porto. Povestea sa, „Giulietta e Romeo”, publicată în anul 1531 în volumul Historia novellamente ritrovata di due nobili amanti (O istorie recent descoperită a doi iubiți nobili), s-a bucurat de o imensă popularitate în Europa cu mult înainte ca Shakespeare să-și scrie piesa.

La rândul său, Da Porto nu a creat povestea de la zero. Acesta s-a inspirat din opera poetului italian din secolul al XV-lea, Masuccio Salernitano, care a inclus o poveste de dragoste tragică similară în colecția sa de 50 de nuvele, „Il Novellino” (1476). Narațiunea sa despre Mariotto și Gianozza din Siena (un oraș la aproximativ 320 km de Verona) este considerată cea mai veche versiune cunoscută a poveștii lui Romeo și Julieta. Versiunea lui Salernitano conține elemente familiare, precum căsătoria secretă și poțiunea adormitoare, însă multe detalii diferă, iar cei doi îndrăgostiți își găsesc sfârșitul în moduri distincte față de versiunea consacrată de Shakespeare.

Au existat Romeo și Julieta în realitate? O temă veche cât lumea

Arhetipul îndrăgostiților predestinați pieirii nu este o invenție a lui Shakespeare, ci o temă narativă aproape la fel de veche ca arta povestirii. Cea mai veche versiune a acestei intrigi care a supraviețuit timpului se găsește în „Metamorfozele” lui Ovidiu, publicate în anul 8 e.n. Chiar și poetul roman, însă, s-a inspirat din mituri mai vechi.

În povestea sa, Pyramus și Thisbe sunt doi îndrăgostiți babilonieni cărora părinții le interzic iubirea. Când se furișează să se întâlnească, Thisbe este speriată de o leoaică și fuge, lăsându-și în urmă vălul. Găsind vălul, Pyramus crede că iubita lui a fost ucisă și se sinucide cu propria sabie. La scurt timp, Thisbe descoperă trupul neînsuflețit al lui Pyramus și își ia viața cu aceeași armă.

Cu toate acestea, firul care leagă povestea lui Ovidiu de „Romeo și Julieta” nu este unul direct. Shakespeare însuși face un omagiu acestei legende în piesa „Visul unei nopți de vară”, dar inspirația sa directă pentru „Romeo și Julieta” pare să fi venit dintr-un cumul de surse mai recente.

Cercetătorii consideră poemul narativ din anul 1562 al poetului englez Arthur Brooke, intitulat „The Tragical History of Romeus and Juliet”, drept sursa principală. Acest poem era, la rândul său, bazat pe o traducere în franceză a unei nuvele scrise de italianul Matteo Bandello și influențat de poemul epic „Troilus și Criseyde” al lui Geoffrey Chaucer. Piesa lui Shakespeare încorporează modificările aduse de Brooke versiunii lui Bandello, ceea ce întărește convingerea că poemul său a fost catalizatorul final pentru capodopera pe care o cunoaștem astăzi.

Curiozități despre Romeo și Julieta

• O capodoperă transformată, nu inventată. Shakespeare, un maestru al adaptării, a preluat nucleul poveștii dintr-un poem lung al lui Arthur Brooke. Însă intervenția sa a fost decisivă: dacă Brooke desfășura acțiunea pe parcursul a câteva luni și o prezenta ca pe o morală despre neascultarea părinților, Shakespeare a condensat totul într-un vârtej de evenimente de mai puțin de o săptămână, eliminând orice judecată și concentrându-se pe intensitatea tragică a iubirii celor doi eroi;
• Cel mai faimos citat, înțeles greșit. Replica Julietei „O, Romeo, Romeo, unde ești, Romeo?” este, probabil, una dintre cele mai cunoscute, dar și mai eronat interpretate replici din istoria teatrului. Întrebarea ei nu este despre locația fizică a iubitului ei. Cuvântul arhaic „wherefore” înseamnă „de ce”. Astfel, Julieta se lamentează, de fapt: „O, Romeo, Romeo, de ce ești tu Romeo?” – o întrebare existențială despre identitatea lui, despre numele Montague, singurul obstacol real în calea iubirii lor;
• Mitul scenei balconului. Deși imaginea lui Romeo sub balconul Julietei este iconică, ea este mai degrabă o construcție culturală ulterioară. În textul original, Shakespeare indică doar că Julieta apare „la fereastra ei, de sus” (at her window above). Conceptul de balcon nu este menționat, lăsând loc interpretării, însă tradiția scenică a imortalizat această imagine romantică;
• Prețul norocului în dragoste. În Verona, orașul-simbol al piesei, o statuie de bronz a Julietei, ridicată în anii ’70, a devenit un adevărat loc de pelerinaj. O superstiție locală spunea că atingerea sânului drept al statuii aduce noroc în dragoste. După decenii în care milioane de turiști plini de speranță au urmat acest ritual, statuia originală a suferit o uzură atât de mare încât a trebuit să fie înlocuită cu o replică pentru a fi conservată;
• O auto-ironie shakespeariană? Mulți critici literari cred că Shakespeare și-a parodiat subtil propria capodoperă în comedia „Visul unei nopți de vară”, scrisă cam în aceeași perioadă. Piesa în piesă, jucată de un grup de meșteșugari amatori la finalul comediei, prezintă povestea tragică și exagerat de dramatică a lui Pyramus și Thisbe, fiind considerată o trimitere ironică la iubirea intensă și la sfârșitul tragic al lui Romeo și al Julietei;
• Moștenirea lingvistică. Numele personajelor au depășit cu mult granițele scenei. Astăzi, cuvântul „Romeo” a intrat în vocabularul uzual ca sinonim pentru un bărbat romantic sau un cuceritor. Mai mult, „Romeo” și „Julieta” reprezintă literele „R” și „J” în alfabetul fonetic NATO, folosit în radiocomunicațiile militare și civile din întreaga lume.