Banii nu pot cumpăra dragostea, însă stabilitatea financiară pare să fie un factor cheie care îi face pe oamenii singuri mai deschiși și mai pregătiți să înceapă o relație, conform unei noi cercetări.
Un studiu publicat în Journal of Marriage and Family arată că persoanele singure cu venituri mai mari sunt mai predispuse nu doar să își dorească o relație, ci și să înceapă efectiv una. Psihologul Geoff MacDonald de la Universitatea din Toronto și Johanna Peetz de la Universitatea Carleton au analizat date de la peste 4.800 de persoane singure din Statele Unite și Germania, descoperind o legătură clară.
Banii nu pot cumpăra dragostea, dar o întrețin
În ambele țări, un venit mai mare a fost asociat cu o atitudine mai pozitivă față de viața de cuplu, un sentiment mai puternic de pregătire pentru o relație și o probabilitate crescută de a intra într-una.
„Cred că tinerii fac calcule raționale în condiții economice instabile. Oamenii înțeleg că nu se vor putea bucura de o relație dacă lucrează 80 de ore pe săptămână sau dacă nu sunt siguri unde vor locui anul viitor.”, explică MacDonald, profesor la departamentul de psihologie al Facultății de Arte și Științe.
Implicațiile acestor descoperiri depășesc sfera personală și ar putea informa politicile publice. Cercetarea subliniază modul în care securitatea financiară influențează decizii pe termen lung, precum parteneriatul și căsătoria – factori legați de probleme sociale mai largi, cum ar fi scăderea ratei natalității și accentuarea singurătății.
„Este posibil ca oamenii să nu dorească să facă pasul către un angajament serios până când nu au acea bază economică solidă”, adaugă MacDonald, conform phys.org.
Interesant este că, deși banii par să încurajeze căutarea unui partener, studiul nu a găsit nicio legătură între veniturile mai mari și satisfacția persoanelor cu viața de burlac. Cu alte cuvinte, banii nu îi fac pe cei singuri mai fericiți cu statutul lor.
MacDonald sugerează că acest paradox poate fi explicat prin teoria etapelor vieții. Un venit bun poate finanța o viață de celibatar mai plină de experiențe, dar, în același timp, poate semnala tranziția către o nouă fază a vieții, în care prezența unui partener devine necesară pentru împlinirea personală.
Deși studiul nu a inclus participanți din Canada, MacDonald consideră că rezultatele sunt, cel mai probabil, aplicabile și acolo, descriind cultura canadiană ca fiind undeva între cea americană și cea germană.
Cercetătorii recomandă ca studiile viitoare să exploreze și alți indicatori socioeconomici, precum rata șomajului, nivelul datoriilor personale și accesibilitatea locuințelor, pentru a înțelege pe deplin cum aceștia afectează disponibilitatea oamenilor de a forma relații de cuplu.
