Probabil crezi că știi care e cea mai lungă frontieră din lume. Corect, este cea dintre Canada și Statele Unite, care se întinde pe o lungime impresionantă de 8.891 de kilometri. Pe hartă, pare o linie relativ plictisitoare – curată, clară și perfect dreaptă. Dar dacă te uiți mai atent, vei descoperi că această graniță teritorială este, de fapt, incredibil de ciudată.
Este cea mai lungă frontieră din lume o linie dreaptă? Nu chiar
Granița dintre SUA și Canada are două părți principale: cea lungă, orizontală, care traversează America de Nord (cu SUA contiguă la sud), și o altă graniță verticală, care separă Alaska de Canada în nord-vestul continentului.
Marea ciudățenie este porțiunea orizontală. Pe majoritatea hărților lumii, bucata de 2.027 de kilometri dintre Lacul Woods (Minnesota/Manitoba) și Boundary Bay (statul Washington/Columbia Britanică) pare să urmeze o traiectorie neclintită, trasă la riglă de-a lungul paralelei 49 nord.
Ei bine, în realitate, nu e deloc așa. La nivelul solului, granița se unduiește, face zig-zag-uri și este presărată cu anomalii.
Există mai multe porțiuni în care granița dintre SUA și Canada se abate de la paralela 49 cu sute de metri. Acest lucru nu cauzează prea multe probleme atunci când se află peste câmpii deschise (unde se află o mare parte din granița „dreaptă”), dar ocazional duce la complicații.
De exemplu, la sfârșitul anilor 1990, s-a descoperit că orașul canadian Coutts din Alberta, situat la graniță, se extinde de fapt cu 363 de metri pe un teritoriu care, din punct de vedere tehnic, ar trebui să se afle pe partea americană a liniei. Aceste mici deplasări sunt surprinzător de frecvente. De fapt, se estimează că, tehnic vorbind, Canada deține 67,2 kilometri pătrați de teren în plus la sud de paralelă.
De ce este atât de alandala?
Această aparentă neglijență reflectă modul în care granița a fost trasată de americani, canadieni și britanici în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, printr-o serie de tratate, mișcări politice strategice și studii topografice… să le zicem… dubioase.
După achiziționarea Louisianei în anul 1803, SUA și Marea Britanie au decis inițial că granița dintre teritoriile lor ar trebui să urmeze diviziunea naturală dintre apele care se varsă în Golful Hudson și cele care se varsă în sistemul Mississippi-Missouri.
Problema? Pe teren, o mare parte a peisajului era atât de plată încât era dificil să se determine în ce direcție curgea de fapt apa. Realizând că această ambiguitate ar putea declanșa dispute viitoare, ambele națiuni au convenit că paralela 49 va fi marcajul.
„Nu este ca și cum britanicii și americanii ar fi avut o hartă și ar fi trasat o linie pe ea. Ei nu aveau o hartă și au convenit pur și simplu asupra acestei linii imaginare: paralela 49. Au proiectat aceste linii imaginare mai departe pe un teritoriu despre care nu știau nimic”, a declarat Stephen Bown, autorul cărții Dominion: the Railway and the Rise of Canada, pentru publicația The Guardian în mai 2025.
De-a lungul timpului, țările s-au certat și au negociat pentru a confirma granița prin tratate, precum Tratatul de la Gent după Războiul din 1812 și Tratatul de la Oregon (1846), care a extins în cele din urmă paralela 49 până la Pacific.
Erori cu impact real
Cu toate acestea, marcarea frontierei nu a fost o sarcină ușoară în era pre-satelit. O mare parte din terenul situat dincolo de paralela 49 era o întindere nedocumentată, iar granița intra frecvent în conflict cu elemente naturale care refuzau să fie delimitate de o linie dreaptă, cum ar fi râuri și lacuri, munți și păduri. Instrumentele erau, de asemenea, departe de a fi precise, astfel încât erori minuscule s-au acumulat pe sute de kilometri.
Aceste greșeli au avut un impact real asupra modului de viață al oamenilor de-a lungul frontierei. Este suficient să ne uităm la Point Roberts, Washington, unde o mică porțiune din SUA poate fi accesată pe uscat doar trecând în Canada. În mod similar, Northwest Angle este o exclavă a statului Minnesota, complet înconjurată de Canada, datorită greșelilor de calcul ale cartografilor din Londra.
Vestea bună este că SUA și Canada au fost dintotdeauna prieteni apropiați, ceea ce înseamnă că granița lor ușor ciudată rareori provoacă probleme care necesită intervenția armatei. Nici măcar disputele comerciale serioase sau amenințările de anexare nu au transformat această graniță ciudată într-un punct de conflict în toată regula – cel puțin până acum.
