Camera neagră de la Pompei: noi descoperiri uimitoare sub resturile vulcanului Vezuviu

Opere de artă uimitoare au fost descoperite în cadrul unor noi săpături la Pompei, orașul antic roman îngropat în urma unei erupții a Muntelui Vezuviu în anul 79 d.Hr. Printre acestea se numără şi camera neagră de la Pompei, o sală de banchet, plină de fresce bine conservate.

Picturile care înfăţişează personaje inspirate de Războiul Troian, au fost descoperite între ruinele acestei săli de banchet din vechiul oraş Pompei, în ceea ce a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai uimitoare descoperiri făcute vreodată în situl arheologic din sudul Italiei.

Camera lungă de 15 metri şi lată de 6 metri a fost găsită într-o fostă reşedinţă privată de pe Via di Nola, care era cel mai lung drum din Pompeiul antic, în timpul săpăturilor din zona Regio IX a sitului.

Camera neagră de la Pompei

„Camera neagră de la Pompei”, denumită astfel datorită culorii pereţilor săi, care erau probabil destinaţi să mascheze funinginea de la lămpile cu ulei aprins, era un „cadru rafinat pentru a se distra în momente de convivialitate”, au declarat experţii.^[sursa]

Pereţii săi sunt împodobiţi cu lucrări de artă care prezintă personaje mitice greceşti, inclusiv una în care Elena din Troia se întâlneşte pentru prima dată cu Paris, prinţul Troiei. Fresca include un câine şi o inscripţie grecească pe care scrie „Alexandros”, celălalt nume al prinţului.

Potrivit legendei greceşti, fuga celor doi a declanşat războiul troian din secolul al XII-lea î.Hr. O altă frescă îl înfăţişează pe zeul grec Apollo încercând să o cucerească pe preoteasa Casandra.

În eforturile sale de a o seduce, Apollo i-a acordat puterea de a prezice viitorul, dar când ea l-a respins, a blestemat-o pentru ca nimeni să nu-i mai creadă prezicerile. Drept urmare, ea nu a putut să împiedice evenimentele tragice ale unei bătălii pe care o profeţise. După ce a fost violată în timpul cuceririi Troiei, Casandra a sfârşit prin a fi înrobită.

Gabriel Zuchtriegel, directorul parcului arheologic din Pompei, a declarat că personajele mitologice aveau funcţia explicită de a distra oaspeţii şi de a oferi subiecte de discuţie în timpul festinurilor. Lucrările de artă sunt de „al treilea stil”, sau stil ornamentat, şi sunt datate între anii 15 î.Hr. şi 40-50 d.Hr.

„Este întotdeauna dificil să judeci calitatea, dar ceea ce vedem este un grad ridicat de grijă pentru detalii, expresie şi umbre. Acest lucru este foarte izbitor, la fel ca şi tematica lucrărilor.”, a declarat Zuchtriegel. De exemplu, podeaua sofisticată din mozaic a încăperii conţine mai mult de un milion de mici plăci albe.

Dr. Alessandro Russo este arheolog coordonator al săpăturilor. Acesta a prezentat o frescă de tavan recuperată dintr-o cameră. Distruse în timpul erupției, piesele recuperate au fost așezate, în stil puzzle, pe o masă mare.

Dr. Russo a pulverizat bucățile de tencuială cu o ceață de apă, ceea ce face ca detaliile și culorile vii să iasă în evidență. Puteți vedea peisaje cu personaje egiptene, alimente și flori precum și câteva măști de teatru impunătoare.

„Aceasta este descoperirea mea preferată din aceste săpături, deoarece este complexă și rară. Este de înaltă calitate pentru un individ cu statut înalt”, a explicat el.

Partea cu adevărat neagră a descoperirilor

Dar dacă marea frescă de pe tavanul proprietății poate fi descrisă ca fiind rafinată, ceea ce se află despre brutărie vorbește despre un aspect mult mai brutal al vieții romane: sclavia.

Este evident că oamenii care lucrau în această afacere erau ținuți închiși în condiții îngrozitoare, trăind cot la cot cu măgarii care învârteau morile. Se pare că exista o singură fereastră și că aceasta avea gratii de fier pentru a împiedica evadarea.

Tot în brutărie au fost descoperite și singurele schelete din săpături. Doi adulți și un copil au fost striviți de căderea pietrelor. Se sugerează că ar fi putut fi sclavi care au fost prinși în capcană și nu au putut fugi de erupție. Însă nu este ceva concret, ci vorbim mai mult despre deducţii şi presupuneri.