Pe un versant al Înălțimilor Golan, în apropierea ruinelor orașului antic Hippos, un detector de metale a semnalat o prezență neașteptată. Pentru Edie Lipsman, momentul a fost incredibil. „Aparatul a înnebunit, nu-mi venea să cred – monedele de aur au început să apară una după alta”, a povestit ea. Descoperirea s-a dovedit a fi o comoară rară, ascunsă de aproape 1.400 de ani: un tezaur din aur pur și bijuterii din perioada bizantină.
Arheologii care investigau situl, cunoscut și sub numele de Sussita, au scos la lumină 97 de monede de aur și zeci de bijuterii, inclusiv cercei delicați, încrustați cu perle, pietre semiprețioase și sticlă. Rămășițe de țesătură agățate de unele monede sugerează că tezaurul a fost înfășurat cu grijă într-o bucată de pânză înainte de a fi îngropat.
„Este unul dintre cele mai mari cinci tezaure de aur din acea perioadă descoperite în regiune. Prezența bijuteriilor și a monedelor mici îl face mai interesant și mai important din punct de vedere numismatic. Este primul de acest fel descoperit până acum în Hippos.”, a explicat Michael Eisenberg, arheolog la Universitatea din Haifa și codirector al săpăturilor.
97 de monede de aur pur au ieșit la lumină după 1.400 de ani
Descoperirea de la Hippos este un exemplu perfect al modului în care arheologia modernă funcționează ca o simfonie a competențelor. Totul a pornit de la intuiția și tehnologia lui Edie Lipsman, detectoristul de metale, continuând cu analiza academică riguroasă a arheologului Michael Eisenberg și culminând cu expertiza de nișă a numismatului Danny Syon. Fiecare expert a adăugat o piesă esențială puzzle-ului, transformând un semnal audio într-o poveste istorică coerentă. Această colaborare subliniază că marile descoperiri sunt rareori opera unui singur om, ci rezultatul unei munci de echipă bine orchestrate.
Colecția de monede oferă o imagine clară asupra epocii, acoperind perioadele de domnie ale mai multor împărați, de la Iustinian I (518-527) până la primii ani ai lui Heraclius (610-613). Printre ele se numără solidi, monede mari cu un conținut ridicat de aur, semisse, care valorau jumătate de solidus, și tremisse, echivalentul unei treimi de solidus. „Când găsești monede și bijuterii vechi de aproape 1.400 de ani care arată ca noi, este o experiență rară”, adaugă Eisenberg.
O monedă tremissis s-a dovedit a fi deosebit de valoroasă pentru istorici. Bătută probabil în Cipru în anul 610, aceasta comemorează revolta generalului Heraclius cel Bătrân și a fiului său împotriva împăratului Phocas. Heraclius cel Tânăr a ieșit învingător, fondând dinastia Heracliană, care a domnit între 610 și 711. „Este o descoperire rară, care adaugă o dimensiune importantă înțelegerii noastre asupra istoriei politice și economice a perioadei”, a afirmat Danny Syon, expertul în numismatică al sitului.
Mai mult decât simple mijloace de plată, monedele din tezaur sunt veritabile capsule ale timpului și instrumente de propagandă. Efigiile împăraților, precum cea de pe rarul tremissis al lui Heraclius, nu erau simple portrete, ci declarații de putere, legitimitate și, în acest caz, de rebeliune. Pentru arheologi, analiza succesiunii acestor chipuri imperiale este ca citirea unui cod: le permite să dateze cu o precizie remarcabilă nu doar momentul îngropării comorii, ci și să simtă pulsul politic al unui imperiu aflat în plină transformare.
Povestea unui tezaur ascuns de teamă
Motivul pentru care comoara a fost îngropată devine evident atunci când privim contextul istoric. Secolul al VII-lea a fost o perioadă tumultuoasă pentru Hippos. În anul 614, armatele Imperiului Sasanid au invadat Palestina bizantină, forțând locuitorii orașelor creștine să-și ascundă averile. Regiunea a rămas un focar de conflict, bizantinii recucerind Ierusalimul 15 ani mai târziu, doar pentru a-l pierde din nou în fața armatelor musulmane în anul 636. În acest climat de haos, Hippos a intrat în declin, fiind abandonat definitiv după un cutremur devastator în 749.
„Prima jumătate a secolului al VII-lea conține cel mai mare număr de tezaure de urgență. Oamenii erau îngroziți și au lăsat în urmă relativ multe tezaure, în principal monede.”, notează Eisenberg.
În final, echipa de cercetători nu va analiza doar aur și pietre prețioase, ci va descifra povestea nerostită a unei comunități aflate sub presiune. Tezaurul de la Hippos transcende valoarea sa materială; el este o moștenire a fricii, a speranței și a dorinței de supraviețuire într-o lume haotică. Fiecare monedă și bijuterie este o legătură directă cu o viață din trecut, iar studierea lor nu doar că va rescrie un mic capitol al istoriei bizantine, ci ne amintește de fragilitatea patrimoniului cultural și de datoria noastră de a-l proteja pentru viitor. Interesul muzeelor, anticipat de Eisenberg, nu va fi doar pentru o comoară, ci pentru o fereastră rară către condiția umană de acum 1400 de ani.
