O mare parte din istoria omenirii este ascunsă sub mările şi oceanele lumii. De la coastele Canadei până la marginile subacvatice ale Australiei, siturile scufundate din întreaga lume au oferit o mulțime de artefacte care permit arheologilor să înțeleagă mai bine unde au trăit oamenii din antichitate și cum au traversat, eventual, mările înșelătoare pentru a ajunge pe noi teritorii. Deşi poate părea surprinzător, navigatorii neolitici traversau Marea Mediterană cu scopuri precum comerţul, călătoriile sau migraţia, folosind bărci din lemn, foarte bine realizate.
Comunitățile de agricultori din Epoca de Piatră din Europa depindeau de mări pentru a călători, a face comerț și a comunica, în special atunci când s-au răspândit în jurul Mediteranei în timpul Neoliticului, între anii 10.000 și 7.000 î.Hr. Dar rămășițele iscusinței lor tehnologice au fost scufundate în lacuri și lagune sau îngropate în turbării umede, ceea ce le face greu de găsit.
Acum, o echipă de cercetători condusă de arheologul Juan Gibaja, de la Consiliul Național de Cercetare din Spania, a descris un cvintet de canoe dezgropate dintr-un sat neolitic de pe malul unui lac din apropierea Romei, Italia, care dezvăluie tehnicile sofisticate de construcție de bărci ale comunităților de navigatori din regiune.[sursa]
„Datarea directă a canoelor neolitice din La Marmotta arată că acestea sunt cele mai vechi din Marea Mediterană.”, au precizat cercetătorii într-un comunicat.
Așezarea neolitică de la Marmotta a fost descoperită de arheologi în anul 1989, scufundată la 8 metri sub suprafața lacului Bracciano, care este conectat la Marea Mediterană de râul Arrone.
Excavat între anii 1992 și 2006, și din nou în anul 2009, situl și părți din locuințele sale din lemn au fost excepțional conservate de noroi și apă, împreună cu o colecție enormă de unelte din lemn folosite pentru a țese textile, coșuri fibroase pentru transportul alimentelor și cinci canoe.
Navigatorii neolitici traversau Marea Mediterană cu bărci complexe
Aceste descoperiri arată că La Marmotta era o comunitate agricolă înfloritoare, care era probabil un centru important pentru comerț, având în vedere locația sa aproape de coasta mediteraneană. Noua analiză a celor cinci canoe realizată de Gibaja și colegii săi arată cum acest comerț ar fi putut fi posibil datorită abilităților sofisticate de prelucrare a lemnului și de construcție de nave ale locuitorilor orașului.
Canoele au fost construite din copaci scobiți, care au crescut cândva între anii 5700 și 5100 î.Hr. Măsurând o lungime estimată la 11 metri, una dintre bărci – care s-a întâmplat să fie realizată din stejar – a fost considerată a fi mult mai mare decât era necesar pentru a traversa Lacul Bracciano. Celelalte patru canoe nu erau cu mult mai mici, cu o lungime cuprinsă între peste 4 metri și 9,5 metri, două fiind făcute din arin, una din plop și una din fag, au constatat cercetătorii.
Canoele aveau, de asemenea, grinzi transversale pentru a consolida coca, iar într-un caz, au fost găsite trei obiecte în formă de T, asemănătoare unor cuie, inserate în peretele canoei la distanțe egale, de care ar fi putut fi fixate frânghii sau chiar o pânză.
„Trebuie să fi existat oameni care știau cum să aleagă cei mai buni copaci, cum să taie trunchiul și să îl scobească prin arderea mijlocului și cum să stabilizeze piroga cu întărituri transversale la baza ei sau poate prin utilizarea unor stâlpi laterali sau chiar a unor canoe paralele sub forma unui catamaran. Aceste strategii ar fi oferit mai multă siguranță și stabilitate, precum și o capacitate mai mare de transport de oameni, animale și bunuri.”, scriu cercetătorii în lucrarea publicată.[sursa]
Având în vedere asemănările acestor caracteristici cu tehnologiile nautice mai recente, cercetătorii suspectează că „multe dintre progresele majore în domeniul navigației au fost realizate în timpul neoliticului timpuriu” și că este posibil să existe mai multe ambarcațiuni păstrate mai adânc în noroiul lacului Bracciano. Se estimează că doar un sfert din sit a fost excavat până în prezent.
Cu toate acestea, motivele concrete care să explice de ce La Marmotta a fost brusc abandonat în jurul anului 5230 î.Hr. încă nu au fost descoperite de arheologi.
Cu atât de multe obiecte lăsate în urmă și bine conservate, înregistrările arheologice sugerează că oamenii au plecat în grabă, poate pentru că apele în creștere au inundat rapid orașul înainte ca rămășițele sale să se degradeze.
Abonaţi-vă la newsletter folosind butonul de mai jos, pentru a primi - periodic şi gratuit - o notificare pe adresa de email atunci când publicăm articole interesante: