Pe măsură ce Arctica se încălzește, lacurile sale aparent liniștite ar putea elibera în atmosferă cantități de metan mult mai mari decât s-a estimat, accelerând și mai mult încălzirea globală. Un nou studiu dezvăluie o legătură directă și îngrijorătoare între temperaturile în creștere și producția acestui puternic gaz cu efect de seră.
Descoperirea este crucială, deoarece metanul are o capacitate de a capta căldura de peste 25 de ori mai mare decât dioxidul de carbon. Deși se știa că lacurile arctice sunt surse globale semnificative de metan, mecanismele exacte din spatele acestui fenomen au rămas neclare – până acum.
O echipă internațională, condusă de Marie Bulínová de la Universitatea Arctică din Norvegia (UiT), a analizat 10 lacuri din Svalbard și Scandinavia subarctică. Rezultatele, publicate în Journal of Geophysical Research: Biogeosciences, arată că lacurile mai productive – cele cu o abundență mai mare de alge, plante acvatice și vegetație terestră – generează considerabil mai mult metan.
„Am fost surprinși de cât de clară era legătura dintre productivitatea ecosistemului și producția de metan. Rezultatele noastre arată că un climat mai cald și mai umed crește productivitatea biologică în lacurile arctice, ceea ce, la rândul său, determină emisiile de metan din sedimentele acestora.”, a declarat Bulínová conform phys.org.
Lacurile din Arctica: un focar de activitate subacvatică
Cercetătorii au descoperit că cea mai mare parte a metanului este produsă în primii 10 centimetri de sediment de pe fundul lacurilor. În acest strat superficial, materia organică proaspătă, combinată cu o activitate microbiană intensă, creează condițiile perfecte pentru generarea gazului. De aici, metanul se poate difuza în apă și, în cele din urmă, poate ajunge în atmosferă.
Comparând datele cu cele de la peste 60 de lacuri din întreaga lume, echipa a observat că, deși fluxurile de metan dintr-un singur lac arctic sunt, în general, mai mici decât cele din zonele tropicale, impactul lor colectiv este semnificativ, având în vedere numărul imens de lacuri din peisajele nordice. În mod surprinzător, emisiile sunt similare cu cele din unele lacuri boreale.
„Unul dintre aspectele surprinzătoare ale acestei lucrări este cât de diferite sunt lacurile arctice între ele. Unele eliberează mult mai mult metan decât altele, în funcție de factori locali precum acoperirea vegetală sau compoziția sedimentelor.”, a explicat Bulínová.
Un viitor mai verde, dar mai cald
Folosind modele de învățare automată, studiul a confirmat că productivitatea ecosistemului, alături de temperatură și precipitații, sunt principalii factori care controlează emisiile de metan.
Această cercetare adaugă o piesă esențială în puzzle-ul climatic. Pe măsură ce Arctica devine mai caldă și sezonul de vegetație se prelungește, peisajele devin mai verzi, iar lacurile, mai productive. Acest lucru riscă să declanșeze o buclă de feedback periculoasă: mai multă căldură duce la mai multă viață în lacuri, care, la rândul său, produce mai mult metan, ducând la și mai multă căldură.
„Arctica se schimbă rapid și trebuie să înțelegem toate reacțiile implicate. Cercetările noastre sugerează că creșterea productivității ecosistemelor – un fenomen pe care l-am putea considera pozitiv – poate duce și la creșterea emisiilor de metan și la accelerarea încălzirii globale.”, a concluzionat Bulínová.
