Dacă te uiți la prognoza meteo pentru Marte astăzi, vei găsi un peisaj arid, înghețat și uscat. Totuși, rocile de argilă decolorată descoperite recent pe suprafața marțiană spun o poveste complet diferită, sugerând că Planeta Roșie a fost odinioară gazda unor precipitații abundente și a unor condiții tropicale, conform noilor observații ale misiunii Perseverance.
Un nou studiu asupra acestor roci neobișnuite indică faptul că Marte a fost cândva presărată cu zone umede care primeau cantități masive de ploaie, asemănătoare cu regiunile tropicale de pe Pământ.
Rocile decolorate de pe Marte: o enigmă
Cercetătorii au fost inițial intrigați de niște roci ciudate, de culoare deschisă, pe care roverul Perseverance al NASA le-a detectat pe suprafața marțiană. La o inspecție mai atentă, misterul a fost elucidat: rocile s-au dovedit a fi caolinit, un tip de argilă bogată în aluminiu. Descoperirea a fost detaliată într-un studiu publicat pe 1 decembrie în revista Communications Earth & Environment.
De ce este acest lucru important? Pe Pământ, caolinitul nu apare pur și simplu; mineralul se formează aproape exclusiv în condiții foarte calde și umede, cum ar fi cele întâlnite în pădurile tropicale. De obicei, acesta apare în roci care au fost „spălate” de toate celelalte minerale de-a lungul a milioane de ani de precipitații regulate. Contrastul cu Marte din prezent – o planetă faimoasă pentru climatul său rece și uscat – este evident, conform Live Science.
„Așadar, când vedem caolinit într-un loc precum Marte, unde este arid, rece și cu siguranță nu există apă lichidă la suprafață, acest lucru ne indică faptul că odată a existat mult mai multă apă decât există astăzi”, a explicat într-o declarație Adrian Broz, specialist în soluri la Universitatea Purdue și autor principal al studiului.
Conexiunea terestră
Pentru a valida ipoteza, Broz și echipa sa au comparat structura caolinitului marțian – examinat prin intermediul multiplelor instrumente de la bordul roverului Perseverance – cu mostre terestre prelevate din Africa de Sud și San Diego. Rezultatul? Rocile păreau izbitor de similare, sugerând că s-au format prin procese geologice și climatice asemănătoare.
Deși imaginile satelitare ale suprafeței marțiene par să indice depozite mult mai mari de caolinit în alte regiuni ale planetei, Perseverance și alte rovere nu au explorat încă acele zone.
„Până când vom putea ajunge cu roverul la aceste aflorimente mari, aceste roci mici sunt singurele noastre dovezi de pe teren”, a precizat Briony Horgan, om de știință planetar la Universitatea Purdue și coautor al studiului.
Ce ne spune asta despre viața pe Marte?
Prezența caolinitului pe Marte întărește considerabil ipoteza că Planeta Roșie a fost o oază umedă într-un moment din trecutul său îndepărtat, deși detaliile exacte despre când și cum s-a uscat planeta rămân subiecte de dezbatere intensă.
Ipotezele principale sugerează că planeta și-a pierdut apa undeva între 3 și 4 miliarde de ani în urmă. Teoria dominantă este că acest cataclism climatic s-a produs atunci când câmpul magnetic al planetei s-a slăbit suficient de mult pentru a permite vânturilor solare să îi distrugă atmosfera. Totuși, cercetătorii subliniază că acest proces a fost probabil complex și multifacetic.
Studierea acestor argile antice ar putea oferi oamenilor de știință piese lipsă din puzzle-ul istoriei apei pe Marte. Mai mult, descoperirea are implicații directe pentru căutarea vieții extraterestre. Așa cum a subliniat Broz, aceste indicii despre potențiala habitabilitate a planetei Marte sunt cruciale, deoarece „toate formele de viață folosesc apă”.
