În apele Oceanului Pacific, oceanografii au identificat un virus gigant cu o caracteristică ce sfidează arhitectura virală cunoscută: o coadă extraordinar de lungă, de 2,3 micrometri. Botezat PelV-1, acest virus care infectează planctonul ar putea schimba modul în care înțelegem ecosistemele marine.
Descoperirea, realizată de o echipă de la Universitatea din Hawaii din Mānoa, umple un gol important în cunoștințele noastre. Până acum, foarte puține virusuri care infectează fitoplanctonul au fost caracterizați în detaliu, lăsând modelele ecologice fără date esențiale despre interacțiunile dintre virus și gazdă.
Ce este acest virus cu o coadă uriașă
Într-un studiu publicat pe serverul de pre-tipărire bioRxiv, cercetătorii au combinat microscopia electronică de înaltă rezoluție cu secvențierea genetică pentru a analiza infecția. Probele, colectate de la stația ALOHA din Pacificul de Nord, au dezvăluit un virus cu o capside (învelișul proteic) de aproximativ 200 de nanometri și două tipuri de apendice remarcabile, conform Phys.org.
Cel mai impresionant este o coadă subțire, dar extrem de lungă, care se întinde până la 2,3 micrometri. Alături de aceasta, virusul prezintă o proeminență mai scurtă și mai groasă, situată opus unei deschideri în formă de „poartă stelară” a capsidei.
Analiza microscopică a arătat un detaliu fascinant: cozile sunt folosite pentru a se atașa de celulele gazdă, însă virionii maturi din interiorul celulelor infectate nu au încă această structură. Acest lucru sugerează că uriașa coadă este asamblată abia după ce virusul părăsește gazda, pregătindu-se pentru următoarea infecție.
Un arsenal genetic complex
Analiza genomului plasează PelV-1 în familia Mesomimiviridae și dezvăluie un arsenal genetic impresionant. Virusul deține 467 de secvențe care codifică proteine și nouă tipuri de ARNt.
Aceste gene îi permit să manipuleze metabolismul gazdei, acoperind funcții precum procesarea aminoacizilor, carbohidraților și lipidelor. Mai mult, virusul are gene pentru un complex de captare a luminii, rodopsină (o proteină sensibilă la lumină), canale ionice și chiar omologi ai fibrelor cozii, esențiale pentru atașare.
Autorii studiului propun o ipoteză elegantă pentru existența acestei cozi record: ea ar putea spori semnificativ rata de întâlnire cu o nouă gazdă în mediul vast și cu biomasă redusă al oceanului. O coadă mai lungă înseamnă o arie de „căutare” mai mare.
Prin coada sa excepțională și complexitatea sa genetică, PelV-1 extinde dramatic diversitatea morfologică și funcțională cunoscută a virusurilor marini, deschizând noi direcții de cercetare privind rolul acestor structuri în modelarea ecologiei planctonului la scară globală.
